2,065 matches
-
ar da ei, nu m-ar mulțumi. Aș găsi-o prea simplă, pentru crisparea din mine. Poate însă că nu-mai ceva simplu, spus cu toată tăria și convingerea, semănând cu o poruncă, m-ar putea calma. Aud interpretarea: doi îndrăgostiți nenorociți din cauză că femeia a avut un păcat. Aceasta e tot? Și neînțelegerile noastre de mai înainte, pe alte motive? Sau și acum, atâtea alte motive care ne cauzează neînțelegerile... Sau atâtea sentimente contrarii, imposibil să le analizezi, dar întregind pe un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-a petrecut cu Ioana, poate ar înceta legătura dintre noi, ce pare a fi până la moarte. Sunt un temperament oribil, și numai tristețile mă leagă de oameni, de lucruri. Dacă aș fi mai sănătos, Ioana ar fi mai puțin nenorocită? Ioana mi-a fost fidelă! Ce invenții grozave spune Ioana uneori, ca și cum vorbele n-ar avea nici o valoare, ca și cum ar fi doar povești pe care le transformi în voie. - Dacă tu ai fi fost credincioasă, aș avea curajul să mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai inofensivă, este un geamăt. Ce puteți pricepe voi, bărbații, din toate aceste! M-am dus pe plajă numai cu Arabella, căci ceilalți aveau alte treburi și acolo, fără nici o poză, ca unui vechi prieten, cu un ton de femeie nenorocită, care nu mai păstrează nimic din gluma amuzantă și artificială de odinioară, mi-a spus amănunte din viața ei tristă, la întîmplare, bucurii și mai ales necazuri, așa cum îi veneau în minte și așa cum le trăise. Și în clipele acele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
discuție! - Nu trebuie să ne irităm, căci ce am făcut este profund omenesc. Nu poți să susții tot timpul o stare funebră fără să intercalezi preocupări puerile. Educația noastră tâmpită ne-a dat iluzia absolutului, și de aceea suntem mereu nenorociți, descoperind că orice sentiment nu este decât aproximativ. - Aceasta nu-i decât o scuză deghizată, pentru a-ți împăca conștiința. Deci nu mă poți învinovăți pe mine că mă scuz. Atât timp cât ai curajul să trăiești, iți aranjezi în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și fugind cu coada în vânt prin ungherele camerei. Acum nu se mișcă de la locul lui (cînd mă îmbrăcam totdeauna mi se încurca printre picioare), nu toarce dacă îl mângâiem, nu atinge laptele pe care i-l întindem, ne privește nenorocit. Glumesc, dar numai pe jumătate: - Trebuie sa chemăm pe doctorul Petroff să-l examineze. - Pățește ca și Viky. - Ce importanță ar avea pentru noi boala lui, dacă Viky ar fi sănătoasă! Și acum de-abia avem timpul să-l observăm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aibă și sonorități), acum țip din pricina unei pisici. Neg toată încîntarea ce pretindeam că o am în Cavarna, în viața comună cu Ioana. Măcar ridicolul situației ar fi putut să mă oprească. A trebuit să veghez toată noaptea pe Ioana, nenorocită ca să încerc să o consolez: "Nu trebuie să dai nici o importantă vorbelor spuse intr-un moment de exasperare, văzând atâta nenoroc!" A doua zi, Ahmed puse capul pe o lăbuță și închise ochii. Dar încă respiră. Încercam să-l dezmorțim
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
v-ar face bucăți fără să se ostenească prea tare. Milone plesni aerul cu palma: — Aaah! Fii pe pace, soldatule, după ciomăgeala pe care le-am tras-o ieri, ăia n-o să mai scoată nasul în veci din tabăra lor nenorocită. Se ridicară și alte voci în jurul lor, susținând părerea lui imprudentă. Sebastianus înțelese că nici un argument logic nu le-ar fi putut zdruncina siguranța. Nu mai știa ce să spună. Una peste alta, trebuia să recunoască, Ambarrus avea ceva dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era greu acum să se gândească ca la o făptură reală la tânăra care fusese soția lui. De aproape treizeci de ani privise formele schimbătoare ale unei lumi profund schilodite, privise știința poticnindu-se orbește în loc, oprită de moartea bietelor, nenorocitelor făpturi umane care abia învățaseră atât de multe și se scufundau apoi în mormânt, luând cu sine și cunoștințele lor. Sângele lui Lesley Craig, repartizat cum trebuie, ar fi rezolvat toate acestea. Știa ce trebuie făcut, ce putea fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
organizație Marțiană este clădită în jurul invenției Marthei Eger... - Ce fel de organizație? îngăimă Craig. Ea păru să nu audă. Se așeză în fața lui pe podea, privindu-l cu ochi strălucitori și umezi de lacrimi. - Lesley, lumea asta este o harababură nenorocită. Statele Unite nu și-au revenit niciodată din războiul rece care a urmat celui de-al doilea război mondial. Moralitatea individuală și cea națională sunt structuri delicate, capabile să suporte presiuni mari, dar care se deformează ușor. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o întrerupse cu o voce încordată. - Lesley, cred că trebuie să revenim la realitate. Șocul lua proporții. Nu era vorba numai de copil, își spuse Craig. Era prea neclar, deși se surprinsese vizualizând imaginea oribilă a soartei celor doi copii nenorociți. Imaginea fu convingătoare și dintr-o dată, el crezu. Înainte de a putea răspunde, Anrella spuse neliniștită: - Încep să cred că este important să avem o armă preliminară care ar ține în loc trupele terestre și ți-ar da timp să pui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor. Poate că moartea violentă și nenorocită a părinților, a soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
m-am mutat cu tatăl meu și cu nevasta lui, s-a întîmplat o nenorocire. Tatăl meu s-a îmbolnăvit de o boală care azi văd că a fost pneumonie. Eram în clasa a IV-a primară. Am fost foarte nenorocit. Dar am avut o satisfacție. Eu eram gospodarul. Am fost foarte mândru, când (aveam 11 ani) am cumpărat, la median, un car de lemne de la un țăran. Dar emoțiile cauzate de grava boală a lui tată-meu mi-au produs
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
idealismul omului, adică neputința lui de a-și recunoaște mobile egoiste și josnice. Sunt oameni care trag toate învățămintele posibile din experiențele vieții, numai cât, pe toate, le trag cu un moment mai târziu decât le trebuie. Aceștia sunt mai nenorociți decât acei care nu învață nimic din viață, și care, astfel, n-au mustrări zadarnice. Când o femeie și un bărbat se întîlnesc să se cultive reciproc prin lecturi, prin învățare de limbi ș.c.l., să știi că întîlnirile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe când a bărbatului față cu femeia e contra naturii, e o lașitate, e antipatică. O femeie se simte măgulită când e iubită de orice bărbat, pentru care nu are dezgust. Dar numai un fat nu se simte indispus și chiar nenorocit, când e iubit de o femeie, pe care el nu o poate iubi. La douăzeci de ani iubești amorul și cauți o femeie să-l întrupezi, și femeia asta nu poate fi decât frumoasă. La treizeci de ani iubești o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
otrăvesc mai ales sufletul bărbatului, așa de inferior femeii în această privință. Când poți reuși să spui pentru ce iubești pe o femeie, n-o iubești cu adevărat. Când un amant începe să ia alură de soț, femeia se simte nenorocită, oricât de ideal s-ar purta el, căci ea nu-și luase un amant pentru ca să aibă doi soți. Când o femeie vinovată are conștiința sensibilă, nu-i ajung niciodată prosternările amantului ei, pentru că dovezile lui de supunere și de adorație
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
urma vieții ei misterioase... Perfect reușite, ar fi impersonale! Cutia de țigări o administrează ea. Când i-am cerut una pes-te număr, mi-a refuzat-o și mi-a interzis să mă "tocmesc" (dar mai pe urmă, văzîndu-mă prea "nenorocit", mi-a acordat o țigară de favoare). Regimul la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte!) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea libertate! Azi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
caut\ siguran]\ `n poezie? Repet, aceast\ mic\ prob\ de pedanterie se adreseaz\ tinerilor, celor care scriu autorilor [i c\rora bestiile astea nu le r\spund niciodat\. De asemenea, scriu, `n parte [i `n numele personajului meu titular, care, bietul nenorocit, a fost [i el profesor. (n.a.) . Singurul lucru normal [i ra]ional pe care ar trebui s\-l fac la acest punct ar fi s\ v\ tr`ntesc `n fa]\ unul, dou\ sau toate cele o sut\ optzeci [i patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să ne retragem. Apropo, domnule inginer, te las Într’o companie mai mult decât plăcută...Dacă totuși nu ești prea obosit, ne putem vedea mâine seară...” „La balamuc cu tine,mârâi printre dinți Tony Pavone. Luate-ar dracul de idiot nenorocit, n’o să mai ai ocazia să ne mai Întâlnim vreo dată!!” Afișând mutre ca venite dela Înmormântare, cei patru bărbați nu scoaseră o vorbă. Nefericita gazdă, privi la zaruri chiorâși. Le luă În mână, privi cu dojană Învârtindu-le, și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să’l creadă...! Chiar dacă toată suflarea omenească serba ajunul Crăciunului...! Nando Îl ajută să ducă damigeana cu vin pe balcon iar curcanii Îi așezară pe masa din bucătărie. Apoi străduindu-se, Își schimbă fizionomia feței, afișând o mutră cât mai nenorocită. Strigă la Nando: „Așteaptă-mă vin imediat...!” Acesta se fâstâci retrăgându-se spre ușa care o deschise În așteptare. „E destul de târziu...” Auzind schimbul de cuvinte, Carla se Întristă. Îi ieși În Întâmpinare privindu-l rugător. „Ai Înebunit, vrei să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
conștient spre primitiv? Libertatea? Privilegiile? Demonii? Expulzarea acelor demoni și spirite din aer, unde se aflaseră dintotdeauna, prin iluminare și raționalism? Iar omenirea nu trăise niciodată fără demonii ei posedanți, și trebuia să-i capete Înapoi! O, cu ce creatură nenorocită, plină de mâncărimi, sângerîndă, roasă de nevoi, idioată, genială aveam de-a face aici! Și cât de ciudat se juca (el, ea) cu toate straniile proprietăți ale existenței, cu toate varietățile de posibilitate, cu năzbâtii de tot felul, cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și cred că da. Angela plânse din nou și Sammler fu și mai sigur că exista un al doilea motiv pentru lacrimile ei. Și nu suferă de nimic altceva, spuse Angela. E perfect sănătos cu excepția chestiei ăleia - chestia aia mică, nenorocită. Și crezi că știe, unchiule? — Da, probabil. Dar se poartă așa normal. Vorbește despre familie. A fost așa bucuros să te vadă și spera să te Întorci În seara asta. Și Încă Își face griji pentru Wallace. — Ușor de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să stăm numai noi, tații. Nu vreau să văd copiii În seara asta. — Îți Înțeleg sentimentul, spuse Sammler. Și eu simt asta adeseori. — Păcat de Shula, sărmana femeie. Dar nu e decât sărită de pe fix. Fiică-mea e o ștoarfă nenorocită. — Altă generație, altă generație. Iar fii-meu, un retardat cu un IQ ridicat. — Poate se dă pe brazdă, Elya. — Doar nu crezi asta nici o clipă, unchiule. Ce, În al doișpelea ceas? Mă Întreb pe ce mi-am cheltuit atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scotea castroane, trântea lada de gheață, zornăia vesela. Roboteala lui Margotte era În continuă transmisiune. — Aș putea lua trenul până la New York, spuse Lal. — Margotte nu știe să conducă. Ce-o să faceți cu mașina? — O, fir-ar să fie! Mașina! Mașinării nenorocite! — Îmi pare rău că nu știu să conduc, spuse Sammler. A nu ști să conduci este cea mai recentă formă de snobism, după cum mi s-a spus. Dar eu nu mă fac vinovat de acest lucru. Este din cauza ochilor. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ajungă să-i fie destul. Și l-a închipuit pe Mike altfel, un alt soi de bărbat. Preț de-o clipă, Mike și-a schimbat expresia de parcă Jina și-ar fi rostit dorința cu voce tare: a căpătat o mină nenorocită, ca un suflet pierdut. Dar amândoi erau conștienți că bărbatul acela nu mai exista. Jina a făcut imediat un pas înainte, dar Mike apucase deja să-și acopere expresia amărâtă cu un zâmbet. I-a înconjurat umerii cu un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe care avusese de gând să i le arunce în față în doar cinci - singurele care contau. Am avut încredere în tine, a spus ea. Irene și-a făcut loc și-a înaintat târând-o pe Mary după ea. Curvă nenorocită și mincinoasă ! Conversația s-a oprit. Mary a plecat capul, fixând bulele de apă minerală din paharul cu suc de cireșe amare. Irene, a replicat Alice. În mod uluitor, Alice încă își mai păstra zâmbetul pe buze. E doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]