KorAP: Find »[drukola/base=neliniște & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...323 >

8,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

dintr-o situație jenantă, care are legătură cu o prietenă foarte apropiată ei“. Am pus pe mine o pereche nouă de jeans Hudson din catifea ciocolatie și o haină albă din cașmir. Speram ca vestimentația să-mi ascundă starea de neliniște. Spre surprinderea mea, când am ajuns eu, Lauren era deja la Blue Ribbon, la intersecția dintre Downing și Bedford. Stătea la o masă rotundă lângă vitrina drăgălașului restaurant. Purta o rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
teancului mi-a atras privirea. Era acela... am luat punguța din nou și m-am uitat mai bine prin plastic. Era acela semnul pentru o liră sterlină tipărită În partea de sus a chitanței? Nu putea fi, nu? Cuprinsă de neliniște, am desfăcut punguța și am scos chitanța. Pe ea scria: BLAKES HOTEL Roland Garden 33 Londra SW7 17 septembrie Costul camerei: 495 £ Room-service : 175 £ Mini bar : 149 £ Mini bar! Mini bar? Hunter băuse alcool În valoare de 300 $! Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
a provocat un sentiment de căldură interioară și de confort. Faptul că eram măritată făcea ca toate lucrurile să fie suportabile: nu tu petreceri de Crăciun la care să merg neînsoțită, nu tu Împachetarea cadourilor de una singură, nu tu neliniști provocate de Întrebarea cu cine mă sărut și eu de Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
alegere pentru o Întâlnire la care să avem o astfel de conversație: toată lumea din Megève venea aici pentru prânz, dacă reușea să facă rost de o masă liberă. —Lauren, șșșttt, am sâsâit eu la ea, uitându-mă În jur cu neliniște la ceilalți comeseni. Nu ne lua nimeni În seamă. Ce o să mă fac... În acel moment, spuneți-i coincidență sau doar schiat - Sophia În persoană Își făcu apariția În celălalt capăt al terasei. Era Îmbrăcată cu un costum de schi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Warhol și la LeWitt. Of, unde era oare spațiul liniștit, ca pentru meditație Zen, despre care citisem În toate articolele alea din New York Times? Părea să semene mai mult cu Times Square. —Marci, e șase și zece, am spus cu neliniște, privind În jur. Ne aflam În vastul atrium alb care se Întinde de pe 53rd Street până pe 54th Street. Drept În față era o scară imensă care ducea la mezanin, unde este adăpostit, În mod controversat, potrivit celor cărora le pasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
toate prietenele ei și, ca o egoistă ce eram, detestam că nu o am În preajma mea ca să-i pese de mine. „Dacă se Întâmplase ceva groaznic cu ea“, mă tot Întrebam. Dispariția lui Lauren nu făcuse decât să-mi sporească neliniștea În legătură cu absența lui Hunter. Ieri, cei de la biroul lui Hunter mă sunaseră ca să mă Întrebe dacă eu aveam vreo veste de la el. Îi găsiseră BlackBerry-ul sub un maldăr de hârtii de pe biroul lui și erau foarte Îngrijorați. Se făcuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

moșar. Pînă la primăvară om ajunge acasă răspunde țăranul cu calmul omului de munte, pornit la drum lung. Ritmul chitarelor se îndrăcește, iar genunchii goi ai fetei, săltați nervos, încep să se frece între ei, mîinile i se frîng a neliniște pînă cînd, aprinsă de-a binelea, fata se ridică de pe scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
blană, să nu simtă răceala geamului. Altă lovitură! Fața relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre dreapta, unde actorul, absorbit, își îndeasă cu interes rîndurile scrise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată, liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție, îi înflorise în ochi teama și-n colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista în mînă, a luat un aer nepăsător pentru cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța că-și vor găsi numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a încrucișat brațele la piept, închizînd ochii; alături, bătrîna a scos din geantă o basma, a așternut-o pe brațe și s-a aplecat, a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stingherească discuția de la telefon, dar, în drumul său, îl neliniștește nepăsarea lui Săteanu la gestul lui de-a se retrage; în condiții similare, cel de la telefon face de obicei gest de liniștire cu palma, că nu trebuie să se deranjeze. Neliniștea provocată de tăcerea lui Săteanu se adaugă peste sufletul lui deja iritat; nu știe exact de ce, dar simte usturîndu-l o rană iscată acum, aici; "Să fie numai gîndul că nea Toader nu vede în mine un viitor ginere?" Poftim?! tresare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un copil. Dar cum maman e numai bună de doică... Fugi și prinde cursa, că nu mai ajungi la timp la discuția cu șefa arată Mihai spre stația de autobuz, schimbînd tonul, observîndu-l pe Vlad cum începe să fiarbă de neliniște. "Norocosule! clatină Mihai din cap, privindu-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din spectatori va fi profesorul universitar Teofănescu, de la Iași. Îl știu. Am citit, l-am auzit cînd a conferențiat la noi despre umanismul socialist... Îi urmăresc articolele... Vezi ? se bucură Negrea. Tocmai discutam mai înainte cu directorul; ne cam apucă neliniștea: dacă merge bine premiera de mîine, duminica viitoare facem premieră oficială, cu invitați oficiali de la județ, reviste..., știi mata, ca de obicei; și-atunci, cu ce umplem restul sălii? Cu saci de cartofi răspunde Mihai acru. La un moment dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
seara, la teatru, cînd a văzut-o întîia oară: nu numai că este foarte frumoasă înaltă, zveltă, o față cu trăsături perfecte -, dar este și elegant îmbrăcată, o eleganță mai mult decît costisitoare; toate astea ascunzînd un ce plin de neliniște. Indiferent de intenția cu care ați venit, înclină Mihai privirea pentru o clipă eu vreau să fiu o bună gazdă. Numai că eu, acum, ca și în alte dați, surîde incisiv femeia regret că nu am deprinderea de a-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
blană. Nu! hotărăște Maria. Nici măcar nu ți-am spus pentru ce am venit. M-ai văzut făcînd ochi dulci unei vînzătoare și... ca orice mamă... Te rog, te rog! Nu te înfuria face Mihai un gest de liniștire. Îți înțeleg neliniștea și furia, născute din grija ce o porți Doinei. Te asigur că... N-am venit să mă asiguri! îi retează Maria vorba, făcînd un pas spre el. Am venit să știu, să aflu! Bine, bine șoptește Mihai mai încet însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ușa ce dă în curtea uzinei, adunîndu-și din mers, la piept, șuba de șantier. E inginerul Ștefănescu Don Șef, cum îi spun toți -, șeful unei secții. Teona a rămas pe loc, nedumerită, cu privirea întoarsă după el. Un fior de neliniște i-a răscolit gîndurile; figura inginerului Ștefănescu i-a trezit repulsie. "De ce?! gîndește abătută, hotărîndu-se să intre în lift. Pe Ștefănescu îl știu de-atîta vreme, îl respect, e și frumos, are și o soție pe măsură..., nu și-a permis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorbe, înțelegînd că a venit el, preocupată să pară naturală, ca să facă o impresie bună. În brațele bărbatului, fetița a scîncit, lipindu-se mai bine de gulerul moale. Mama și fata au schimbat între ele o privire violentă, plină de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie atmosfera -, dumneavoastră va trebui să mergeți de bunăvoie... Apoi, după ce s-a așezat într-un fotoliu, cu fetița în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a entuziasmat, merge zic, prin extensie, în alt registru, și la soarta eroului, de fapt la momentul de final al piesei, hai să-i zicem al spectacolului. "Ăștia discută despre piesa mea?!" îl taie pe Mihai un gînd plin de neliniște. Păreți neliniștit, tovarășe Vlădeanu, rîde vicepreședintele, așezat mai într-o margine lăsați, încă nu-i gata operația; trebuia să fi coborît înainte prin bar, să luați un anestezic... Un val de rîs încălzește sala, iar Mihai are impresia că obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu aveam doi ani. Adică, mama l-a cunoscut, el a plecat, ea m-a avut pe mine, i-a fost greu... Poate și de aici acest "ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"... Uneori, în clipele mele de neliniște îngînă Doina trist mă obsedează și pe mine gîndul că n-am fost dorită, că venirea mea pe lume... Și totuși tăticu' se înflăcărează ea atunci cînd a aflat, a luat-o în căsătorie pe mama fără să-i pese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o sărute, înțelegînd din privirea ei că vorbele acestea i-au adus un petic mare de senin în suflet. Oare... devine Doina neliniștită, reținînd mîna lui Mihai oare mama nu poate să aibă... suflet? Ba da, surîde Mihai, să înlăture neliniștea e ca un tărîm nou, frumos, considerat sterp; trebuie căutătorul, care să dea la iveală comorile. Nu-ți fie teamă, n-o să-i semeni. La revedere! Și, te rog, scuză-mă dacă... Înainte de acest "dacă" ar fi trebuit să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-a dreptul, din clipa cînd am întrebat-o... Prea repede mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi merit moartea; dar, fata trebuie să știe! Mai bine îi spuneam adevărul procurorului cînd mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe încrezuta de Săteanca, mă cunoaște, i-am meditat-o pe Doina... Maria se apropie de ei, parcă nici nu-l vede pe Mihai deși l-a secerat cu privirea și se oprește în fața lui Lazăr, măsurîndu-l un timp, savurîndu-i neliniștea, pentru ca imediat să întoarcă privirea spre Mihai și să-i spună: Fratele nostru omul, pre numele lui Lazăr, se pare că-i agitat rău... Mihai schițează un zîmbet, atent la neliniștea prietenului. Doamna doctor Săteanu, soția mea este gravidă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se oprește în fața lui Lazăr, măsurîndu-l un timp, savurîndu-i neliniștea, pentru ca imediat să întoarcă privirea spre Mihai și să-i spună: Fratele nostru omul, pre numele lui Lazăr, se pare că-i agitat rău... Mihai schițează un zîmbet, atent la neliniștea prietenului. Doamna doctor Săteanu, soția mea este gravidă și... Și vrei să spui că-s de vină eu? se uită Maria impacientată către el. Doamna doctor, se agită Lazăr, căutîndu-se prin buzunar, să scoată mia de lei știu că ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]