979 matches
-
Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace veneticu’!” „Mă piș în puștile lui!” „Și-n capu’ lui!” Vox populi. Mulțimea are simțuri aparte, cade mereu în picioare. Târgoveții picaseră în căcat. „Ne-a împins un vântură-lume!” „Un nemernic! Ce, a fost la vreun război? Poate la vreo încăierare, o fi omorât pe cineva...” „Așa ne trebuie! Ne-a găsit pe noi idioți!” „A belit-o dacă nu vin lupii!” Nu se mai temeau de haite. Vroiau să năvălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
râu de cuvinte prin care trebuia să știi să Înoți. Însă el, Căreală, nu știa să Înoate, era țăran de la munte. Un țăran de la munte inhibat, tăcut, care Îl executa pe Vasile mai mult cu privirea și prin câte un „nemernicule“ surd, azvârlit printre dinți, ori de câte ori se intersectau prin curtea liceului. Iar Vasile Moare lăsa capul În pământ, de parcă ar fi regretat; nu, nu regreta, era o furie pe care nu putea să o exprime, turbarea mută pe care o simțea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o să-ți faci relații. Dacă nu-ți faci relații, ești mort, putrezești În provincie. — Du-te tu la București, văd că te obsedează să ajungi cineva. Tronaru avea dreptate. O să ajungi mare... — Ei, stai puțin, nu-i chiar așa... — Mare nemernic, vreau să spun, slugă la nemernicii de sus. — Ce ai, bre fato? Mă crezi chiar așa de ticălos? — Nu, nu ești ticălos. Dar simt În tine ceva negativ, un duh care Îți șoptește la ureche să faci orice, să calci
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-ți faci relații, ești mort, putrezești În provincie. — Du-te tu la București, văd că te obsedează să ajungi cineva. Tronaru avea dreptate. O să ajungi mare... — Ei, stai puțin, nu-i chiar așa... — Mare nemernic, vreau să spun, slugă la nemernicii de sus. — Ce ai, bre fato? Mă crezi chiar așa de ticălos? — Nu, nu ești ticălos. Dar simt În tine ceva negativ, un duh care Îți șoptește la ureche să faci orice, să calci peste cadavre, numai să Îți atingi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
are necazuri cu partidu’. Că cică nu s-au făcut cireșele... Da’ ce p... mă-sii, economia merge cu cireșe? La muncă și se vor face și cireșele! Stai, nu te ambala. Trebuie doar să-l sperii un pic pe nemernicul ăla și totul se va aranja, imediat o să fie cireșii plini... — Tu ești fată deșteaptă, Ionela... Boul ăsta am Înțeles că scrie poezii la cenaclul ăla... „Viața Buzăului“. Ia să-l f... eu. Scrie poezii patriotice, nu? Facem o poezie
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Îmi vine să cânt... — Lasă naibii cântatul, mă scoate din sărite folku’ tău. — Ei? Ce zici? O să vorbesc cu bătrânu’ diseară, poate nu vine afu mat, că e la mănăstire, la Măgura, cică să se sfătuiască cu Ghenadie... Îți mulțumesc, nemernicule. — Păi de-aia ai venit aici. Haide, arată-mi ce ai tu mai frumos. — Să nu uiți nimic din ce ți-am zis... — Ce să uit?... Dar nu și-a continuat exclamația ineptă, fiindcă ochii i s-au făcut cât
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ești viclean, adică În spiritul epocii; iar el reușise cu brio și urcase toate treptele ticăloșiei oficiale. Numai că părinții lui nu asta așteptau de la el, să Îl vadă triumfător În rândurile acelor criminali, la 17 ani, să Îl Învețe nemernicii ăia ce trebuie să facă În viață. Așa că i-au spus sec, Înghițindu-și durerea: — Dacă intri În clica vânzătorilor de oameni, să uiți de noi. Nu vei mai avea nici mamă, nici tată. Ăia vor fi mama și tatăl
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Nu!, a ripostat acuzatul. În cazul ăsta, evacuăm sala. Cum? Cum auzi. Cu mine cu tot? Da, cu tine cu tot. Dacă faci asta, eu te propun șef la conducerea următoarei runde a conducerii justiției române. Gura! Gura ta, bă, nemernicule! Totul s-a încheiat cu un scandal imens. Presa a urlat multă vreme despre incident; radiourile și televiziunile s-au potolit ceva mai repede. A rămas,însă,în opinia,în conștiința publică, faptul, ca fapt. Actul, ca act. Național și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care plîngea de furie, apucîndu-l de mijloc. Loïc zăcea Încă pe jos. - Nemernicule, m-ai lovit, n-am să ți-o iert niciodată. Nicolas, tremurînd de mînie, Îngăimă că puțin Îi păsa, că nu va lăsa niciodată pe nimeni să mînjească reputația lui Chantal, era singura persoană care-l iubise vreodată! Loïc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de acord? Loïc, cu telefonul la ureche, mergea deja pe coridorul care ducea la camera fiului său. Bătu la ușă și constată cu surprindere că ușa se deschide singură cînd apăsă clanța. Încăperea era pustie. Strigă În mobil: - La naiba! Nemernicul și-a bătut joc de mine! Patul nu e nici măcar desfăcut! Dacă s-a dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo și ascultă-mă! articulă Marie cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a-și regăsi echilibrul. Inima, pe care o simțea strînsă de o mînă uriașă, părea că vrea să-i sară din piept. Respira sacadat cînd auzi pași În urma ei. Încercă să se Întoarcă și Întinse mîna la Întîmplare. - Tu ești, nemernicule... Restul se pierdu În zgomotul obiectelor din faianță care se sfărîmau la contactul cu solul, cînd rafturile căzură peste Yvonne. În timp ce zăcea cu fața În jos, ultimul gînd pe care Îl mai avu, Înainte de a se cufunda În neant, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de jucat peste tot. E strivit de spaime, prejudecăți și de imposibilitatea de-a admite singurul lucru autentic din viața lui, iubirea pentru Pulcheria. Acum, că a concedat să-l admită în fața ei, i s-a făcut din nou frică. Nemernicul! Impostorul! Scena 12 sau 1 (Marius și Pulcheria năvălesc de data asta în același timp în scenă, venind din direcții opuse. Se opresc la mijloc, aproape unul de altul, dar fără să se atingă. Îi desparte o linie neagră desenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier care Îi cobora până sub genunchi. În locul obișnuitei tunici cu Însemnul crinului, purta o a doua armură din plăci metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cealaltă Lapo Salterello, care se ridicase În picioare. Parcă poporul Florenței nu mai e și al dumitale, după cum vorbești despre el! Ca și când dumneata nu ai fi fiu de negustori și de schimbători de valută, ca să nu zic mai rău! — Blestemat nemernic! Dante sărise și el În picioare, cu mâinile Întinse spre grumazul lui Lapo. Simți o mână care Îl reținea, În timp ce restul se interpuneau. Abia izbuti să Îl atingă razant, Înainte să Îi scape cu un țipăt sugrumat. — Zgârii ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se simtă mai bine. Ar fi vrut să mai rămână câteva minute să se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu aibă deloc dreptate, Însă, fir-ar să fie, În privința nevoilor sale bănești, avea. Imaginea lividă a lui Mannetto Îi reveni În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el, acum, se gândi el lipindu-se și mai tare de coloană. Și-ar fi dorit să dispară În marmură. Nu știa dacă Noffo era deja prezent atunci când el intrase. Dacă așa era, de acum era prea târziu pentru orice. Nemernicul acela l-ar fi putut acuza de complicitate cu nebunia aceea. Nu putea lăsa o asemenea armă În mâna cardinalului. Poate că ar fi fost mai bine să plece cât mai repede. Sau să Întrerupă ceremonia și să Îl acuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu durere. Mai mult nu Îți spun și mai mult nu Îți răspund. — Continuă! exclamă Dante. Era Înfuriat. De ce prietenul Îi vorbea În enigme? De ce Îl părăsea În acea incertitudine? — Ești un arogant osândit, cu tot neamul tău! strigă el. Nemernicul de Giannetto e viu și știe mai multe ca tine! Umbra lui Guido se apropiase de fereastră. Ridică un deget spre Înalturi, arătând spre cea mai luminoasă dintre stelele ce străluceau pe acea porțiune de cer. Brazdele de pe chip Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde fugiți nemernicilor? Acum e momentul, jos Tiranul, treziți-vă blegilor, dar ei nimic, se dispersau, se topeau exact în direcția opusă Comitetului Central, invers decît ne așteptam noi. În clipa aia am început să plîng de ciudă, mi-au dat lacrimile dom
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
salvează România, își amintește ce se strigă pe străzi, uite încă un motiv pentru care îi vine să-și arunce cît colo scaunul cu rotile, să sară din nou în uniforma de colonel și să-i croiască pe spinare pe nemernici. Așa își consolidaseră ei Coroana, după ce Carol intrase pe șest în țară și nu adusese cu el decît o pereche de schiuri, prima pe care o văzuse vreodată România, se gîndiseră că niște războaie în stînga și-n dreapta n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai dens întunericul nopții, privirea abia mai poate să-i răzbată la cel mult zece, douăzeci de metri în față, încearcă să și dea seama ce se întîmplă acolo folosindu-și imaginația, m-ați tîrît după voi într-o văgună, nemernicilor, le-o spune în față, dar fiți siguri că la prima ocazie care o să se ivească, pa și pusi, v-am salutat. — îmi vine să mă prăpădesc de rîs cînd mă gîndesc că ne făceam probleme cum o să încapă atîta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vrut. M-a repezit. „Nu meriți”, mi-a aruncat el, disprețuitor. De ciudă, am intrat în absența lui și am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. „Cu mâna mea te omor, nemernicule”, răcnea tata. După ce m-a bătut, a strâns cu grijă bucățile fotografiei rupte, s-a trântit pe un fotoliu și a început să plângă. Îmi era milă de el, dar îl și uram în clipa aceea fiindcă pentru mine, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un calendar de birou și multe creioane. Fără să aștepte să-i răspund dacă fumez sau nu a intrat în subiect. Mă invitase să mă avertizeze că se fac cercetări în legătură cu accidentul. Să mă pună în gardă. Cu alte cuvinte, nemernicul vroia să-i spun și „merci”. 18 mai Doctorul B. mi-a recomandat o nouă coborâre în salină. Dar acum nu pot pleca. 19 mai Augusta mi-a făcut cadou un pulover. „Ca să nu răcești seara, puișor”, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă și mai mult decât de rușinea pe care o pățise Marta și am zbierat: „Cine sunt nemernicii? Arătați-mi-i”. Întrucât nimeni nu mă auzea în continuare, am izbit cu patul puștii în masa de care mă sprijineam. Atunci Profetul mi-a aruncat o privire neagră și cât eram de beat tot am citit în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care făcură o impresie mai puțin favorabilă. Povestea căpăta o turnură cam melodramatică. Tânărul erou rămânea orfan și era adoptat de o rudă, colonelul Ibbetson, care Îl crescu ca pe un gentleman, dar se dovedi a fi el Însuși un nemernic (Henry presupuse că, la vremea potrivită, avea să iasă la iveală că pentru uciderea sau rănirea acestui individ era Peter la Închisoare). Peter se făcea arhitect și se Îndrăgostea disperat de o tânără ducesă, care era, În realitate, prietena sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]