8,131 matches
-
-le, bietele, într-un ghem de omăt agățat pe crengile înghețate și moarte și pe care se depuneau fulgi mari și scânteietori de zăpadă, cumva conservându-le seva dătătoare de viață pentru clipe mai prielnice. Vroiam să le ajut în neputința lor de a-și lua zborul, dar nu am găsi nici o modalitate pentru a nu le tulbura siesta... Mă gândeam să le bag în casă, puteam să ajung cu mâna până la ele dar mă gândeam că le voi strica habitatul
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
obosit Erai de drumul lung, însă doar vorbe grele Eu ți-am rostit, Iisuse, nu Te-am recunoscut! De-aceea astăzi, Doamne, iertare-ți cer și milă, Îngenunchind la ceruri, Te rog, să mă ajuți, Să scutur din inimă a neputinței filă, Să urc spre veșnicie, iubirii să leg punți. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Nu Te-am recunoscut! / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1644, Anul V, 02 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cornelia Vîju : Toate Drepturile
NU TE-AM RECUNOSCUT! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_viju_1435850102.html [Corola-blog/BlogPost/343291_a_344620]
-
naște confuzia publicului pe de o parte, iar de cealaltă parte, o mare parte a publicului a ajuns mult prea comod pentru a-și dezvolta un aparat critic, devenind, astfel, complice, la nașterea acestor kitsch-uri. Iar lipsa de reacție, neputința de a identifica impostura conduce, încet, încet, la un soi de sinucidere asistată a produsului cultural, în măsura în care putem vorbi despre o sinucidere în acest caz. În distopia Oryx și Crake a lui Margaret Atwood, există rețete online pentru ca oricine să
După ce s-a terminat cel mai prost film românesc pe care l-am văzut vreodată, l-am căutat pe regizor by https://republica.ro/dupa-ce-s-a-terminat-cel-mai-prost-film-romanesc-pe-care-l-am-vazut-vreodata-l-am-cautat-pe-regizor [Corola-blog/BlogPost/337980_a_339309]
-
noi frumuseți, de a se adăpa din izvorul cu limpede apă, de a-și reprofila cerurile interioare, făcându-le mai curate și mai albastre. O carte cu versuri de dragoste, care poate inspira pe oricine să trăiască, să calce peste neputințe și să se ridice, așa după cum însuși Serafim de Sarov îndemna: Iar tu, omule care-ai căzut, nu îndrăzni să rămâi așa cum ești, ci ridică-te, iar dacă din nou vei cădea, din nou să te ridici, pentru ca viața să
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1413700138.html [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
încrederea în Dumnezeu. Era suferința pe care o acopeream cu nostalgia protectoare a amintirilor unei copilării luminoase. Cu o inteligență uimitoare, cu o prezență de spirit de necrezut, în pofida vîrstei de nouăzeci de ani, putea să înțeleagă orice, durerea celorlalți, neputința în fața bolii, avea compasiune și puterea de a rosti cuvinte încurajatoare pentru cei mai tineri ca ea... Încorsetată într-o schemă de tratament complex, dependentă de dializa pe care o făcea de trei ori pe săptămână în Centrul de diagnostic
TREPTELE TRISTEȚII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486153126.html [Corola-blog/BlogPost/375471_a_376800]
-
Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Datu-mi-s-a un ghimpe-n trup Și pe orbita necunoscută a vieții mă rotesc, Iară hotarul de foc al îndoielii E timpul ca să-l depășesc. Să pot negocia cu neputința mea In ciuda temerilor mele, Curg prin torentul frenetic al durerii Și murmur cascada ei în gând. Tu, iubire, imi dăruiesti din forța ta cadou De-a izbândi cu propria putere, Vreau să refac o realitate mult prea grea, Lovindu
DATU-MI-S-A UN GHIMPE-N TRUP de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1466081493.html [Corola-blog/BlogPost/373307_a_374636]
-
fiarele sălbatice se ascunseră înfiorate în desișuri. Pe aripile sale purtă la palat trupul înțepenit al fiicei sale și-l așeză lângă cel al prințului Paloș. Se lumina de ziuă și simțindu-se slăbit, se așeză cuprins de amărăciune și neputință într-un cotlon întunecat și răcoros. Seara se trezi mai devreme ca de obicei și hotărî să distrugă palatul, apoi să pornească în căutarea nepoțelului. Astfel că în noaptea următoare, undeva în creierii munților, se înălță un foc uriaș care
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422866454.html [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
care în zborul lui spre înălțimi ne poate înzestra cu aripi.?! Scrisul îți cere, pe lângă darul înnăscut și multă trudă, puțină îndrăzneală, enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri, de a înghiți amarul propriei neputințe a depășirii unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalță fără jertfă. "A scrie e a face din nou și din nou și într-altfel tot ce fusese indiscutabil făcut și bine făcut " spunea pe drept cuvânt poetul Tudor Arghezi
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439817743.html [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
care e ticsit sanctuarul, se lasă o atmosferă deprimantă, de tristețe; ai aceeași senzație pe care o ai atunci când se închid pleoapele unui ochi. Icoana Maicii Domnului de la Czcestochowa are o dublă istorie: una legendară, alta adevărată și e cu neputință să separi adevărul de legendă. Potrivit tradiției, icoana ar fi fost pictată de însuși Sfântul Luca chiar pe masa la care mânca Sfânta Familie. Sfântul Luca a făcut-o la cererea creștinilor din Ierusalim. A fost cinstită, de asemenea, până
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Icoana_madona_neagra_de_la_czcestochowa_ion_untaru_1331650452.html [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
capacitatea de a suferi și a ne jertfi pentru suflete din iubire față de Dumnezeu, asemenea lui Cristos care nicicând nu a fost mai puternic ca atunci când a fost bătut în cuie pe cruce, asemenea Sfântului Pavel care se lăuda cu neputințele sale, căci nicicând nu s-a simțit mai puternic ca atunci când era pus în lanțuri și redus la neputință. Un alt poet, D. Zabzynski, cântă forța Mariei care se reflectă în tăieturile de pe fața ei: "Toată frumoasă ești și fără
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Icoana_madona_neagra_de_la_czcestochowa_ion_untaru_1331650452.html [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
nu a fost mai puternic ca atunci când a fost bătut în cuie pe cruce, asemenea Sfântului Pavel care se lăuda cu neputințele sale, căci nicicând nu s-a simțit mai puternic ca atunci când era pus în lanțuri și redus la neputință. Un alt poet, D. Zabzynski, cântă forța Mariei care se reflectă în tăieturile de pe fața ei: "Toată frumoasă ești și fără pată, Fecioară Sfântă; de ce totuși ai cele două tăieturi pe fața ta? Spune-ne înțelesul darurilor tale, pentru ce
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Icoana_madona_neagra_de_la_czcestochowa_ion_untaru_1331650452.html [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
este o definitorie determinantă poematică în creația Anei Podaru. Versurile ei o luminează cu prisosință. „Mă voi întoarce Doamne, de-acolo, din pustiu!/ De ce-am simțit furtuna?... doar clopotele știu,/ A sufletului haină stă roasă în spinare,/ Dar vântul neputinței n-a vrut să mă doboare,// Din razele de soare pumnale m-au străpuns,/ Sub talpa mea nisipul ca jarul a ajuns,/ Când am atins cu buza a cerului splendoare,/ M-a ars din nou apusul... sărutul lui mă doare
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
o fereastră spre zorii împurpurați. Poeziile ei sunt ale amurgului, ale nopții, ale toamnei, ale omului prins spre ultimul pas, și tocmai de aceea din ele se degajă o lumină roșiatică, în traversare nocturnă spre zori, un vis ce răstoarnă neputința, rănile realului în speramță și lacrimi mântuitoare, iar din cele cutremurate de toamnă, cu toate presimțirile înghețului, o răsucire naturală și spirituală spre o nouă viață. Ana Podaru, spre a fi aproape de suferinzii lumii a învățat și a ajuns asistentă
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
să nu mă întreb: ce anume stă la baza acestei reîntoarceri luminoase spre divinitate? Și drept urmare, în ce consistă temeiul acestei poezii care-și face din suferința și salvarea omului obiect? Există un raport al Creatorului cu făptura creeată, al neputinței acesteia din urmă față de El, al slăbiciunii Lutului față de Spirit, dar și al salvării acestuia prin iubire și milă, care în Cartea Cărților este cuprins de la Geneză până la Apocalipsă. Simplu spus, el stăruie în cunoscuta parabolă a Olarului și a
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > BINECUVĂNTAREA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Am văruit mormintele ca fariseii Și de Iisus cel răstignit, noi am uitat Cum rana lui stă săngerăndă, De'a noastră neputință și păcat. Ne'am risipit, în lumea asta mare Cu griji banele mereu ne împovărăm, Ne îngropăm în vicii și spitale Nu vrem să mai primim, dar nici să dăm ! E trist decorul, triști suntem și noi Am schimbat sensul
BINECUVĂNTAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Binecuvantarea_camelia_cristea_1393492431.html [Corola-blog/BlogPost/370160_a_371489]
-
trăim. Am colorat pereți'n alb de primăvară Cu ghioceii primelor iubiri Și așteptăm ca soarele s'apară Să lumineze drumul către împliniri. Pun piatra de credintă catre Tine Din lume, astăzi mă adun, Nădajduiesc în mare Ta iubire Cănd neputințele la talpa crucii spun. Iertare's cer, credință și lumină Iar găndul ce s-a întinat Din mare mila Ta, va fi din nou curat. Dau slavă Tatălui din ceruri Care prin jertfa crucii ne-a salvat Și cu profunda
BINECUVĂNTAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Binecuvantarea_camelia_cristea_1393492431.html [Corola-blog/BlogPost/370160_a_371489]
-
ou. Ș-apoi în concepția țărănească (și nu numai țărănească) de nerodire este vinovată întotdeauna femeia! Cei doi sînt simbolizați de cocoș (moșul) și de găină (baba). Cocoșul și găina “sînt metonimii, una a putinței de a zămisli, cealaltă a NEputinței de a genera” (Luca Pițu, Naveta esențială, editura Moldova, Iași, 1991, p. 164. Tot aici se fac și alte trimiteri interesante la androgin ). Cocoșul zămislește simbolic păsări, cirezi de vite și o movilă de galbeni, pe cînd găina - un fleac
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Babe_sterpaciuni_si_fete_roditoare_i_maria_parpauta_1326812573.html [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
și frumusețea în văzduh ca în zori să închidă ochii obosită și ofilită. I s-a dat o clipă făpturii și când aceasta a învățat cum să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O clipă scurtă în care îți dorești să urci muntele de piatră, dar în spatele fiecărei pietricele se află cineva care te împinge în abis, se află câte o babă care își cunoaște lecția. (Baba 9 se apropie de
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1448471704.html [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
nu vom risca, nici nu vom ști dacă vom fi putut face ceva sau nu, pentru că nu vom fi avut curajul asumării acelui lucru la momentul dat, și-atunci s-ar putea întâmpla să rămânem cu acel gust amar al neputinței noastre.. Nefericiți pot fi doar cei care se tem să-și asume riscuri. Poate că nu sunt niciodată dezamăgiți, niciodată deziluzionați, niciodată în suferință, precum aceia care au un vis de urmat. Dar când privesc înapoi, pentru că de cele mai multe ori
CLIPE MAGIGE! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1404217298.html [Corola-blog/BlogPost/347410_a_348739]
-
și comision. Trădătorii străini de neam ca și țiganii sunt reabilitați, recompensați, li se retrocedează palate și aur, primesc certificate de revoluționar, scutiri de impozite, spații comerciale, teren agricol și intravilan, sinecure și decorații. Comportamentul absurd e o formă de neputința și automutilare a celor, care nu mai văd luminița de la capătul tunelului. Numai cu ajutorul literaturii absurde mai pot fi înțeleși „Lunatecii” lui Vinea din București. Urmuz se sinucide la șosea, Ionesco și Tristan Tzara fug în absurd la Paris. Acest
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 by http://confluente.ro/Viorel_roman_breviarul_lui_t_viorel_roman_1364443467.html [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > NU TOȚI OAMENII LOCUIESC ÎN DUMNEZEU Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Doamne! toate degetele lumii arată înspre tine de parcă ai fi singurul vinovat pentru neputința noastră și a lucrurilor din jur până și povestea cu "a fost o dată" îmbracă minciuna adevărul e camuflat în cuvânt însă nimeni nu știe cum arată lumina fără tine Referință Bibliografică: nu toți oamenii locuiesc în Dumnezeu / Teodor Dume : Confluențe
NU TOŢI OAMENII LOCUIESC ÎN DUMNEZEU de TEODOR DUME în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438517710.html [Corola-blog/BlogPost/372101_a_373430]
-
de sânge. (Se ridică.) De ce m-ați părăsit? (Aruncă plapuma de pe el și se apropie de fereastră. Privește afară.) Totul doarme și tăcerea și-a întins trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
De ce m-ați părăsit? (Aruncă plapuma de pe el și se apropie de fereastră. Privește afară.) Totul doarme și tăcerea și-a întins trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
distrugere psihologică a omului, prin eliberarea voită a ordurierului, a imaginilor sodomiste și horroriene, care sapă mentalul distrugându-i personalitatea. Superrealismul este și în pictură și în muzica reprezentativă a rockului, în arta plastică, în medicină, prin malpraxisul dorit de neputința unora de a cunoaște ceea ce înseamnă să vrei să fie bine, în știință, prin toate noile puneri în valoare ale minții omului de stigmatizare a eului, în tot ceea ce se poate pune în declin psihic și fizic fiindul uman. Cine
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intimitatea_ca_manifestare_perfecta_a_eului_superrealist.html [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
o rană din ce în ce mai plină Parcă de sarea albă din neodihna mării. Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine, Sînt toate ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm, îmi cad din frunze
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1490004337.html [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]