1,009 matches
-
reprodusă o ilustrare a unui poem eminescian, fără niciun titlu și datat 1910 cu mențiunea locului: Berlin. Tabloul îl înfățișează probabil pe Luceafăr plutind somnolent alături de iubita lui într-o mare de perle pe fondul de un albastru fluid al nemărginirii. Părul îndrăgostiților este auriu, marcă a contaminării simbolismului cu Art Nouveau-ul în diversele sale ipostaze, probabil secesionist-germană în cazul de față. Alături de părul auriu, care pare să traseze o a doua ramă a tabloului, perlele accentuează caracterul decorativ, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-și depășească angoasa datorată suferințelor provocate de istoria vitregă și să comunice cu infinitul. Toma, după ce se îndrăgostește de Poesis, își regăsește puterile încătușate ale simțului său lăuntric. Pasiunea erotică reînvie în ființa eroului substanța eternă a creației și sentimentul nemărginirii cosmice. Poesis devine astfel arhetipul iubirii, o divinitate uraniană, o proiecție a spiritualizării însăși. Numele eroinei, care provine din greacă, unde poesis înseamnă „creație”, este în acest sens, ca și numele eroinei din Sărmanul Dionis, plin de semnificații. Firea voluntară
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
monstrul clopotar) și Esmeralda (frumoasa țigancă). „Ce s-a ales din două vieți? / O mână de cuvinte...” (M. Eminescu) Doar pădurea „plânge”, așa, ca să ne reamintească cine suntem - cine rămânem... „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-o infinitate de visuri...”, cum măiestrit glăsuiește întru eternitate Constantin Noica. <noteist> 1. Gheorghe Andrei Neagu - Nunta neagră. Ed. Valman, 2010 2. Liviu Antonesei - Despre dragoste. Ed. Ars Longa, Iași, 2000, p. 134 3. Ion Barbu - Riga
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
acele efuziune ale melancolicului, „semn de grație intelectuală” (cum bine spune Eric G. tilson) care înmiresmează volumul, să conchidem într-o tonalitate degajată (după afirmația lui Noica): suntem și rămânem „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-o infinitate de visuri...” Mihail Gălățanu Poezia - formă a nedisimulării „Viața noastră e o carte cu șapte peceți...” (Mihail Gălățanu) Trilogia Burta înstelată, Poeme amnioticeși Douăsprezece cântece înaintea nașterii confirmă o mare iubire, un crez. O recunoaștere
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
implacabil destin, fiind aruncați în mrejele morții. „Luminiscența putregaiului” uman s-așterne peste scenele lumii. și astfel, pentru eamlet, lumea devine o „închisoare...”, o încorsetare ca într o „coajă de nucă...”, pentru un rege „al spațiului infinit”, un rege al „nemărginirii” (actul II, scena 2). Dar și o provocare: „revolta spiritului încătușat în trup...” Oglindirea unui „suflet frumos (un „melancolic, subtil, ipohondru și-adânc...”, retras în sine însuși, care nu poate decide decât cu greu să iasă din această armonie interioară
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cosmică / infinitul...” (Recunoștință), „Coloana infinitului.../ adresată cerului”, „Cumințenia pământului” (Brâncuși) etc. Cu gândul la sculptura „6ărutul”, ca într un dans cosmic, ne simțim fascinați de îmbrățLșarea celor două emisfere, „rodire / între pământ / și cer” (Sâmbure), care esențializează „contopirea clipei”, „chemarea nemărginirii”, „lumina iubirii” (Margine de nemărginire). Vibrante sonante îmbrățLșează firea: „SĂVările... aluat dumnezeiesc...” (3ăVări), „dor de zbor / aripă întoarsă / spre al tău izvor / candelă albastră...” (Ana) Ceea ce impresionează este subtilitatea poetului de a recrea, în revărsări sinestezice, atmosfera de intimitate a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
adresată cerului”, „Cumințenia pământului” (Brâncuși) etc. Cu gândul la sculptura „6ărutul”, ca într un dans cosmic, ne simțim fascinați de îmbrățLșarea celor două emisfere, „rodire / între pământ / și cer” (Sâmbure), care esențializează „contopirea clipei”, „chemarea nemărginirii”, „lumina iubirii” (Margine de nemărginire). Vibrante sonante îmbrățLșează firea: „SĂVările... aluat dumnezeiesc...” (3ăVări), „dor de zbor / aripă întoarsă / spre al tău izvor / candelă albastră...” (Ana) Ceea ce impresionează este subtilitatea poetului de a recrea, în revărsări sinestezice, atmosfera de intimitate a atelierului brâncușian din care-ar
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dumnezeul. După el, din toate minaretele orașului venea aceeași chemare, crescând pe măsură ce creștea lumina zilei. Între prima chemare a muezinilor și cea de a doua va trebui „să se întâmple totul“, își aminti Ștefan vorbele căpitanului gărzii. Ridicând ochii, întâlni nemărginirea mării și nu-și mai putu deslipi privirea. În genunchi, cu fața spre Mecca, ienicerii se rugau. Privea marea și i se păru de neimaginat faptul că de la o distanță atât de mare îi auzea freamătul valurilor. Le auzea zbaterea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o serie de conotații filosofice, mitologice și chiar religioase pe care le comportă totodată. Referitor la aspectele spirituale ale actului creator, Nichifor Crainic punea accentul pe două dintre etapele fundamentale ale acestuia, ale căror semnificații depășesc limitarea planului fizic, căutând nemărginirea celui spiritual 168. Primul dintre aceste momente era cel al viziunii interioare a obiectului artistic, iar cel de-al doilea, al redării sale exterioare, prin mijloacele artistice potrivite. Această delimitare temporală reflectă faptul că, prin viziunea și expresia artistică, iau
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de cele mai multe ori, înfățișarea unei divinități sau a unei făpturi supranaturale. De aici s-au afirmat, treptat, acele definiții care înțelegeau creația ca o opoziție față de dezordinea inițială a materiei, conotațiile acesteia referindu-se și la aspectele spațialității, în sensul nemărginirii și infinitului, prin impunerea unui principiu al ordinii și perfecțiunii divine. În sens fizic însă, în comparație cu modelul acesta, procesul creator uman își dezvăluie măsurile spațio-temporale limitate, Creația divină (ex nihilo) prezentând un potențial infinit, nesupus vreunei limitări (poate doar neînțelegerii
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nu e... Și totuși, câtă continuitate... „Visez că mă scald într-o clepsidră,/ mă scurg ca nisipul gâtuit de timp,/ mă eliberez în pielea unei cenușărese/ așteptată de o trăsură țesută de iluzii”, spune poeta, asumându-și mărginirea, visându-și nemărginirea. Până la urmă, orice clepsidră se întoarce... Tot ce e omenesc, e în paginile acestei cărți. Omenescul de care ne ascundem, și de care ne este atât de dor, omenescul de care fugim, și pe care îl căutăm exact atunci când nu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cei de un neam cu dânsul și, îndată ce n-a găsit în inimile lor ura lui, dragostea s-a împrăștiat ca pulberea în adierea vântului... Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoțește și dincolo, până în sânul nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, și în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie... Ploaia răpăia pe acoperișul cerdacului, aspru, poruncitor, ca niște ciocănituri grăbite la o poartă zăvorâtă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zămislea viitorul... Liniștea și misterele cerului și ale pământului se întîlneau și fâlfâiau în inimă lui, și-i picurau roua bucuriei eterne, în care străluceau miliardele de lumi văzute și nevăzute. Își simțea sufletul legat prin mii de firișoare cu nemărginirea, palpitând fermecat în ritmul imensei taine unice ca într-o mare de lumină. Apoi o fericire fierbinte îi umplu ființa întreagă, mai puternică decât bucuria vieții și mai dureroasă decât suferința morții. Și își dădea seama că o clipă din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
harul sfậnt de a dărui la rậndul nostru viață altora... Esențialul este să fii consecvent cu tine însuți. Un examen implacabil al conștiinței ne îndeamnă cậteodată să sfậșiem chiar prejudecățile cele mai tiranice. Cu neasemuită plăcere îmi înecasem privirile în nemărginirile cerului și ale mării, adorậnd divinitatea și detestậndu-i pe oameni, creaturi nedemne. Uneori un catarg tremurậnd în zare aducea în existența mea monotonă gustul amar al dragostei stinse; ascultam melodia valurilor, toate curgeau parcă prin mine, iar eu vedeam printre
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mă scapă, de alții nu - de mine. {EminescuOpIV 64} Atât venin în suflet, și-atît amar în gând, Încât dac-aș putea-o ca să răsuflu-adînc Și bine - aș învenina vremea-n care-s osândit De a trăi. O geniu, ce pătrunzi Nemărginirea - iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să judeci și știi că nefericea Ades scrântește șirul gândirii și o face Sa meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în caos mari sisteme planetare, Dar a omului gândire să le măsure e-n stare... Cine-mi măsur-adîncimea - dintr-un om?, nu - dintr-un gând Neaprofundabil. Vană e-a-nvățaților ghicire. Cum în fire-s numai margini, e în om nemărginire. 1170Cît geniu, câtă putere - într-o mână de pământ. Într-un cran uscat și palid ce-l acoperi cu o mână, Evi întregi de cugetare trăiesc pacinic împreună, Univers, râuri de stele - fluvii cu masse de sori; Viața turbure și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
semințe, ce-arunc-ramure de raze, Într-a caosului câmpuri, printre veacuri numeroase, Ramuri ce purced cu toate dintr-o inimă de om? A pus gânduri uriașe într-o țeastă de furnică, O voință-atît de mare-ntr-o putere-atît de mică, Grămădind nemărginirea în sclipitu-unui atom. Vai! în van se luptă firea-mi să-nțeleagă a ta fire! Tu cuprinzi întregul spațiu cu a lui nemărginire Și icoana-ți n-o inventă omul mic și-n margini strâns. Jucăria sclipitoare de gândiri și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gânduri uriașe într-o țeastă de furnică, O voință-atît de mare-ntr-o putere-atît de mică, Grămădind nemărginirea în sclipitu-unui atom. Vai! în van se luptă firea-mi să-nțeleagă a ta fire! Tu cuprinzi întregul spațiu cu a lui nemărginire Și icoana-ți n-o inventă omul mic și-n margini strâns. Jucăria sclipitoare de gândiri și de sentințe, Încurcatele sofisme nu explic-a ta ființă Și asupra cugetări-ți pe mulți moartea i-a surprins. Oamenii au făcut chipuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înfloresc, miriade s-amestecă, contrag; Zidite-n dome mândre, de cugetări castele Se darmă la suflarea-ți și-n taină se desfac Sau la dorința-ți numai se mișcă ca mărgele Și sun-cîntări, ce vibră - se-ntunecă și tac; Astă nemărginire de gând ce-i pusă-n tine O lume e în lume și în vecie ține. {EminescuOpIV 162} Când mintea va cuprinde viața ta lumească, Când corpul tău cădea-va de vreme risipit, Vei coborî tu singur în viața-ți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gândul tău întins. De-astă viață mândră de vrei să ai o știre Gândește num-atuncea la visuri și la somn, Ca mort e corpul rece în noapte, nesimțire, Pe creațiuni bogate sufletul este domn; În ocean de stele, prin sori, nemărginire, El îmblă, risipește gândirile prin somn; Deși nu sunt aevea aceste lumi solare El tot le vede, simte, le-aude și le are. Când omul risipitu-i, un lut fără suflare, Sufletul în afară rămâne surd și orb: Un cântec fără
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
retrage în muri de mănăstire Și capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176} Pe murii în risipă o candelă subțire Chilia înnegrită lumină. Și prin părți Necunoscute-a lumii gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă. În van pune pe suflet greoile cătușe De gânduri uriașe, de-nalte rugăciuni. În van în a lui urmă a-nchis a lumei ușă La visele ei turburi, cu mari deșertăciuni; Pe focul cugetărei a presurat cenușă, Ci sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
459} 4. NUMAI POETUL... (cca 1868) Lumea toată-i trecătoare. Oamenii se Trec și mor Ca și miile de unde, Ce un suflet le pătrunde, Treerînd necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca pasări ce sboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
răsărit, Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miază noapte cu codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar spre apus prin nouri o geană e subțire, Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire; A nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpae albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii. Ca la minune cată la dânsul călătorii: De-odată ți se pare că ceru-ntreg se rupe În ploi scânteietoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
temelia imposturii. Eul afectiv și cel rațional sunt într-un permanent război de gherilă. Când îți seacă izvoarele meditației, scrutează cerul înstelat! Este loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină. Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului. Introspecția extremă poate fi culcușul marilor timizi. Nu te poți găsi pe tine însuți, decât călătorind prin alții. Absolutul un alt neîmpăcat dușman al clipei. Omul este singura ființă care se burică în fața infinitului. Ne incită teribil ușile pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un amalgam de vulturi și de cârtițe. Farmecul vieții stă, în primul rând, în căutare. De la joc pornește procreația. Uneori și creația. De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuație nefericirea lumii. Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Necunoscutul nu este veriga care lipsește, ci aceea care nu se vede. O carte valoroasă este un roi de întrebări. Inteligența nu are limite. Dar nici prostia. Caut plin de curiozitate jurnalul de bord al oglinzii mele. Formează oare creierul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]