3,831 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ... plouă mărunt, în rafale ... ploaia purifică.. cad stropi grei, se scurg absorbiți lacom de pământul însetat. privind spre cer, picăturile reci se preling pe obraji ... lacrimile ploii.. stai nemișcat cu tălpile goale cufundate în iarba moale... simți forța naturii cum iți pătrunde în trup ca un elixir... tunete luminează cerul sfâșiat ... alungi teama.. singur, în amalgamul de linii și puncte ale vieții lupți cu umbrele și ispitele.. plouă ritmic
PLOUĂ.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363872_a_365201]
-
împlinea. „Doamne, ce fericită era măicuța când asculta versurile acelea! Parcă o văd și acum cum m-a cuprins la pieptul ei mirosind a levănțică, cum m-a privit mirată, nevenindu-i, parcă, a crede că eu am scris versurile”. Nemișcat, cu privirea ațintită la buchetele de flori, Tudorel reuși să-și amintească versurile și le murmură încetișor: Îți mulțumesc, iubită mamă! Îți mulțumesc, iubită mamă, Că m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
încălțărilor ei prăfuite. Se mișca greoi, puțin adusă de spate, având un pas nesigur.Parcă nicicând nu-i tremuraseră picioarele mai tare ca acum. Oare era mai bine să se întoarcă? Să fi lăsat ziua să treacă de la sine, lină, nemișcată, într-o letargie cotidiană vecină cu toamna blândă de afară? Dar dacă mâine avea să vină frigul? Dacă iarna s-ar instala înainte de vreme, scuturându-și mantia albă și grea peste oraș aidoma unei avalanșe necruțătoare? Nu. Trebuiasă-și învingă teama
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
pe pat zdrobind arcurile somierei. Doamna...după el: -Chir nu vrei să faci baie? El mormăie: -Nu ți-am spus, frânt?! Adu-mi ziarele alea din sacoșă! Superba doamnă aleargă și-i aduce sub nas vraful de ziare. ”Țicușor” zace nemișcat, întins cu fața în jos, ca un Crist crucificat pe dos.Tace. Doamna îi șoptește: -Astăzi avem apă caldă, dragule! E păcat să nu profiți! Dumnealui iar bombăne: -Mă, fato, eu cu cine vorbesc? Nu-nțelegi că am avut o
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
neagră, simțeam cum mi se strânge trupul de spaimă. Ce rost o fi avut o asemenea încăpere? La ce-ar fi putut folosi? Erau întrebări la care mintea mea refuza să găsească răspuns. Am auzit zgomot de pași. Am rămas nemișcat în întunericul încăperii, întorcându-mi privirile spre ușa deschisă. Era Ursula. Îmbrăcată într-o spumă de voal transparent, trecea ca o somnambulă prin dreptul ușii deschise. Am vrut s-o strig, dar ciudățeniile prin care trecusem, mă făcură să fiu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
-mi privirile spre ușa deschisă. Era Ursula. Îmbrăcată într-o spumă de voal transparent, trecea ca o somnambulă prin dreptul ușii deschise. Am vrut s-o strig, dar ciudățeniile prin care trecusem, mă făcură să fiu mai precaut. Am rămas nemișcat, urmărind din dreptul ușii mișcările trupului ei. Era nefirească și atât de ciudată, încât n-am mai așteptat s-o văd liniștindu-se. Am ieșit și am strigat-o: - Ursula! Își urmă drumul implacabilă, de parcă nici n-aș fi existat
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Sfinte a imortalizat vreme de 22 de ani în arta sa nu numai timpul, ci și mișcarea corpurilor solide. Iar pentru asta chiar și Isaac Newton i-ar fi devenit constant admirator, fizica mecanică transformându-se dintr-o dată în poemul nemișcat al palpitantei și greu descifrabilei în integralitate vieți telurice. Fiecare creație în sine te poartă într-o lume, pe care ai libertatea să ți-o autodefinești, tocmai fiindcă ține închisă în inima ei o poveste concretă. Căderea gravitațională a petalelor
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > TRISTEȚEA ÎN ARTĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Tristețea în artă Stătea nemișcat ca un câine în fața magazinului, așteptându-și stăpânul. De fapt nu avea stăpân , iar magazinul apărea lunar. Cât o clipire astrală. O scurtă silabă în fraza Divinului. Avea un chip palid, înconjurat de barbă. Un păianjen trecea tacticos strada, cu
TRISTEŢEA ÎN ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362906_a_364235]
-
vru să coboare de pe scară, ca să intre pe ocolite, pe o eventuală ușă în abator, dar abia atunci își dădu seama că e gol pușcă. La o mișcare necontrolată scăpă vreo câteva suluri pe dușumea, făcând un zgomot asurzitor. Stete nemișcat câteva secunde ascultându-și bătăile inimii tropăind spre ceafă. Ca la o comandă, începură să cadă câteva din „cărțile de pe rafturi, dispuse de jur împrejurul sălii. Fulgerător de repede se stârni o adevărată avalanșă de cărți. Acum putea să le vadă bine
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
în manuscrisul său unde ține evidența împărăției pe care o stăpânește. Pentru câteva secunde se așterne o liniște apăsătoare. În cele din urmă CONTELE DRACULA se ridică și înaintează spre ei cu pași rari și o privire gravă. Tânărul rămâne nemișcat. În fața sa se oprește un bărbat puternic cu o mustață mare, ochi de vultur și o față aspră. Pare un caracter ferm cu care nu este de glumit. Contele îl studiază din cap până în picioare, iar Paloș simte că se
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Se anunța o zi deosebit de frumoasă, cu o mare liniștită. Dimineața, am urmat același program obișnuit. Am ieșit cu toți colegii cu bărcile pe mare și am început să ne împrăștiem fiecare în altă direcție. Marea era cu suprafața apei nemișcată și se anunța o zi plăcută pentru pescuit și apoi pentru plimbare cu barca. Timpul se scurgea monoton. Guvidul trăgea în prostie, parcă nu mai mâncase de când lumea. Se putea să am o zi record de captură. Peștele era frumos
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
de unde apăruse cupa aurie? El nu o observase așa cum nu știa cine i-a desfăcut eșarfa ce-i acoperea ochii la intrarea în încăpere. Cu mâna șovăielnică a apropiat cupa de buze și s-a oprit. Secunde întregi a rămas nemișcat. - Bea! a tunat vocea. Îngrozit, a sorbit din lichidul roșu crezând că e vin. Avea un gust sălciu, metalic. Brusc n-a mai știut nimic dar au început să i se succeadă, ca pe un ecran improvizat în fața ochilor, scene
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
pe lângă pescărușii, ce-și spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
Soarele, se afla la două sulițe depărtare de luciul încremenit al mării. El și-a urmat cursul spre înălțimile văzduhului, eu trăgeam de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. Simțeam ca o boare, o senzație de răcoare și luciul nemișcat începu să se încrețească. Culoarea, dintr-un albastru de cleștar, se întunecă. Barca dansa din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat imediat ce se întâmplă, fiind preocupat cu scoaterea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
și nu... N-a apucat să-și termine fraza. Am tras cearșaful de pe ea cu o mișcare dibace, pe neașteptate, lăsând-o dezgolită, încercând să par supărat, nervos și intransigent. Abia mă abțineam să nu izbucnesc în râs. A rămas nemișcată pentru câteva clipe și, când nu mă așteptam, m-a bombardat cu ambele perne, victorioasă. Aproape ca de obicei, eram ultimii care ajungeam jos, pe acea terasă unde ne adunam dimineața și întârziam seara la poezie și momente vesele. Se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
rămaseră înlemniți de ceea ce vedeau, în timp ce renii, animalele și curierii se apropiară protector de Moș Crăciun. Niște umbre negre apăruseră din senin și se rotiră în aer câteva clipe, întunecând acel loc minunat. Moș Crăciun și toți ai lui rămaseră nemișcați, în timp ce lui Mitru i se făcu teamă și-și făcu repede semnul crucii. Uitându-se în jurul lui, văzu că și curierul, și toți ceilalți, împreună cu Moșul, priveau umbrele, uluiți. Referință Bibliografică: Pădurea Soarelui (1, 2) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Petale rănite din cupe de crin...// Mă-nvăluie apele tulburi ce curg/ Șuvoaie m-acopăr dar eu le ignore/ Mi-e gândul durut de tristețe și dor/ Îmi tremură trupul în tristul amurg.// Deodată potopul din jur se oprește/ Dar stau nemișcată timid-așteptând/ O rază de soare s-apară râzând/ Căci ploaia din mine căldură-și dorește.// Speranțe de bine-mpletesc în cununi/ Și doruri aștern în tăceri ferecate/ Cărări de lumină râvnesc, din păcate,/ În liniști se-ascund blestemate furtuni...” (Ploaia
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Altfel nu pot înțelege.” La pian se cânta La Fantastique, Hector Berlioz întrucâtva, câteva perechi tinere ascultau tema transpusă pe clape, incredibil de modern. „Și-a pierdut din intensitate. Cine îl poate înlocui pe maestru?” Crezusem că numai eu rămăsesem nemișcată, în timp ce Pământul își continua traiectoria împreună cu ceilalți Homo sapiens sapiens. „Chiar am nevoie de ele. Au rămas numai șase luni până la premieră.” Mă urmărea cu paharul de vin roșu în mână, fără să înțeleagă impulsul, încercând să mă mintă cu
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]
-
nopții, în care doar stelele troznesc pe cerul senin ca lemnele în sobă, clapele tastaturii răsună ca niște rafale de mitralieră, iar el nu se poate odihni. Cînd scriu dimineața, este vesel, ba chiar îi place să mă urmărească. Stă nemișcat cîte zece minute, măsură de timp care s-ar putea să fie enormă pentru ritmul lui biologic. Chiar, nu m-am gîndit niciodată la viața prietenului meu. Cîte zile și nopți trăiește el? De cîteva sîntem prieteni nedespărțiți. Iese la
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
Scriitori > FRAGMENT DIN NUVELA "RASCRUCEA DESTINULUI" Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Primul care a sosit acasă, a fost tatăl lui. Acesta îl găsi cu o mână înțepenită pe priză și nemișcat, pe jos; în picioarele goale, murdare de pământ. Așa făcea când uda grădina, se lăsa în picioarele goale, se simțea mai în largul lui. - George, George, ce s-a întâmplat? Nicolae se uită cu atenție și își dădu seama că
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
majoritatea oamenilor nu se cunoșteau între ei. Copii, persoane de vârste diferite vroiau să le îndeplinească aceeași doleanță. Asta era in favoarea lui, dacă nu i-ar fii cerut imposibilul. Privea pierdut focul din cămin și de ore întregi stătea nemișcat. Orologiul bătea de miezul nopții. Abia atunci Moșul se urni de lângă foc. Avea întâlnire cu Cel de Sus. Doar El putea, face o minune. Spera, sa nu-i dezamăgească in special pe copiii care iși doreau cu ardoare acea magie
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
zidurile impunătoare ale cetății. Oare perșii erau departe? Nici n-apucă să se bucure de izbânda sa și să-și pună întrebarea că și auzi niște pași prin preajmă, pesemne ai unei străji. S-a trântit numaidecât cu fața la pământ, rămânând nemișcat. Straja trecu chiar pe lângă el, mormăind ceva într-o limbă păgână. Nu-l observase, Tragodas fiind pitulat într-o tufă. Mai stătu astfel ceva vreme, neîndrăznind să se ridice de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
îți va face plăcere. Jake e un băiat drăguț. Înclină capul, conspirativ, vorbind în șoaptă: - ... îți cam place de el ... Totul se succedă prea rapid. Jake era nepotul Madamei. Nu-i spusese nimic. Intrând în încăperea pregătită, rămase o clipă, nemișcata. Era cameră visurilor ei. Îhmm visurile se îndeplinesc, dar cu ce preț oare? De unde știa Madame? Jake! Se străduia prea mult să o coopteze în această afacere. Începea să creadă în veridicitatea documentelor. Se îndrepta spre bibliotecă, nerăbdătoare să citească
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
Se gândi să meargă într-acolo să se așeze la masă și să înceapă o conversație care cine știe, l-ar fi ajutat în vre-un fel în planul său. Veni încet din spatele acelui om și observă că acesta stătea nemișcat cu mâinile pe masă. Capul îi era acoperit cu un pled înfășurat în așa fel încât cu greu puteai să-i distingi fața. Baraba nu spuse nimic ci doar veni în fața lui și se așeză la masa lungă unde ar
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
după un timp vorbi iarăși. -Nu vrei să vorbești cu mine? întrebă el. Ei! Atunci află că arhiereul Caiafa va fi foarte încântat să afle că am prins unul dintre voi. Ei! Ce mai zici acum? spuse Baraba privindu-l nemișcat. Omul îl privi însă absent și păru să nu-i pese de amenințările sale. Nu-i răspunse nici de această dată însă Baraba mai avea o stratagemă căci chiar el socotea că un om de condiția sa trebuia să aibă
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]