896 matches
-
descoperind cu răutate doar pe cele ale aproapelui lor. Se desprinde din cuvântul Domnului și din cele trăite de fiecare că nu avem dreptul de judecată în rugăciune. Să trecem, așadar, cu vederea și să așternem peste greșelile altora vălul neprihănit al dragostei creștine. Rugăciunea este un lucru sfânt, poate cel mai sfânt pe care îl poate face credinciosul, căci prin rugăciune vorbim și comunicăm cu Dumnezeu. Mai mult, primirea Sfintei împărtășanii este pregătită și urmată de rugăciune, este învăluită de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ne rugăm, intrăm în legătură cu nesecata iubire, care leagă și ține la un loc tot universul.” Prin rugăciune luăm „duhul cunoștinței”, duhul cunoașterii lui Dumnezeu, care ne descoperă dragostea Sa, mai presus de orice altă dragoste lumească. Prin rugăciune dobândim putere neprihănită de păcat și devenim învingători, înțelegând că „ajutorul nostru este de la Dumnezeu Cel ce a făcut Cerul și pământul.” Cel mai bun prieten te poate părăsi în ziua necazului, singur Dumnezeu nu se întoarce de la sufletul care se închină cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Cel ce umblă fără prihană și lucrează dreptatea. Cel ce grăiește adevăr în inima sa, care n-a viclenit cu limba sa și rău n-a făcut aproapelui Său.” Sau, cu alte cuvinte, „acela este cel care petrece în lume neprihănit și care lucrează dreptatea, căci neprihănit este acela care s-a plinit în vederea duhovnicească, iar cel împlinit în fapta bună este drept, deoarece lucrarea faptelor bune este însușire a faptei.” „David a folosit aici timpul prezent, atât pentru vederea duhovnicească
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lucrează dreptatea. Cel ce grăiește adevăr în inima sa, care n-a viclenit cu limba sa și rău n-a făcut aproapelui Său.” Sau, cu alte cuvinte, „acela este cel care petrece în lume neprihănit și care lucrează dreptatea, căci neprihănit este acela care s-a plinit în vederea duhovnicească, iar cel împlinit în fapta bună este drept, deoarece lucrarea faptelor bune este însușire a faptei.” „David a folosit aici timpul prezent, atât pentru vederea duhovnicească, cât și pentru faptă, pentru că cel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu va mai avea putere să-ți înmiresmeze / trupul, chiar dacă fratele te va vinde ca pe un inel, / chiar dacă iubita nu va înceta să te urască pentru rănile tale / frumos mirositoare iar pasărea lyră te va prăda / de toate cântecele neprihănite cu care-ai amăgit cetățile!” (Abia murmurată zăpadă). Pe alocuri se aud rezonanțe din versul lui Lucian Blaga: „marie vara ce-a trecut / m-a tot rănit m-a tot vândut /și toamna toamna care trece /spre akheron mă va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
a poeziei o află în autonomia ei, una care nu ține de voința poetului în a o sustrage accidentului, ea fiindu-i asigurată de specialitatea universului ei, izvorîtă din acea curăție de grup cristalografic a ceea ce este: ardere imobilă și neprihănit îngheț - versul. Iată o strălucitoare definiție a versului ca temei al poeziei. Citim într-un Eseu despre Dante (1933) al lui Osip Mandelștam, o frază la care ar fi aderat și Ion Barbu: "Poezia trebuie să invadeze cristalografia, ea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației dalbului poet: "Poezia apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare, poetul arată aceeași fervoare. O neprihănită voioșie trece prin poemele lui Bolintineanu, pline, totuși, de atîtea fapte sîngeroase. Judecata morală nu împiedică însă jubilațiile spiritului poetic. Căci numai de la o anumită treaptă de îmbătare își începe Bolintineanu cîntecul său". Încă din deschiderea capitolului dedicat poetului de la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în a fi persoane solidare, capabile să împărtășească greul vieții, care se atașează, uneori în mod dramatic, de existența tuturor bărbaților și a femeilor. Serviciul la care sunt chemați consacrații nu este acela de a fi modele de viață impecabilă, neprihănită, ci, așa cum ne amintește deseori papa Francisc, de a fi și de a deveni din ce în ce mai mult «păcătoși iertați», capabili să revitalizăm speranța tuturora, de a putea experimenta în propria viață același har al milostivirii care aduce pace, dinamizează generozitatea și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
voi duce să iau pradă și să mă dedau la jaf, să pun mîna pe aceste dărîmături locuite din nou, pe poporul acesta strîns din mijlocul neamu- rilor, care are turme și moșii și locuiește în mijlocul pămîntului”. Peste acești puigănei neprihăniți care trăiau fără cetăți, supăratul ivrit prooroceș-te să vină Gog cu toate neamurile ale cărui Domn/Dumnezeu este, ,,ca o furtună...ca un nor negru care va acoperi țara”, ,,38,6 Gomerul cu toate oștirile lui, țara To-garmei din fundul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
încărcate de crizanteme uriașe, cu pianul în penumbră la care cântă o "frumoasă arătare". I. M. Rașcu a evocat (simbolist statornic) provincia, barierele, duminecele, iar acuma, catolic practicat și rigid, este poetul recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice îngăduite ființelor neprihănite, și intră cucernic în salonul de țară al copilăriei, depunând la ușă marea lui "geantă cu volume prăfuite": În salonul vechi de țară am pășit ca-ntr-un altar, Sfiicios, copilăria mă privea de prin unghere. Prins de zid, același
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și el suferă, căci își iubește nevasta. În sfârșit lucrurile se află, nobleța de suflet a spițerului e lăudată și căsătoria devine efectivă. Prezența lui Amos Bujorescu, spițerul, care sub aerele lui sasistite ascunde un spirit fin și o inimă neprihănită, trezește un râs cordial. Pentru întîia oară Galuscus și Chicoș Rostogan sunt reabilitați și interpretați cu omenie. Deși dialogul e presărat cu banalități și dulcegării poetice, piesa toată e armonioasă și cu aer definitiv. ALȚI DRAMATURGI Comediile lui V. Al.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
izbutind cu toate acestea a-și cuceri o bună poziție în viață, reprezintă o frumoasă intuiție. Valoarea reală a romanului e de a fi o proză superioară. Un om cu suflet clocotitor de idei și pasiuni, un om inteligent și neprihănit totdeodată, plin de subtilitate, de pătrundere psihologică, dar și naiv, cu inocențe de poet, vorbește despre dragostea lui, despre femeie, așa cum o vede el, despre oameni, despre nașterea pământului din haos etc., și din acest monolog nervos se desprinde încetul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
PAPILIAN Dintre toate scrierile freudistului și dostoievskianului Victor Papilian, În credința celor șapte sfeșnice e cea mai interesantă. Eroul este Maxim, servitor și șef al sectei mileniștilor, mistic sincer și haotic, actor excelent pentru mulțime, ființă devotată și totdeodată ipocrită, neprihănită și criminală. Unele scene sunt de neuitat, ca de pildă aceea în care Maxim servește în smoching pe stăpânii săi, luând parte cu deferență la convorbirile lor, sau întrunirea în bucătărie a noii eclezii. ALȚI PROZATORI Sabin Velican (Pămînt nou
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sfîrșind prin a le impune spiritul creator. Putem spune, atunci, că poezia, apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, Întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare, poetul arată aceeași fervoare. O neprihănită voioșie trece prin poemele lui Bolintineanu, pline, totuși, de atîtea fapte sîngeroase. Judecata morală nu Împiedică Însă jubilațiile spiritului poetic. Căci numai de la o anumită treaptă de Îmbătare Își Începe Bolintineanu cîntecul său. IX Vasile Alecsandri. O recluziune productivă. Retorica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dovedi implicarea ei în acte armate împotriva manifestanților sau a armatei trecute de partea demonstranților"138. Cel de-al doilea autor amintit nu numai că neagă categoric implicarea Securității ceaușiste, dar o scoate pe aceasta din urmă drept o victimă neprihănită a manipulării mass-media. În Occident s-ar fi mediatizat imaginea securiștilor-teroriști care i-au supus pe intelectuali și maghiari unor suplicii și atrocități greu egalabile. Or, de fapt. situația ar sta tocmai invers, susține Viorel Roman. "În județele Harghita și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
molipsească și echipajul de pe Pequod. Căci, deși el personal și cei din ambarcațiune rămăseseră teferi și deși corabia se afla la mai puțin de-o bătaie de pușcă iar între ea și Pequod circulau mase de aer și de apă neprihănite, căpitanul refuza să intre în contact direct cu noi, preferind să respecte cu strictețe carantina, după obiceiul uscatului. Dar asta nu ne împiedica defel să comunicăm unii cu alții. Ținîndu-se la o distanță de cîțiva iarzi de „Pequed“, ambarcațiunea izbuti
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plăcuțe rotunde, osoase, pe care la început Stubb le-a luat drept nasturi de pantaloni marinărești, dar care se vădiră a nu fi altceva decît oscioarele unor sepii, îmbălsămate în prețioasa substanță. Nu vă miră oare faptul că această substanță neprihănită și parfumată se găsește în miezul unei asemenea putreziciuni? Gîndiți-vă la ceea ce spune Sfîntul Pavel în Epistola sa către Corinteni, în legătură cu necurățenia și curățenia - despre faptul că ne naștem în rușine și creștem în slavă. Amintiți-vă de asemenea ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu pînzele leneșe - îmi scăldam mîinile în materia moale și unsuroasă a acestor globule gingașe, mătăsoase, coagulate abia de-o oră; ele mi se spărgeau între degete, deșertîndu-și întreaga sevă, întocmai cum strugurii copți își lasă mustul; adulmecînd acea aromă neprihănită, ce-mi amintea de parfumul violetelor primăvara, vă mărturisesc că mă simțeam ca într-o pajiște înmiresmată; uitasem cu totul de înfricoșătorul nostru jurămînt - inefabilul spermanțet îmi spălase mîinile și inima de acest jurămînt. Aproape că-mi venea să dau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
calme și nepăsătoare, prin debitul pașnic al misterioasei fîntîni de pe creștetul ei, ci prin fenomenul mult mai uimitor al saltului său în văzduh. Avîntîndu-se cu cea mai mare repeziciune din adîncurile oceanului, cașalotul își proiectează astfel întregul trup în stihia neprihănită a aerului și, clădind parcă un munte de spumă orbitoare, își dezvăluie prezența de la o distanță de șapte-opt mile. în clipele acelea, valurile furioase par coama pe care și-o scutură acest leu al oceanului; în unele cazuri, săritura asta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
anume, prin sărăcie, post, veghe, meditare scripturistică și rugăciune neîntreruptă iar prin destin înțelege țel, năzuință finală către Împărăția cerurilor cu contemplarea veșnică a celor veșnice. Contemplarea e concepută în mai multe feluri, iar Domnul este apreciat doar de cei neprihăniți. De asemeni, Cassian subliniază că există trei proveniențe ale gândurilor noastre: Dumnezeu, diavolul și noi înșine. În a doua Convorbire, Avva Moise vorbește despre discernământ sau dreapta socoteală, arătând că este o virtute extrem de importantă și care nu pote fi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la Helsinki, Elțîn a produs, prin declarația sa, o premieră în diplomația imperială rusă: resemnarea în fața extinderii NATO, resemnare ce-ar preveni, vezi doamne, o resuscitare a războiului rece. Ce i-a ieșit din gură tătucului Boris e un hulub neprihănit sau e perfidul porumbel al păcii, desenat, prin anii șaizeci, de tovarășul (de drum) Picasso? Reclamă. O fi vrut să evite un cîine? Cu viteză de satelit a ras întîi bornele galben-negre de pe marginea trotuarului, a spulberat gardul din piatră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vîlvă, pentru că toată această excesivă și necontrolată erupție a eșuat pînă la urmă în anonimat. Fusese un nas prea de tot, pe care doar cel, generic, din Insula Paștelui îl mai putea concura. La cealaltă extremitate, un alt confrate din neprihănita breaslă a lui messer Vasari, pentru care am o stimă autentică, om de instruire exemplară, placată pe un rafinament coloristic și formal de excepție, este tocmai adeptul ablației consecvente, al cumințeniei neîntrerupte a elanului. Pînă la a-l face oarecum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ales membru al unei academii de-acolo. Să-ți bați copiii, nu alta. Ce grandios circ era, vă mai amintiți? acel prim parlament de după Revoluție! Marea Adunare Națională sintagma luată de Ceaușescu dincolo, pe buze fusese un pension de fecioare neprihănite pe lîngă legislativul ăsta fără chiloți. Cine prinsese primul tren, se alăturase efectivelor legislative, gradate și negradate, din Capitală, oraș deja în relativă securitate după găbjirea inexistenților teroriști. Luările de cuvînt erau acompaniate de tromboanele și tubele proaspeților dezechipați din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evr. 12, 14). Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. (Matei 5, 10). Cuvântul „dreptate” are și aici înțelesul de dreaptă credință și dreaptă purtare, viața neprihănită, sfințenie, în care bineînțeles este cuprinsă și virtutea socială a dreptății<footnote id="11">Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântul XV la Matei, Migne, P. G., LVII, col. 228<footnote>. Vechiul Testament ne vorbește de mulți drepți care au fost prigoniți
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
voit să se arate numai. Căci ar fi putut, dacă ar fi voit, să-Și facă arătarea Sa printr-un alt trup mai mare. Ci îl ia pe al nostru, și pe acesta nu în chip simplu, ci din Fecioară neprihănită și neîntinată și neștiutoare de bărbat (I Pt. 1, 18), un trup curat și cu adevărat străin de unirea femeii cu bărbatul. Căci fiind puternic și făcător al tuturor, Își pregătește El însuși în Fecioara trupul ca templu și Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]