1,494 matches
-
dictaturii imperialiste. Premiile se decernaseră pe 26 ianuarie 1953, când a apărut și decretul cu cotele obligatorii de lapte la stat. Zi de neuitat, mai apoi, devenită un fel de sărbătoare națională a României, pe când Ceaușescu își luase avântul acela nemaipomenit. A participat și el la câteva expoziții omagiale, „Celui mai iubit fiu -inima plasticienilor“, fără a se face remarcat. Alții erau abonați la marile cârnățării. Veniseră ăștia noii, carnaserierii, care devorau totul în numele noului umanism promovat de secretarul general. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
locale - nimic altceva decât erori în placa de sunet. Tot ce era distractiv și absurd, tot ce cuprindea hazard, accident, lucrurile care dădeau savoare vieții - simple anomalii în circuitele computerului. Samuel știa asta și până acum nu-și făcuse griji. Nemaipomenita tehnologie care-l adusese până aici se diagnostica și se repara singură, și în teorie nu avea moarte. Erorile erau niște plăcute excepții de la regulă. Dar el uitase răspunsurile la câteva întrebări simple și, cu vremea, uită până și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la o masă cu picioare în formă de capră pe care se găsea un vraf de hârtii și multe exemplare din scenariu, discuta în șoaptă cu Steve, directorul de scenă, și cu un asistent al acestuia. Eram impresionată; Hazel era nemaipomenită, cum mă așteptam, iar Demetru, care fusese cam neconvingător, se dezlănțuise acum cu toată forța. Hazel îl făcea să se ridice la nivelul ei. Aplaudai, un zgomot înfundat și stingher în vastul spațiu gol, ceea ce nu-l împiedică pe Demetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
al lui Sally; nu știam ce fel de fost, dar probabil că nu unul foarte important. Sal nu era mai breaz decât mine la capitolul relații serioase. —Sam! Sally mă sărută pe amândoi obrajii, ca de obicei. Avem o idee nemaipomenită. Da, mi s-a mai spus, zisei eu, sprijinindu-mă de perete. Și cu cât mi se spune de mai multe ori, cu atât devin mai agitată. Nu, chiar e o idee minunată, zise Thierry cu convingere. Dacă făcea echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în timp ce tu îți petreci după-amiezele în pat, cu mine, sunt întru totul de acord. Poți să-l eliberezi când ajungi bogată și faimoasă. — Exact. Lui Hugo nu era nevoie să-i fac o schemă ca să se prindă. Era o ușurare nemaipomenită. — Încep să devin post-modernă, zisei eu, pe jumătate adormită. Eu am ideea și-i pun pe alții să o facă. — Spre deosebire de un meșteșugar care insistă să facă cu mâna lui totul, până la ultima bucățică? — Mm. Deși să știi că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ai văzut? șopti ea. I-am făcut semn din cap și am trecut mai departe. Paul, care stătea pe un scaun cu spătar drept, își mormăia replicile, deși mai era destul până-i venea rândul, creându-și astfel o stare nemaipomenită de tensiune; din când în când, își ridica ochii și își verifica ținuta în oglinda uriașă și pătată care atârna chiar în fața lui, ciudat înclinată. Părea să facă minuni privitul în oglindă pentru nervii lui. Am dat ultimul colț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atât de curată, și asfințitul, cu cerul colorat într-un roșu intens, papagalii luându-și rămas-bun de la lumina zilei și stârcii trecând spre apus, căutându-și somnul. Clipi din ochi uimit: Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea drept în ochi. Sări de pe creangă și merse în întâmpinarea lui. Se opri dinaintea lui și yubani își întinse brațul, desfăcând palma, în care apăru un fluture galben, strivit și cu aripile frânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stradă. Părăsi curând marile bulevarde și se înnopta deja când intră în orașul vechi Santa Cruz cu palate enorme, grădini mititele, biserici baroce și străzi cu piatră șlefuită de ani și de ploi. Se opri în fața vitraliilor catedralei și în fața nemaipomenitului filigran de broderii în lemn de la balcoanele Palatului Viceregelui. Privi perechile ce se așezau pe parapetul acoperit cu mușchi al fântânii din Piața Spaniei și cină în aer liber în fața ferestrelor unei vechi căsoaie în care, după cum spunea tradiția, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se înnopta când începură să sosească războinicii. Distanța de la care trebuie că auziseră exploziile probabil că a fost într-adevăr nemaipomenită, pentru că alergaseră toată ziua și doar cei mai puternici ajunseră în sat înainte să se întunece. La lumina jăratecului din fostele lor cămine, priviră spectacolul în tăcere. Un războinic înaintă foarte încet, cu ochii ațintiți asupra colibei sale, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
parte din incalificabilele orori bolșevice și satanice, să fim cât mai modești și să nu ne mai grozăvim, nici măcar În cuget, În dialogul cu noi Înșine, acreditând ideea stupidă, fariseică și nespus de falsă că noi am fi niște victime nemaipomenite, de toată exemplaritatea. Să nu uităm, de asemenea, că, până la sacrificiul suprem pentru Hristos și pentru Patrie, e o cale mai cu seamă pentru noi doi, cam tot atât de lungă ca de la pămînt la cer. Evident, Încă nimeni nu ne-ndeamnă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
e doar un somn adânc. După o zi de muncă În grădină și În curte, o excursie la cimitir e un adevărat răsfăț, pe care ți-l poți permite numai În ceasul apusului, după ce vin vacile de la ciurdă. o priveliște nemaipomenită se desfășoară la picioa- rele tale după ce termini cu smulsul buruienilor rebele care năpĂdesc florile de pe morminte, cu pusul lumânărilor, cu lacrimile și cu rugăciunea. Acolo sus, pe deal, culcat În iarbă, totul e numai cer, greieri și miros de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
important. Ceva ireversibil. — Ce ? am Întrebat eu, surprinsă de detaliile pe care le cunoștea despre viața mea, convinsă că se referea la ruptura mea cu Jean-Claude. — Nu, nu asta, spuse el de parcă mi-ar fi ghicit gândurile. Știi că ești nemaipomenită ! exclamă el plesnindu-și palmele. Este oare posibil să fii atât de preocupată de propriul ombilic, Încât faptul că au murit vreo două mii de oameni, unii arși de vii, alții sub dărâmături, să nu-ți facă nici o impresie ? Nu tu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
e doar un somn adânc. După o zi de muncă în grădină și în curte, o excursie la cimitir e un adevărat răsfăț, pe care ți-l poți permite numai în ceasul apusului, după ce vin vacile de la ciurdă. O priveliște nemaipomenită se desfășoară la picioarele tale după ce termini cu smulsul buruienilor rebele care năpădesc florile de pe morminte, cu pusul lumânărilor, cu lacrimile și cu rugăciunea. Acolo sus, pe deal, culcat în iarbă, totul e numai cer, greieri și miros de ierburi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
important. Ceva ireversibil. — Ce ? am întrebat eu, surprinsă de detaliile pe care le cunoștea despre viața mea, convinsă că se referea la ruptura mea cu Jean-Claude. — Nu, nu asta, spuse el de parcă mi-ar fi ghicit gândurile. Știi că ești nemaipomenită ! exclamă el plesnindu-și palmele. Este oare posibil să fii atât de preocupată de propriul ombilic, încât faptul că au murit vreo două mii de oameni, unii arși de vii, alții sub dărâmături, să nu-ți facă nici o impresie ? Nu tu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
baronilor, nu poate fi observată, iar, dacă, totuși, câte cineva, ar observa, tot zadarnic ar fi. Întrucât, nenorocirea, marea nenorocire a țării, nu poate fi nici oprită, nici ameliorată. Țara se duce, și se tot duce, la vale, ca ceva nemaipomenit, care, deocamdată, se prăvălește, ca, o, imposibil de oprit, alunecare de teren, pe imensul, pe incomensurabilul tobogan al istoriei! Mârlanul Ei, domnilor dragi, și-acum, să procedăm la alegerea democratică a șefului nou de grupă, Întrucât, cel fost, nenea Costache
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a făcut să Înnebunească, de durere, superba floare, fără viață, În somtuosul salon situat cu fața spre lumina, care, În alte zile, umplea, totul, În preajmă, cu fluturi de bucurie, dar, care, acum, cufundase, totul, dar, absolut totul, Într-o nemaipomenită atmosferă de tristețe! Sfâșietorul plâns de mierlă Prin urmare, te-ai hotărât. Da. Definitiv? Absolut! Vrei, cu orice preț, să te măriți cu el. Da. Cu el. De ce Îl preferi, În defavoarea mea? Îl iubești mai mult pe el decât pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ademenitor, de deasupra coapselor, și și-l lipi, blând și elegant, de al său. Ea, atrasă de nevăzutul liant al iubirii, se lipi, strâns de tot, de el. Buzele lui se mutară, involuntar, pe ale ei. Îmbrățișarea deveni materializarea unei nemaipomenite flăcări. O, de când, poate, de mai bine de un an, se urmăreau, se doreau, se sorbeau din priviri, ori de câte ori soarta Îi aducea, fie și numai pentru o clipită, pe unul În fața celuilalt! De când, de câtă vreme, plana, acest moment, Între
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fost acceptată. S-a trecut, chiar, la materializarea organismului la care mă refer. În pregătirea momentului fastuos, al trecerii, de la președenția statului, la reprezentanța marilor puteri ale omenirii, și-a conceput, și construit, o mare trambulină, pe care, Întrun fast nemaipomenit, la momentul oportun, doar, să facă pasul, de la președinție, la tronul forumului mondial. Lumea gemea sub el. El nu auzea. Și, dacă ar fi auzit, tot nu ar fi priceput, nu ar fi fost În stare să Înțeleagă ce se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai mulți zgîrie-nori, Începuseră să nască pînă și sexagenarele, planeta era mai vie ca oricînd. Rusoaica ar fi gîndit, poate, altfel, dacă și-ar fi adormit, la vremea potrivită, strănepoții În poala ei, În vreme ce le-ar fi Înșirat În șoaptă nemaipomenitele isprăvi ale croitorașului cel viteaz. Ar fi atins, sigur, suta de ani, ar fi legănat și fiii strănepoților, ar fi devenit, poate, nemuritoare, asta, desigur, Într-un basm pe care un alt Andersen l-ar fi scris. Antonia și cei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de camaraderie aparte ce trebuia consumat; spre Thomas s-ar fi Îndreptat un asemenea sentiment; Thomas găsea, ipotetic, potrivită o asemenea Împreunare; nici urmă de stricăciune din partea vreunuia dintre ei. Desigur, numai dacă Thomas ar fi fost pe măsura acelei nemaipomenite moluște, ca posibilități. S-a gîndit mult la omul care ar fi semănat, Într o privință, cu iepurele-de-mare. Dumnezeu dăduse acest neobișnuit dar unei nevertebrate, care nu avea cum să guste și rațional un act sexual total; dublu. Poate pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi și denunțat, unii bătrîni nu pot trece dincolo ducînd cu ei taina unui păcat prea mare, chiar dacă altul e făptașul. Scandal cu Cryos, cu mamele lui Ann sau ce-or fi fost ele, presa ar fi făcut un tărăboi nemaipomenit, s-ar fi aflat și În Spania, Juan l ar fi recunoscut imediat În fotografie pe britanicul care sunase la ușă, s-ar fi mirat de tulburarea mamei, femeia văzînd și ea poza străinului prin ziare sau la televizor; chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi salvat viața celui mai bun și curat om de pe lume, cum considerau unii că era Papa, ea nu ar fi admis așa ceva. Iar Marika, dacă ar fi avut dovezi despre Împlinirea temerilor ei, ar fi stîrnit un scandal nemaipomenit În presa de pretutindeni, nici o gazetă nu ar fi trecut pe lîngă un asemenea subiect. S-ar fi ajuns și la Cryos, la Thomas; bunica nu ar fi avut cum să nu afle, era deseori cu nasul În ziare; ruga
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Christiania, unde altundeva? Acolo, odinioară, fuseseră ceea ce fuseseră. Thomas mai mult a tăcut; aștepta de la cel ce se Întorsese istorii extraordinare, dacă el nu avea ce să povestească, atunci cine? S-ar mai fi găsit destui care să depene Întîmplări nemaipomenite, nu trebuia neapărat să fi fost În Legiunea Străină pentru asta, dar Jesper era pentru Thomas ipostaza pierdută, și el ar fi avut ce istorisi, dacă l-ar fi urmat, cu ani În urmă, În pădurile ecuatoriale sau În deșert
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că te așteaptă tatăl tău. Să-i spui domnului doctorSima că regret foarte mult. Așa, drăguță! Și institutorul întinse mâna lui Felix și-l conduse cu atenție la ușă, cum conduci un paralitic. Copiii urmăriră pe Felix cu o admirație nemaipomenită, fără umbră de durere. Felix însuși îi privi mut, atât de cuprins de noutatea situației lui, încît acest sentiment nu avea nici un nume. Abia cu câțiva ani mai târziu, văzând pe alți colegi trecând pe drum cu mamele lor, Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se rușinează bătrânul de el. Acum stau ascunși în odaie la domnișoara Aurica. - Ce rost are, își dădu Felix cu părerea, să fie amestecatPascalopol în afacerile astea? Nu se supără? - Aș! Nu-l cunoști pe Pascalopol. E de o răbdare nemaipomenită, și mai cu seamă îi place să fie consultat. E politicos cu tanti Aglae și cu toți, numai ca să aibă sentimentul că se află într-o familie. N-are pe nimeni. Într-adevăr, mai târziu, când toți erau strânși în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]