7,995 matches
-
la necaz, chiar și cu o vorbă bună care ne-a alinat suferința, alții ne-au arătat compasiune sau milă și astfel, au rezonat pe frecvența durerii noastre, unii chiar ne-au sprijinit material în lipsuri, alții ne iubesc cu neputința de a interveni în clipa nevoii noastre. Am folosit expresiile “unii”, “alții” pentru că fiecare dintre noi avem limitele firești impuse de condiția umană, imperfectă și supusă păcatului, care ne mărginesc capacitatea (nu dorința) de a rezolva problemele altcuiva. Cu toate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cele prezentate mai sus, legiuitorul considerând că acestea trei infracțiuni pot fi săvârșite numai de persoane ce au calitatea de părinți și numai asupra copiilor lor. Gama monstruozităților este extreme de largă în acest domeniu, astfel încât, copiii, prin nevinovăția și neputința lor fizică, sunt expuși, practic, tuturor infracțiunilor din codul penal. Deosebirea constă în faptul că, în toate celelalte cazuri, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, nu este obligatoriu ca făptuitorul să aibă calitatea de părinte al copilului victimă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
lit. a) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”; 3. Deposedarea proprietarului de bunul său, prin forță: “Art. 231 Tâlhăria Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
guri rele sugeraseră, și nu o dată, că ar fi fost posibil... ca de-a lungul timpului... având în vedere că... știți cum se întâmplă... Niciun zvon nu fusese confirmat, însă, spre dezamăgirea clevetitorilor, iar gurile acelea rele își acceptaseră propria neputință și fuseseră reduse, încetul cu încetul, la tăcere. Ne aflăm într-o cameră înaltă, luminată de un candelabru cu șase brațe, răsucite artistic, iar fiecare bec își aduce tributul de lumină, astfel încât stăpâna casei nu este nevoită să ceară aprinderea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
În cap de parcă ziceai că nu-s de pe astă lume ori că nu sunt prea zdraveni la minte. Așa se mișcau de ciudat și de caraghios, că au Început să râdă unul de altul. Apoi au Început să plângă de neputința lor, că ei, oamenii, nu puteau vorbi. Cum stăteau ei acolo, În mijlocul naturii, auziră două păsări ciripind, auziră greierii, auziră doi lupi urlând În depărtare, auziră un mistreț grohăind și multe altele auziră. Au fost foarte surprinși de descoperirea pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-mă! Zilele acelea, așa cum mi le amintesc și acum, au fost cam ultimele în care au mai sclipit, cât de cât, tăciunii fericirii noastre. După ce s-a întors Naoji din Pacificul de Sud, a început adevăratul iad. III Senzație de neputință. Am impresia că nu mai pot nici măcar să trăiesc. Valuri de durere îmi străpung necontenit inima, precum norii albi mânați de vânt pe cer, după furtună. O emoție puternică, un fel de neliniște, îmi sfâșie inima, ca apoi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am spus și eu? Mănâncă cinci roșii pe zi. — Roșiile sunt bune. Atunci? Își va reveni? — S-ar putea să nu-și mai revină. E mai bine să știi. Pentru prima oară în viața mea eram și eu conștientă de neputința ființei umane în fața muntelui de disperare. — Doi ani? Trei? am șoptit, tremurând. — Nu știu exact. În orice caz, nu mai e nimic de făcut. Doctorul Miyake mi-a spus că și-a făcut rezervare la izvorul termal Nagaoka din Izu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din cap. Acum, că sunt cu un picior în groapă, aș vrea să protestez. Cu un cuvânt măcar. Kazuko, Te rog, crede-mă. Toate distracțiile astea nu mi-au provocat nici cea mai mică bucurie. Poate e un semn de neputință a plăcerii. Am dus o viață dezordonată și am făcut chefuri monstruoase numai ca să scap de umbra mea. Umbră de aristocrat. Kazuko, Suntem de vină, la urma urmei? E oare greșeala noastră că ne-am născut aristocrați? Suntem condamnați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai adesea, grija voastră zilnică pentru el nu poate fi calculată în bani și bunuri...." M-am săturat de mitocănia unor astfel de bărbați, care o mai duc și bine, în vreme ce voi abia mai ieșiți din casă de nevoi, de neputința, de spaimă... Astfel de barbati sunt niște lichele și e posibil să-i fi iubit degeaba, dar nu e vina voastră... Aud și azi imbecile care ma judeca pentru faptul că trăiesc pe banii fostului soț - mai fetelor, așa e
Ce le transmite Mihaela Rădulescu acelor "imbecile" care o critică by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71840_a_73165]
-
Carol II". Nu e nici un avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când au trecut în drum/ Pe sub arcada celei mai joase dintre zile/ Corăbiile toamnei cu punțile de fum." (IV, în Cupa). O suferință ascunsă
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
atât pe plan social, cât și pe plan artistic, la nihilism. Și o serie de dansatori români de dans contemporan își fac auzită astăzi neîncrederea în mijloacele specifice artei dansului, neluând în discuție posibilitatea că ar putea fi vorba de neputința lor de a-și găsi mijloacele proprii exprimării de sine. Or, acest nihilism, un extremism care tinde să transforme relativul în absolut, cum spunea Berdiaev, știm spre ce dezastre spirituale și politice a dus. Nu putem doar înregistra fenomenul dansului
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
bănuiește nimic." (pp. 16-17). Morala n-are nici un amestec. E o solidaritate a țesuturilor vii împotriva părților inerte, care au fost odată ale lor, dar nu mai sînt. Pură biologie, impusă cu cinism în fața sentimentelor sociale. Teama lui Montaigne, de neputința de a controla animalul care moare, și se sperie, cu rațiunea ta de om încă vie, e întreagă în această dramă a deraierii privite lucid. Iată episodul dorinței distrugătoare de a bea, nevoia avidă de apă a unui bolnav care
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
cele pe care cititorul le are înainte de a deschide textul, fără o astfel de întîlnire reușita unei opere rămîne vorbă goală. E ca și cum două sensibilități s-ar cupla completîndu-se una pe alta. De aceea, ratarea unei opere va sta în neputința autorului de a-l face pe cititor să se identifice cu fantasmele puse în text. Această neputință îmbracă două forme principale: ori scriitorul își revarsă atît de neînfrînat sensibilitatea încît cititorul se simte agresat de un val de confesiuni ce
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
opere rămîne vorbă goală. E ca și cum două sensibilități s-ar cupla completîndu-se una pe alta. De aceea, ratarea unei opere va sta în neputința autorului de a-l face pe cititor să se identifice cu fantasmele puse în text. Această neputință îmbracă două forme principale: ori scriitorul își revarsă atît de neînfrînat sensibilitatea încît cititorul se simte agresat de un val de confesiuni ce îl împiedică se participe sufletește la lectură, ori scriitorul își blochează complet sensibilitatea, dînd naștere unui text
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
ce e cu lumea, chiar și pe acelea izbutește să le încarce cu viață proprie. Jiquidi, Mârzea, cu tot verbiajul lor, sunt prezențe umane puternice, vii. De fapt sunt printre cele mai puternice, printre cele mai vii din tetralogie, cu neputință de uitat. Alex Ștefănescu vorbește pe drept cuvânt în prefața la Jiquidi despre "plasticitatea decisă" a portretelor brebaniene, în stare să genereze "o atmosferă stranie". O bună parte din Jiquidi poate fi considerată, într-adevăr, o rescriere a volumelor anterioare
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
zeu mohorît. / Anevoie se articulează viziunile tale, de parcă ar trebui / Să recompui, să descrii un coșmar care te-a istovit" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Aidoma ființei schilodite de "garnizoana tîlcurilor mele, aproape decimată", cuvîntul se vede convulsionat de neputința unui echilibru între a se "uimi" de ceea ce este dat din afară și de ceea ce alcătuiește identitatea sa: "vorbire a mea, caută-ți un ton cît mai firesc cînd trebuie să numești cele mai cumplite smintiri; / Istovește în tine însăți
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un fabulos magnet în stare a realcătui Forma, splendoarea-i irosită" (ibidem). Întrebarea e cît preț am putea pune pe cuvîntul nostru, palidă, neputincioasă umbră a Logosului divin. Poate fi acesta utilizat, prin mijlocirea grației de orfică
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
care îl ai în vedere. De aceea, îmi vine să spun că Mircea Platon e o dovadă că dracului universalist îi e teamă de tămîia paradigmei naționale. Sau, mai precis, că Mircea Platon este un exemplu grăitor a ceea ce înseamnă neputința ideologiilor de a deforma oamenii. Firește, mă gîndesc la cea pe care am îndurat-o și o îndurăm încă: comunismul și apoi, în forme travestite și cosmetizate, actuala undă opresivă a corectitudinii politice. Citindu-i cartea Cine ne scrie istoria
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
cunoscută conaționalilor pentru care scrie Tican Rumano, și chiar cu România. Deprinderi, vechi, de cînd e proza de călătorie, de musafir. Care se uimește și se bucură. Între timp, la frontiera italiană izbucnește un conflict. Amenințarea războiului face aproape cu neputință o audiență la împărat, pentru călătorul dornic să-l cunoască. Intrarea o poate mijloci doctorul palatului, un... român. Cititor al Universului, la care musafirul colaborează. "Tremuratul plai de vis/ Prielnic potrivirilor de stele", cu vorbele lui Ion Barbu, e această
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
nu el însuși "un om norocos". Deși datată 1984, cartea fusese publicată foarte probabil pe la sfîrșitul primului trimestru al anului urmator, am temeiuri să cred că prin martie-aprilie 1985. Primise "bunul de tipar" la 25 decembrie 1984 și este cu neputință să fi fost tipărită înainte de sfîrșitul anului, doar într-o săptămînă. Iar 25 decembrie era ziua de Crăciun. Intervalul ar fi fost oricum prea scurt pentru tipărire, chiar dacă vacanță de Crăciun în acea vreme nu exista oficial, iar ziua de
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
și definit, scurt, ca "sărbătoare creștină, amintind nașterea lui Hristos". Deși comerțul era exclusiv unul "de stat" și bineînțeles "socialist", în accepțiunea din Est a termenului "socialist", brazii de Crăciun, simbolul sărbătorii, cel mai evident, cel mai cunoscut și cu neputință de disimulat, se vindeau însă peste tot. Liber, la vedere, nu în ascuns, după același principiu al realităților paralele. Podoabele de brad se vindeau în magazinele "de stat", poșta, și ea "de stat", primea și împărțea din greu bogata corespondență
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
anvergura, nici talentul necesare unei cariere pe măsura ambițiilor. Cum să reconstruiești un ziar alături de Ion Spânu și Roxana Iordache, niște condeie pe cât de agresive, pe atât de avide de răfuială cu valorile politice și culturale? Sudalma grosolană, ura viscerală, neputința creatoare metamorfozată în stil jurnalistic au adus ziarului prejudicii pe care doar ani de onestitate fără fisură ar putea să le facă uitate. Pentru mine, metamorfoza din ultimii ani a vechiului specialist în chestiuni economice de la Radio Europa Liberă, Șerban
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
bine se povestește însăși Irina, "descusută" de graficiana Mihaela Șchiopu în două convorbiri inedite, înregistrate în 1998 și în 2002 - anul ei din urmă. Aflăm astfel că îi plăcea enorm să aranjeze obiectele, "fiindcă simt la obiecte așa o mare neputință de a se mișca singure, încît am ajuns la concluzia că nouă ne revine obligația să le punem împreună, să le ajutăm. De pildă, floarea soarelui se întoarce după soare, îi convine, ea poate. Obiectele nu se pot întoarce după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
memorii de închisoare cu gîndul de a ne desfăta estetic. Cauza ține tocmai de dozajul emoției de care vorbeam înainte. E atîta durere acolo încît textul își pierde virtuțile artistice. Se produce o suprasaturare mentală. Depășirea dozei atrage după sine neputința de a mai prelucra artistic un sentiment. și astfel se cade în tărîmul extraestetic al traumelor relatate pe viu. Consecința e o reacție de inhibiție dictată de nevoia de protecție. Închizi cartea spre a nu te mai încărca cu durerile
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
ia simbolic rămas bun de la noi, la sfîrșit, văzînd "cele ce urmează ca privind pe altul și nu pe mine însumi." Aceasta este o aluzie nu atît la supremația răului în univers - cum s-a crezut multă vreme -, cît la neputința unui arhetip de a evita propria sa disoluție istorică.
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]