866 matches
-
dacă se va liniști. Dar el e atât de agitat, încît se tem și doctorii. Pe Maitreyi au închis-o în odaie, după ce d-na Sen a chemat șoferul s-o bată cu vergile în fața ei, până când a căzut în nesimțire. I-a cerut și lui Khokha să facă același lucru, dar el a fugit. Chabù a încercat să se sinucidă, cu creolină. E și ea, acum, la spital. Maitreyi îmi trimite un plic în care de-abia avusese timp să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Malageña, să-i facă pe plac stăpînului! Cei de la Institut au avut ocazia, după eveniment '89, să strige că regele e gol-gol-gol, cu țeasta tanga. N-au făcut-o. Se învățaseră așa și erau dispuși să accepte pe mai departe nesimțirea stalinozaurului devenit penelist. Volodea Mistrie și-a vîndut frumos blana URSS din pădure. Pe una dintre mielușelele din subordine a văpsit-o, să pară disidentă: aranjase fuga cuiva în portbagajul unui lector străin și Mistrie atotștiuse și blagoslovise. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
auzea limpede glasul lui Petre: ― De ce să puie mâna pe mine? 5 Oricât se silea avocatul Stavrat să-și uite spaima și să fie numai amabil și curtenitor, îi era peste putință. Își zicea că ar da dovadă de mare nesimțire și cinism dacă, în împrejurările acestea, când toate primejdiile roiesc în aer gata să se abată asupra lui, s-ar mai putea gândi la aventuri amoroase. De altfel, acuma toată "curtea" lui îi apărea sie însuși mai mult ridicolă decât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ne putem crea sentimentul de a fi liberi dacă știm să ne ferim de acele proiecte sau dorințe care nu au șansa de a fi Îndeplinite; se supune, În schimb, hazardului cel ce dă frâu liber unor dorințe necontrolate. Μ Nesimțirea celor care comit răutăți repetate provine și din faptul că nu vor sau nu pot să se pună În locul acelora care trebuie să le sufere. Μ Dorințele născute pe un fond de vanitate crescută sunt mai dominatoare decât cele apărute
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
regretul că nici măcar nu ai încercat? Mai trist e să fii trist la sfârșitul vieții! Tristețea vieții derivă și din incapacitatea de a genera convingerile necesare privind frumusețea ei și reușita personală. Altfel spus, e nevoie de o doză de nesimțire (în sensul ne-axiologic al termenului) pentru a fi continuu fericit; o altfel de sărăcie cu duhul. * Simt că sunt contemporan cu cei care gândesc despre filosofia minții; ceea ce înseamnă că avem posibilitatea de a ne alege contemporanii. Cel mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o vrajă, încît marmora să cînte, creștetele-nalte ale munților să salte și tot ce în fire e în nesimțire să învie, iar poeții să cînte ce n-au cîntat de secole. Din acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o taină timidă a nopții", cu părul ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
purtată, a celor mai de rînd părtași ai puterii publice, ca și în brutalitățile prototipice ale lui Bonaparte, care a maltratat în public pe bătrînul Lamarck pînă l-a făcut să plîngă, iar pe istoricul Volney l-a trîntit în nesimțire cu un picior în burtă, creatura politică își arată și își justifică caracteristic superioritatea specifică de care se simte plină". Și de astfel de brutalități, palme, pumni etc. nici astăzi nu ducem lipsă, inclusiv de la cele mai înalte demnități. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de kilometri la volan. Nu am fost în Istanbul sau în marile aglomerări arabe unde, zice-se, bunul plac și lipsa celei mai elementare politeți fac legea. Recunosc, de asemenea, că bunul Dumnezeu m-a ferit de traumele zilnice ale nesimțirii barbare combinată cu tupeu, claxoane, înjurături și răngi care fac legea în Magna Cloaca noastră valahă. Dar, fie de deochi și crăpa-le-ar conturile off shore celor responsabili, nici cu draga noastră capitală închipuită a culturii nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în care ne e dat să trăim, să refacem nefericita tradiție a radicalismului politic, sectar-moldovenesc, deși mărturisesc cu stupefacție că abia acum încep să înțeleg resorturile reacțiilor violente ale mișcărilor politice radicale din anii '30, izvorâte din exasperarea creată de nesimțirea agresivă a unui sistem parlamenar confuz, corupt și ineficient. Să nu ne jucăm cu focul, totuși! Exista totuși, odată, și un București bun și dorit. Un oraș cosmopolit și viu, cu vile desenate și gândite personalizat de Ion Mincu, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bună, rea, Mie-mi curge Dunărea. Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămînem: Marea și cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna și cu soarele, Codrul cu izvoarele. Omul trăiește în sublimă nesimțire. Văduva tinerică hibernează într-o căsuță de pădure năpădită până peste gard de zăpezi, într-o leneșă părăsire de sine: Părul ei cel negru, moale Desfăcut cădea la vale... adormind pe scaun: Adoarme astfel cum șade, Fusul din mână îi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin ea, Întreaga ființă a creatorului. Dificultatea ochiului este de a alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit, Sub farmecile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nesocotinței sale nebunești Ahab se arăta uneori grijuliu față de starea acelui os mort, pe care se sprijinea în buna măsură. Căci, nu cu mult înainte de a porni cu Pequod din Nantucket, fusese găsit într-o noapte zăcînd la pămînt în nesimțire: printr-un accident inexplicabil, rămas necunoscut, piciorul său de fildeș se zmucise cu atîta putere, încît îi pătrunsese ca o țeapă în vintre; iar rana aceea cumplită se vindecase numai cu mare greutate. în momentul acela, îi intrase în cap
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
natura și efectele devastatoare asupra oamenilor. Spunem și noi că există, în acest caz, un loc ușor de identificat? Mai precis: de unde apare "producția", în creștere, de oameni care au ca dominantă a felului lor de a fi nepăsarea, chiar nesimțirea față de ceilalți, semenii lor? De unde vine, adică, din ce surse se hrănește disprețul suveran al unora pentru oricine are convingeri morale elementare? Și, mai exact: ce face, de pildă, ca valori precum, altruismul și bunătatea, curajul și compasiunea, să apară
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ar fi onestitatea și loialitatea, iubirea și iertarea, prietenia și curajul; grija și respectul. În toate aceste cazuri indiferența față de ceilalți contează într-un sens foarte clar și precis al termenului: e vorba de acea nepăsare grea, uneori vecină cu nesimțirea, care se "traduce" în nefericire, în forme diverse de manifestare ale suferinței și deznădejdii, în simțământul nerecunoștinței, al trădării sau, deloc la sfârșit, în sentimentul că ești, ca ființă umană pur și simplu, desființat, redus la zero. Formula înțeleaptă din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în mintea... elevilor sînt, slavă domnului, cei cu cefe de-acum ridate, care, dacă îi vezi mișcînd somnambulic din buze chiar și pe trecere pietoni, nu te mai miră că atunci cînd, intrînd pentru prima dată în Filarmonică, țin, cu nesimțire, să bruieze o măsură celestă din Bach. De cîte ori ajung la pasajul acesta din britanicul Benjamin Britten (1913-1976), contrar autoimpusei obișnuinți, dau butonul la maximum, magnificul simfonism zguduindu-mi coșul pieptului. Delirul clipei m-ar putea dezechilibra, dacă n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe gresie. Ca provocatoare batistă. Cînd poetul stătea dincolo, în Sublima Pantă, odăile lui, cuvios monahale, intimidau prin ordine strictă. Dincoace, la bloc, într-o răzbunată replică (răzbunată pe nesimțirea uzurpatorului cu galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia dușmănoasă a celui ce n-a mai scris de-un veac un vers. Peste ea, zboară cînd ți se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]