923 matches
-
sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință. Iubitul meu, ești prizonier iubirii tale. Mă plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e ars de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei pradă, în ochii mei nu va muri nicicând chemarea înfiorând mute
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dimineți, priviri cuminți Ți-or aștepta cu-nfrigurare Sărutul buzelor fierbinți. Și visul meu mustind a verde Să ți-l închin tăcut, mă lasă. Și prinde-mi mâna, nu mă pierde Căci toți luceferii m-apasă. Tu-mi știi cuvinte nerostite Eu sufletul ți-l știu și-n gând Privirii mele înflorite Tu inima-ți auzi cântând. Cu tălpile călcând pe vară Cu brațele răsfrânte-n cer Cu tine vreau să urc pe scară Ș-apoi râzând să fiu eter. Același
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită. Tu dor neinventat Citește-mi gândurile toate, înalță-mi zborul nerostit și nu-ți feri privirea; găsește tu să fii chematul și-așteaptă-mă să îți deschid. Alege să-mi fii dor neinventat și scris cu litere înalte pe care păsările-albastre îl răspândesc peste cuvinte. Și-atunci, în verdele iubirii, cobor din mine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dragostea visată Ce se deschide într-o rază de speranță, Când ninge cu petale din visuri-fluturi. Nu Suntem Singuri! în această zi când cerul plânge cu lacrimi amare, Pentru prima dată, văd în ochiii tăi durere Și o mare și nerostită întrebare. Ești suflet ce înoată într-un ocean de vise Ce-și lasă gândul să rătăcească în privirea mea, căutând un secret ce ajută Să-ți dăruiească o parte din bogăția sufletească Ce se zbate să iasă la iveală din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
răsucesc, ar trebui să dea numele meu unei mărci de țigări. Henry se Întrebă lăuntric dacă fumul În care prietenul său se Învăluia atât de des nu-i făcea rău la singurul ochi sănătos. Ca și cum i-ar fi intuit gândul nerostit, Du Maurier spuse: — Am Încercat să mă las, dar pur și simplu nu pot să lucrez fără buruiana asta. — Mai trag și eu câte o piparoasă, când mă lasă inspirația, mărturisi Henry. — A, dar tu ești un om foarte cumpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el. — Da, dar ultimul roman merge greu. Fenimore publicase un roman după Îngerii răsăritului, intitulat Luminile lui Jupiter, În 1889. Nu fusese pasul Înainte calitativ pe care Henry Îl anticipase În articolul despre Domnișoara Woolson. Amândoi știau aceasta, iar gândul nerostit dădea naștere unei tăceri jenate Între ei. — Deci te-ai lansat serios și cu bine Într-o nouă carieră. — Știu și eu, nu trebuie, așa cum mă Îndeamnă admirabilul Compton, să zic hop până n-am sărit, dar sper, sper sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putea dori unul când Milly are încă nevoie de atât de multă atenție din partea ta, are nevoie de o parte atât de importantă din timpul tău? Nu uita că și-a pierdut mama. Pe Susan a enervat-o puțin insinuarea nerostită: că nu s-ar gândi la binele fetiței. Ea o adora pe Milly și nu vedea apariția unui alt copil ca o modificare a sentimentelor sau atenției ei față de copilă. — Nu vreau să minimalizez sau să uit tragedia prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-mi dau seama, mă pregăteam din timp pentru călătoria spre insula Calf. Eram un exilat într-o comunitate izolată și mă agățam de dragostea față de sora mea ca un naufragiat de-o scândură. în ziua când Prepelicarul a rostit nerostitul, mi-a împărtășit un secret. — înainte să fiu de vârsta ta, am fost în Vale, a spus ea. Am fost șocat. Pe vremea aceea ideea de a încălca legea tribului axona încă mă mai șoca. — Când eram de vârsta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
definitiv, singurul lucru pe care-l avem în comun pe insulă este... Se opri. — Care? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ar trebui să știi, domnule, spuse Virgil Jones, retrăgându-se în dosul unei carapace de formalism. Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un număr de monoliți de piatră mă înconjurau. — Arată ca niște broaște, m-am gândit. Broaște de piatră uriașe. îEul-eu a gândit asta, nu eul-Grimus. Eul-Grimus își cruța puterile ca să poată lupta cu mine pentru Trandafir.) — Este Grimus? Gândul acesta nerostit, neformulat în cuvinte, mi-a răsărit brusc în minte. A fost urmat de o a doua formă de gând, mai profundă, mai înțeleaptă. — Da... nu... ah, înțeleg. Aveam sentimentul că eram dezbrăcat până la piele. Mintea îmi fusese scanată. — Unde sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cum reușea să o bulverseze atât prezența cât și absența lui? Urcă scările spre apartament reamintindu-și momentele vesele, intense de care avusese parte la spectacol. Intră în casă fredonând o melodie, retrăind parcă perioada adolescenței. Adormi cu o întrebare nerostită, în gând. Deschise ochii. O veselie inexplicabilă o ridică destul de repede din așternutul cald cu miros de primăvară, ea care mai moțăia încă vreo jumătate de oră în fiecare dimineață înainte de a se ridica din pat. Era efectul spectacolului la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
soții Își pierd coloana vertebrală, capacitatea de a merge drept prin viață, chiar și pe aceea de a Își șterge spuma de ras din urechi. Bărbații au mai multă nevoie de femei decât femeile de bărbați; nu e acesta secretul nerostit care pune lumea În mișcare? Mă bucur nespus pentru tine, spun eu. Jill ar fi cu adevărat Încântată. Știu că nu ar suporta să știe că nu te descurci. Robin aprobă, reconfortat că vestea a fost lansată, bucuros că scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se justifică prin neîncredere instituționalizată. Prestigiul devine rating de fiecare zi, competența trebuie justi ficată cotidian. Nimeni nu e mai presus de audit - ceea ce înseamnă însă și că fiecare trebuie să poată combate, permanent și în termeni de audit, prezumția nerostită de impostură. Sînt auditat, ergo cogito. Nenea Anghelache, săracu’... Despre limite Curtea de Casație italiană a decis că o mamă de etnie romă care cerșește pe stradă cu propriul copil nu poate fi condamnată pentru exploatare de minori, pentru că „un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu demnitate. Verdictul Hertei Müller rămîne astfel dureros de adevărat : regele e gol ! Ce ne rămîne atunci ? Păi, istoria, viața, realitatea, așa cum au fost ele. Dar oare cum au fost ele, de fapt ? în mod ciudat - și aici intervine fondul nerostit al problemei atinse de laureata Premiului Nobel -, nu prea știm să răspundem corect la această întrebare și, mai grav, se pare că nimeni nu este dispus (încă) să caute cu bună-credință răspunsul. Pentru oamenii zilei, comunismul rămîne mai mult un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cel puțin acum, nu era decât o noapte gălăgioasă, care risca să-i acopere frăgezimea de gânduri și de trăiri pe care și-o acceptase de câteva zile. Sau poate că tăria tăcerii lui va acoperi tot vacarmul, iar sentimentul nerostit va fi auzit ca țipătul liniștii în mijlocul gălăgiei. Se simțea jumătate luminos, jumătate plin de întuneric. Lumina venea de la trecut, întunericul era pentru viitor. Grija cea mare era ca ea să nu vină, după ultima lor întâlnire, pentru că de-atunci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în inima pădurii, pe unde n-o mai călcat picior de om...ci credeț‟ voi c‟am văzut într-un luminiș?! - Ci.. ci.. ce‟i văzut, tatai? se năpustiră ei cu întrebări, asupra lui, sorbindu-i din gură vorbele încă nerostite. - Am vă-zut... am vă-zut, trei zâne, neînchipuit de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încât, spontan, sensibilitatea mea muzicală de spectator a izbucnit într-un NUUUUUUUUUUUUUUUUUU prelung și profund, motiv pentru care domnul costumat în negru a rămas încremenit, ca o statuie de piatră cu gura căscată, vreme în care coristele, cu ultima vocală nerostită rămasă în gâtlej, semănau cu niște ființe ciudate pe care aveam să le descopăr mult mai târziu, altfel costumate, prin pânzele lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Atunci când domnul în negru s-a apropiat de mine, cu intenția vădită de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile voastre văzînd-o, ce povești veți urzi pentru ca spațiul acela nerostit să fie umplut de cuvinte, pentru ca să vă puteți compara și să ieșiți În cîștig. Mi-e silă de voi, povestitorilor, de mediocritatea competițiilor voastre, voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
n-ar trebui să mai întrebi și ar trebui să începi să gândești singur. Timpul nu e niciodată de partea noastră. Fidorous își dădu jos ochelarii și-i frecă de mânecă. — Viața e mult prea nesigură ca să lași lucruri importante nerostite. Se uită în jurul său și, văzând o pernă lângă peretele îndepărtat, îmi făcu semn s-o aduc și să iau loc. Am făcut-o, lăsând punga jos și așezându-mă turcește lângă el. — Avem cu toții mult de lucru în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe drumul ce ducea spre moarte, spre luptă și spre năruirea speranțelor lor. Povestea despre ușoara vibrație prevestitoare de rele a tunurilor străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și cum sufletul oamenilor era plin de tăcere, de uimire și de Întrebări nerostite și cum Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tainic și de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit și fără grai? Oare nu și-au spus: — Ah, sînt femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce se Înalță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
porțile răsăritului așa cum am făcut cîndva, Într-o dimineață, și vom mai căuta, așa cum am făcut atunci, tărîmuri noi, promisiunea războiului și gloria și bucuria și victoria și un oraș strălucitor? Vai, tinerețe, Încă rănită, vie, sfîșiată de tristeți de nerostit, Încă jelind cu o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și tăcere și lătrat de cîini, cu oameni care ascultă, cu vorbe nerostite și suflete liniștite, nopți străvechi, de octombrie, care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd noi așteptăm, Îi așteptăm În Întuneric pe prietenii și frații noștri care nu se vor mai reîntoarce. Rămas-bun pînă-n septembrie. Cei de aproape și cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În alt plan, Dincolo de măceșii roșii, adică dincolo de zare, de lumea tangibilă, sunt Poemele cu îngeri, de unde Pasărea Visului pogoară peste noi!... Nevoia de echilibru, amintită mai sus aduce, de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum e presimțirea, nerostită însă, a posibilei destrămări a lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai vrea să mai știe / lumina dintâi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în tristul pustiu, Puntea de vis leagă mai bine Destinul meu pe sufletul viu, Păstrez încă-n palma ce plânge Parfum de stele cernute, Sărut vălul nopții ce-atinge Aroma din zile pierdute. Privirea se-agață-n fereastră Cu lacrimi de ochi nerostite, Sunt multe ce-n suflet adastă Și-așteaptă trăiri rătăcite. Fug minute la timpul trecut, Lăsând amintiri care mor. Vremea ascunde tot ce-am avut Și scrie mesaje ce dor. Prin zile tăcute mai caut Speranța născută-n Lumină. Tânjesc
Trec zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83222_a_84547]