9,222 matches
-
se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara valizei, pe care acesta nu se oferise să i-o poarte, dar simțindu-se neobișnuit de lucid, cum se spune că ar fi muribunzi. Nu primi, Însă, nici un răspuns, iar pantalonii albaștri, ce lăsau să se vadă, sub tunica scurtă, fesele băiatului, Își urmară drumul. Rowe avea sentimentul că Într-un astfel de labirint te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Davis să-și plîngă melonul stricat. Domnul Prentice părea Îngrijorat și abătut. — N-a ieșit bine, spuse el. Ar trebui să-i prindem de vii, ca să vorbească. O clipă am rămas uluit de curajul lui, zise Rowe. E un curaj neobișnuit pentru un croitor... deși țin minte o poveste cu un croitor care a omorît un uriaș. Omul ăsta era mai degrabă un uriaș decît un croitor. Nu pricep de unde avea atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întoarcă În felul acesta! Uriașa clădire era tăcută; pînă și fîntîna amuțise - pesemne că cineva Închisese robinetul ce-i regla debitul. Numai două camere erau luminate. Așadar, acesta era locul unde trăise fericit vreme de atîtea luni, Într-o pace neobișnuită! Printr-o operație bizară, efectuată de o bombă, locul acesta fusese altoit pe copilăria lui. Jumătate din viața de care-și amintea era ascunsă aici. Îi era rușine că se Întorcea În locul acesta ca un dușman. Nu vă supărați, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
curcubee începură să-i încercuiască gleznele slăbite. Se întoarse și se uită-n jos la mine, cu o grimasă stranie pe fața-i învinețită, un amestec clar de îngrijorare și ostilitate. Totuși, tot ce-am putut vedea a fost îmbinarea neobișnuită a coapselor sale, deschizându-se spre mine într-un fel deformat. Nu sexualitatea poziției îmi rămase în minte, ci stilizarea teribilelor evenimente în care fuseserăm implicați, extremele durerii și violenței ritualizate în acea gestică a picioarelor ei, ca pirueta exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
scurtă cercetare atentă a mea, inspectându-mă cu un ochi tolerant ca un doctor pus în fața unui pacient dificil, suferind de-o serie de simptome în mare parte autoinduse. Se îndepărtă spre camionul avariat. Ce mă izbi din nou fu neobișnuita poziție a picioarelor ei, suprafața interioară a coapselor, înfipte într-un pelvis lat, întoarse în afară, expuse parcă unui șir de vehicule zdrobite. Așteptase oare ca eu să vizitez parcul de mașini avariate al poliției? Știam că o confruntare de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lăsaseră un arhipelag de ciupituri pe gât. Dinspre jeanșii lui albi se ridica un miros înțepător dar nu neplăcut, un amestec de spermă și freon. Frunzări rapid fotografiile, ici și colo înclinând albumul pentru a-mi arăta câte un unghi neobișnuit al imaginii. Urmărindu-l cum închide albumul, m-am întrebat de ce nu reușeam să mă urnesc cel puțin într-o paradă de furie, să mă cert cu el pentru acea intruziune în viața mea. Însă detașarea lui Vaughan față de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îi desfăcu nasturii bluzei cu degetele-i pline de cicatrice și-i scoase afară sânul mic. Examinându-l, prinse sfârcul între degetul mare și arătător, trăgându-l în față cu o ciudată mișcare manuală, ca și când ar fi montat o piesă neobișnuită de echipament de laborator. Pe o distanță de douăzeci de metri în fața mea sclipeau stopuri de frână. Dinspre șirul de mașini din spate se auzeau claxoane. Când începu să pulseze lumina farurilor, am trecut în viteză și-am apăsat pedala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unul lângă altul, cu piepturile și picioarele înfășurate în pături. Infirmierii de prim-ajutor se ocupau de șofer, un bărbat în vârstă care ședea sprijinit de bara de protecție din spate, cu fața și hainele stropite de sânge, ca o neobișnuită boală de piele. Ocupanții limuzinei se aflau încă în cabina adâncă a mașinii, identitățile lor fiind sigilate în spatele geamului interior înstelat. Am trecut pe lângă locul accidentului, strecurându-ne în față în coloana de mașini. Catherine se ascunsese pe jumătate în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au transmis colinde (tradiționale). Din 22 decembrie a fost declanșată «psihoza teroriștilor». Deși ulterior nimeni nu i-a putut identifica (au dispărut pur și simplu!), aceștia au devenit cei mai periculoși inamici ai revoluției. Lor li s-au atribuit calități neobișnuite: forță fizică, arme performante și aparate sofisticate de ascultare sau inducere în eroare a inamicului. S-a declanșat o adevărată vânătoare de teroriști și oricine, civil sau militar, putea fi suspectat. În ziua de Crăciun televiziunea a transmis o știre
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Un fapt tulburător și unic în istoria militară universală s-a petrecut atunci în România: în lupta dintre armată și «teroriști», partea înfrântă «teroriștii» nu a lăsat pe «câmpul de bătălie» nici un mort, nici un rănit și nici un prizonier. Acest fapt neobișnuit îndreptățește ipoteza - certitudine nu poate exista fără o fundamentare documentară - că, în realitate, «teroriștii» au fost un grup restrâns de diversioniști. Acțiunile lor, amplificate de anunțurile și apelurile isterice de la Televiziune, au creat un climat de adevărată teroare (o psihoză
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Valeriano e prietenul cel mai apropiat pe care-l am în oraș. Dar de fiecare dată amân din cauza unei obligații importante pe care trebuie s-o îndeplinesc. Și când te gândești că eu par să mă bucur de o libertate neobișnuită pentru un militar în serviciu activ: obligațiile mele nu sunt foarte clare; alerg între diferitele sedii ale Statelor Majore; rareori mă aflu la cazarmă, de parcă n-aș face parte din nici o schemă a nici unui departament, și nici nu stau lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de parcă ai face-o și pentru alții; uneori și pentru alții, dar cu multă dezinvoltură, de parcă ai face-o pentru tine singură); dacă tinzi spre un minimum indispensabil sau spre arta culinară (cumpărăturile și ustensilele tale sugerează rețete elaborate și neobișnuite, cel puțin în intenție; nu ești neapărat lacomă, dar ideea de a mânca seara două ouă la tigaie te-ar întrista); dacă statul pe lângă cuptor pentru tine e o necesitate penibilă sau o plăcere (bucătăria minusculă e dotată și organizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
curte și unul în grădina de pepeni a vecinului. De atunci încolo, i se dusese vestea și, dacă cineva avea neplăceri cu șerpii, îl ruga pe domnul J.L.B. Matekoni să-și aducă câinele să se ocupe de problemă. Câinele era neobișnuit de rapid. Când îl simțeau în apropiere, șerpii știau că sunt în pericol de moarte. Cu părul zbârlit și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
copila. Avea drum la Francistown și a lăsat-o la Spitalul Nyangabwe, în grija unui paznic de la poartă. Medicii au consultat bebelușul, care era slab și avea și o micoză. Fetița suferea de tuberculoză, ceea ce nu-i chiar așa de neobișnuit, așa că au internat-o și au ținut-o câteva luni sub medicație în pavilionul tuberculoșilor. Bebelușul a rămas la creșa maternității până când sora lui s-a simțit mai bine. Apoi, i-au externat. În pavilionul TBC aveau nevoie de paturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la scrisoare, dar era atât de bine pregătită profesional încât putea să bată corect chiar dacă se gândea la altceva. Acum se gândea la Oswald Ranta și la felul în care i-ar putea da de urmă. Numele Ranta era destul de neobișnuit, iar cel mai simplu lucru ar fi să caute numele în cartea de telefon. Oswald Ranta era un bărbat elegant, care te-ai aștepta să aibă telefon. Tot ce trebuia să facă era să-l caute în carte și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Peko, veșnic nemulțumita menajeră a domnului J.L.B. Matekoni, suferea de dureri de cap din momentul în care Mma Ramotswe îi fusese prezentată drept viitoarea nevastă a stăpânului ei. Era predispusă la dureri de cap provocate de stres și orice lucru neobișnuit îi putea declanșa o migrenă. Procesul fratelui ei, de exemplu, fusese pentru ea o perioadă plină de dureri de cap și, în fiecare lună când mergea să-l viziteze la închisoarea de lângă supermarketul indian, simțea că o chinuie o migrenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
verifice dacă ucenicii fuseseră capabili să rezolve toate sarcinile pe care le aveau de executat. Cel mai tânăr dintre ucenici răspunse la telefon, iar domnul J.L.B. Matekoni știu imediat, din tonul lui, că se întâmplase ceva grav. Vocea tânărului era neobișnuit de pițigăiată și emoționată. — Mă bucur că ați sunat, Rra, spuse el. Au trecut niște polițai pe aici. Voiau să vorbească cu dumneavoastră în legătură cu menajera. Au arestat-o și au băgat-o la răcoare. Avea o armă în traistă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de pe stâlpi când au intrat toți să se băiască... S-a răsturnat cu ei... Acuma tocmește zugravi. O să-i spun că te-am văzut. Hai, baftă! *** Carina nu s-a întors. Nu mi-a trimis nici SMS-uri, ceea ce-i neobișnuit pentru ea. Mai traduc vreo douăzeci de pagini despre traumele oamenilor. „Înțelegerea familiei contează foarte mult.” Nu, mai frumos: „Înțelegerea celor apropiați contează în chip esențial”. Mai bine. - Am venit să-ți vând un tablou, mă anunță Ilie când deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i se supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau silă: Vino, urmează-mă! Mortul viu se puse În mișcare ca un robot, iar mersul lui era Încet, greoi, oarecum nesigur și legănat, ca al marinarilor neobișnuiți să calce prea des pe pămînt sau ca al unei ființe care petrecuse veacuri Întregi nemișcată În fundul unei gropi. Mersul lui Oberlus era, dimpotrivă, rapid și nervos, căci se obișnuise cu neregularitățile pămîntului vulcanic de pe insulă, sărind de pe o stîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe care i-o ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
diavol mic sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să-și astîmpere setea, foamea de neobișnuit. Doi-trei morți acolo, pe prima pagină, rînjetul unuia dintre oamenii lui Cocoș, ori privirea "magnetică" a banditului deveneau o normă a obișnuitului. Fără asta zilele ar fi trecut mai greu ori n-ar fi trecut deloc. "Escrocii ăia de la gazete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-și bată mintea spre a ghici care este motivul înaltei solicitări. Spre surprinderea sa, Mihai Mihail nu se mai afla în spatele biroului masiv, cuprins de umbră, ci stătea în fața geamului, cu spatele la ușă, privind în stradă. Era ceva cu totul neobișnuit. Cu toate că îi spusese să intre după ce a bătut în ușa capitonată în piele neagră nu s-a clintit din fața ferestrei. A așteptat nemișcat, reușind așa să-l privească în liniște și amănunțime pe directorul Serviciului. Era înalt, trupeș, ușor adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea să fie decît un munte de gheață atunci cînd în orice oră din zi și din noapte purta lipit pe piept pușcociul său, întotdeauna cu glonțul pe țeava. Numai gîndul că se putea întîmpla oricînd un accident îl făcea neobișnuit de prevăzător în relațiile sale cu el, relații care ar fi trebuit să fie normale, firești, măcar prin forța lucrurilor și împrejurărilor. Cred că nu greșesc, afacerea ți se cuvine, domnule Leonard." A ridicat sprîncenele a mirare. Mihai Mihail a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
compania domnișoarelor, una stăpînă de drept și cealaltă de fapt a vilei Katerina, tot așa Vladia a înmărmurit cînd a auzit păcănitul motorului de avion sus pe platoul plin de scaieți albaștri. Nimeni nu se gîndise la asta, cu toate că uscăciunea neobișnuită ar fi putut fi un semn, pămîntul se zvînta ca și cum l-ai fi avut în palmă și ai sufla peste el, se zvînta văzînd cu ochii și iarba ridicase colțul binișor, așa încît roțile puteau alerga fără a se înnămoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i placă, n-avea gusturi proaste domnișoara!, adică nu ea, ci prințul, tot ce era acolo se datora lui și numai lui, a privit într-o doară pe fereastră și i s-a părut că acolo se află ceva neobișnuit, tulburător, de o frumusețe indescriptibilă. De aceea s-a și speriat. Sperietura s-a simțit în glasul său, dar părea mai mult o îngrijorare legată de intenția domnișoarei K.F. "Ce să-mi propuneți? Ce puteți dumneavoastră să-mi propuneți?" K.F.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]