3,664 matches
-
cântec! Ultima scenă se petrecea Într-o grădină de pe acoperișul unui imobil și violoncelele suspinau către luna muzicală, În timp ce o intrigă spumoasă, cu aventuri galante și comedie facilă, tălăzuia În lumina produsă de lămpile de calciu. Amory se topea de nerăbdare să devină un obișnuit al grădinilor suspendate, să cunoască o fată care să arate la fel de grozav - cel mai bine chiar pe fata de pe scenă, al cărei păr să fie scăldat În lumina lunii, În timp ce, la cotul său, un chelner vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
târziu avea să-l copleșească. Dacă acum nu era conștient decât de propria-i inadecvare, efortul Îl va face să-și dea seama de impotența și insuficiența sa. Colegiul continua să viseze - cu ochiii deschiși -. Amory era stăpânit de o nerăbdare nervoasă, creată, poate, de palpitațiile inimii sale Încete. Era un pârâu În care avea să arunce o piatră, iar cerculețele concentrice stârnite vor dispărea aproape din clipa când piatra Îi va zbura din mână. PÎnă În momentul acesta nu dăruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a primei zile de la sosirea aici. Venind cu mașina de la gară, Sally, În torentul de Întrebări, destăinuiri și exagerări, Îi spusese din proprie inițiativă: — Sunt sigură că-l ții minte pe Amory Blaine. Ei bine, pur și simplu arde de nerăbdare să te revadă. Și-a amânat cu o zi Întoarcerea la colegiu și vine deseară. A auzit atâtea despre tine... Pretinde că-și amintește de ochii tăi. Ultima propoziție o Încântase pe Isabelle. Le punea pe amândouă pe picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i-a pasat-o pe Isabelle unui boboc și i-a dat Întâlnire la sala de sport, la unsprezece, când cei din anii mari puteau intra la balul bobocilor. Fata nu i-a Înșelat așteptările și Amory, fericit, ardea de nerăbdare să facă din seara aceea punctul nodal al viselor sale. La ora nouă, studenții din anii mari au ieșit În fața cluburilor să privească retragerea cu torțe a bobocilor, iar Amory se Întreba dacă grupurile de băieți Îmbrăcați la patru ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scobitură puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare parte a trupurilor lor, restul fiindu-le acoperit de ploaie. Amory Încerca disperat s-o vadă pe Psyche, dar fulgerul refuza să mai lumineze, așa că aștepta, arzând de nerăbdare. Dumnezeule mare! Dar dacă nu e frumoasă? Dar dacă e vreo cârcotașă de patruzeci de ani? Iisuse! Să zicem, numai să zicem că e nebună! Știa Însă că ultimul lui gând era unul nedemn. Pronia Îi trimisese o fată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-și apere Contesa. Că „erou” vine de la „eros” și că trebuie să-și accepte soarta din dragoste pentru umanitate. Simțea în cap o tensiune fierbinte, de parcă piciorușele tuturor martirilor lumii jucau tontoroiul pe materia lui cenușie, stârnind praful și nerăbdarea adevărului. Se ridică în picioare și-și apropie vârful nasului de vârful nasului lui Smith: - Are you talking to me? Horațiu emana o forță suprapământeană, doamnei Popa i se făcu frică de oglinda imensă care s-ar fi putut sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lucruri mărunte. Anna îl descheie pe Hans la cămașă ca să vadă ce are dedesubt. Nu‑i nimic nou, doar ce se știe deja, un piept musculos, fără păr, cu o piele netedă și frumoasă, plăcută la pipăit. Azi mori de nerăbdare, păpușico, foarte bine. Anna își înfige dinții ascuțiți de vampir în diferite locuri de pe corpul lui Hans. Au, spune el, pauza mea de masă‑i scurtă, așa că hai să lăsăm preludiul, despre care tu mi‑ai spus că așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe alții nefericiți de dragul adevărului sau nu. Ce este adevărul, ce este lipsa de onestitate și ce este ipocrizia? Să asculți discuri și să discuți la lumina lumânărilor. Rochii frumoase, prima rochie de seară pe care o îmbraci tremurând de nerăbdare ca să ieși la Burgtheater, unde ți‑a plăcut atât de mult. Don Giovanni la Operă, care de asemenea ți‑a plăcut foarte mult. Dintr‑odată, băiatul pe care‑l cunoști doar ca partener la jocul de tenis - unde servește mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de atâția ani marfă de calitate și în orașele mari și în târgurile mai mici. Dar nu m‑aș afla aici, ci la Gänserndorf sau la Ottenschlag, dacă n‑aș căuta anume distracțiile de la oraș. Vino‑ncoace, iubițico, ard de nerăbdare când mă gândesc la ce‑o să facem noi doi acuși, să sperăm că reușesc să trec cu tine de portarul de noapte, domnul Fischer, că n‑am închiriat decât o cameră cu un pat. Care trebuie să fie vreo magherniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva. Cei doi bărbați tineri, care clocotesc pe dinăuntru de atâtea seve și energii, sunt gata să se încaiere. Un profesor prevăzător îi desparte, invocând disciplina și religia. E chiar profesorul de religie. Anna ajunge chiar să țopăie puțin de nerăbdare, ca să arate că vrea și ea să spună ceva. Vrea să spună că Hans e al ei și al nimănui altcuiva. Chiar dacă se pare că lucrurile stau altfel. Rainer îi spune Sophiei, apropiindu‑și gura de a ei, ce simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
obținute prin exersare aveau un real succes În cadrul petrecerilor secrete cu politicieni și oameni de afaceri, dar nu aveau nici un efect asupra vagabondului: nu-l satisfăceau. Chiar și față de Kyōko, singurele momente În care inima Îi bătea cu putere de nerăbdare au fost acelea În care aștepta ca ea să intre În cameră: „Oare ce fel de fată o să vină?“. A urmat apoi emoția Întrebărilor: „Oare cum arată goală?“, până când Kyōko s-a dezbrăcat complet, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu e normal să se Întâmple. Nu În camera asta. Ba nu, nu În lumea asta“. Noriko, rămasă doar În bikini, Își simțea pielea mângâiată de aerul fremătător din jurul ei și scoase, fără sa vrea, un geamăt scurt. Ardea de nerăbdare să fie strânsă În brațe de acest bărbat, să simtă orgasm după orgasm, ca altă dată, apoi să-i cuprindă sexul cu buzele și să-i bea sămânța ca dovadă a dragostei ce i-o purta. Condusă de Keiko Kataoka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
enormă de cocaină aveam insomnii, apoi vreo două zile nu mă mai ridicam din pat. Zilele mele se scurgeau În ritmul acesta. În scurt timp rănile de pe penis mi se cicatrizau, iar când crusta subțire se decojea, deja așteptam cu nerăbdare următorul telefon de la Keiko Kataoka. Îmi omoram timpul uitându-mă la filme de duzină, de groază sau de acțiune, și mâncând supă ramen instant. Ritualul se repeta ciclic În fiecare săptămână până-ntr-o zi când am primit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vreodată, simt că ar trebui să nu mai participe la acele activități ale Proiectului Krist a căror desfășurare trebuie să aibă loc în cadrul acestei clinici. În rest, eu continui să mă bucur de moștenirea ta spirituală străveche și aștept cu nerăbdare ziua când vom putea continua să ne investigăm strămoșii prin clarviziunea care izvorăște din trupul tău. Heil Hitler, Al tău ca întotdeauna, Lanz Comandantul, SS-Brigadeführer Siegfried Taubert SS-School Haus, Wewelsburg, lângă Paderborn, Westfalia Către SS-Brigadeführer Weisthor, Caspar-Theyss Strasse 33, Berlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca de la Brigada de Moravuri. — Da? Cât de dură? — Ca un vals îndrăcit. Becker rânji și își termină băutura: — Să-l obosesc? Pricep ideea. Își deschise haina și scoase un scurt baston de cauciuc cu care se lovi ușurel cu nerăbdare în podul palmei. — O să-l mângâi cu asta. — Ei bine, sper că știi mai multe despre cum se folosește ăla decât știi despre Parabellumul ăla pe care-l porți. Îl vreau pe tipu’ ăsta viu. Speriat de moarte, dar viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
conserve, stația de mecanizare și localul familial. Asatelizară lin, în chiotele de bucurie ale celor vreo cincizeci-șaizeci de lucrători câți număra singulara așezare experimentală, apoi ieșiră din navă în frunte cu comandantul Felix S 23. La picioarele scării, asudat de nerăbdare, îl aștepta responsabilul satelitului, tov. Roșca 7. — Bine c-ați mai venit, măi tovarăși! le spuse vădit tulburat tov. Roșca 7, repezindu-se spre ei și urmat cu firească emoție de grosul celorlalți. Într-o clipă, oameni și roboți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ce-nfiora întreg pământul Și în genunchi eu am căzut, reînoindu-mi legământul: „O, Tată-n viața mea de-acum voi sta mereu în ascultare, Isuse Doamne ești prea bun, mi-aduci suflet alinare... La Judecata de Apoi, te-aștept cu nerăbdare Și sper s-ajung acolo sus cerându-ți indurare...!” Aceasta e dorința mea, în lunga-mi alergare, Să fiu sutașul credincios în sfânta-Ți ascultare. Iar când v-a bate „ceasul” meu, Tu să mă iei în cer Să nu
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
Acasă > Poezie > Cântec > TAINICA ÎNCHIPUIRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Pot să-mi închipui cum străpung cu privirea munții gemeni ai nurilor copți în care zace nerăbdarea mătăsoasa și dulce. Limba pieptului tău pe care o s-o învăț tot repetându-i cuvintele, trandafiri zâmbind aprins prin aerul somnului meu cuprins de visare. Crestere-n ierburi, culoarea și aroma aerului adânc respirând setea din frunză, cât copacii să
TAINICĂ ÎNCHIPUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364381_a_365710]
-
ca și cum ar fi dorit să o protejeze. Știa că el se gândea la faptul că dacă atunci ea nu ar fi plecat și rămânea lângă mașină, cât timp el a vorbit cu prietenul lui, acum copilul lor ar fi trăit. Nerăbdarea ei a costat-o scump și i-a lăsat pentru toată viața o tristețe adâncă, ca un doliu peste sufletul ei. Se simțea atât de vinovată încât credea că-și pierde mințile. Atunci a înțeles că doar o realitate tragică
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
mamă. S-a agățat de această speranță și după o lună de la tragedie, a început să se apropie din nou de soțul ei. Gândul că va mai reuși să devină mamă se năștea în inima și mintea ei. Aștepta cu nerăbdare evenimentul, dar trecuseră deja trei luni și nici un semn că ar fi rămas însărcinată. Se gândea îngrijorată că poate trebuie să facă din nou tratament și era hotărâtă să meargă la un consult. Dorea enorm ca un copil să vină
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
prin zonă, pentru a o admira în tăcere și, chiar dacă recunosc destul de greu, pentru a mă face remarcat. Cred ca nu m-a băgat în seama vreodată! Sufeream... În vara aceluiași an, eu fiind în vacanță, am ieșit plin de nerăbdare și speranță în oraș. Nu am văzut-o. Toată noaptea m-am perpelit și m-am gândit la ea. Poate că am și visat-o. Bineînțeles, în visul meu, nu putea să apară decât în maro! A doua zi am
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
strânge bani dacă va lucra tot timpul cu el aici la ciurdă! Sâmbătă seara Beldie a primit cei 30 lei care i se cuveneau pentru zilele lucrate. Se apropiau zilele iarmarocului de Sfântul Ilie, și Beldie aștepta această zi cu nerăbdare, mai ales că Grapă și moș Lică i-au promis să-l dea în bărci și chiar în iujul cel mare! Ciurda nu aștepta, ea își lua zilnic tributul de alergături și întâmplări care mai de care mai deosebite, uneori
ZIUA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361280_a_362609]
-
judecata Bisericii cu cea a Cezarului. Acum vor interveni câțiva episcopi, prieteni ai lui Arie, în frunte cu Eusebiu de Nicomidia. Ei au acceptat hotărârile și deciziile de la Niceea doar pentru că majoritatea participanților erau împotriva lui Arie, dar așteptau cu nerăbdare ziua revanșei. În aceste condiții cea mai eficientă metodă era intriga. Profitând de indiferența celorlalți episcopi față de formula pozitivă, adoptată la Niceea, ei se vor concentra asupra grupului de teologi, care înțelegea greutatea și importanța hotărârilor. Prima victimă care va
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
duh, dar ce folos Că pe poet apreciezi, Deși ești spirit luminos, Nu eclerezi! Pe românește: Nu pui banii jos? Bancherul, însă, urma să câștige la écarté, și să mă acopere de elogii; însă nu făcea gestul așteptat cu atâta nerăbdare de eminentul meu amic judecătorul. Acesta, în culmea supărării, mă apostrofează cu vorbele: Degeaba zice ăsta că ai talent, nu vezi că nu rentează? Până n-oi vedea banii, te declar lipsit de orice dar. Și într-o violență de
PATRU EPIGRAME de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361462_a_362791]
-
Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cap.6 - ALMA A doua zi când s-au întâlnit la școală, Emma o întâmpină jovial. - Buna Alma. - Bună. Ce faci? - Te așteptam. - Da? De ce? Se miră Alma. - Ardeam de nerăbdare să discutăm despre Maria și Panait. - Ce să discutăm? Ori ești bântuită de viziuni închipuite? Răspunse Alma iritată. - Nu, nu, cât voi vă străduiați să rezolvați problemele, eu îl studiam pe profesor. Nu-și dezlipea ochii de pe Maria. - Eu de ce
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]