1,042 matches
-
umeri și, înălțîndu-și gulerul hainei, fiindcă sufla un vânt subțire, porni fără să răspundă. "Pungași de doctori! Îți iau banii degeaba." În fond, Stănică era impresionat, și o tremurătură îi străbătu tot trupul. Va să zică, Simion putea să moară. O duioșie nespusă îi trecu prin suflet, de care fu, în același timp, mândru. " Ce canalii sunt oamenii! gândi el. Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-ar fi, spunîndu-i și de moș Costache că e bolnav. Fata e sensibilă. - Scrieți voi! Eu nu scriu! - Scriem noi, dar iscălești și dumneata.Stănică, într-adevăr, compuse această carte poștală: G. Călinescu "Scumpa noastră Otilia, Am aflat cu nespusă bucurie că te afli la Paris, unde ai tot dreptul să te recreezi acum, cât ești tânără. Ne era foarte dor de tine și de Domnul Pascalopol. Ne lipsești foarte mult. Dacă te-am supărat vreunul cu ceva, nu lua
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ispitit - iarăși gândul, care nu dă pace! - să creadă că numele lui Isus, singur, ajunge. Că puterea rugăciunii stă în puterea numelui; și că numele lui Isus ajunge, nu mai are nevoie de nimic; și se înțelegea, din gândul ăsta nespus, că nici nu mai e nevoie de Isus, numele lui face totul; destul să pronunți „Isus“, că ai și dat de capătul lumii. Au mai venit și alți frați alături de Ilarion să cinstească numele lui Isus ca pe cea mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
singur gând formulat; și că, astfel, dincolo de șirul de propoziții în care un singur gând își dă puterea sa de expresie, rămâne încă un fond expresiv care nu s-a consumat și care rămâne, undeva, ca o sarcină de fond, nespusă și neconsumată de exprimare. Putem spune că o primă aparență a acestui fond ne-ar putea face să credem că e vorba de o putere infinită și că, oricum, ea nu poate fi niciodată epuizată. Or, aici intervine și sentimentul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a venit în mijlocul bulgarilor și românilor ca să le fie mână de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se chinuie sufletul și că se luptă într-înșii, apoi, sfâșiați parcă de-o nespusă durere, se zbăteau și se vîrcoleau și mai cumplit, urlând rînduri-rînduri. Timpul ezitării a trecut,, să ia armele și să atace pe bizantini; pe nici un prins să nu-l lase cu viață, nici să-i lase să se răscumpere, să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neprimejdioase. Desigur că papa nu va veni așa de curând la Constantinopol pentru aprezida conciliul; a-l numi frate și cel dentăi nu e asemenea vrun scrupul, căci și în Evanghelie risipitorul bogat îi zice lui Avraam tată, cu toată nespusa depărtare și deosebire între ei. Tot așa de puține scrupule căta să aibă recunoașterea apelațiunii la Roma, căci abia se va găsi vreun grec care de dragul unei certe să treacă așa de lesne marea întinsă și primejdioasă. Cât despre pomenirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la 15 august 1280) asupra unui corp de 5000 de oameni pe care protovestiarul Aprenus le urca pe poala esterioară a șirului de munți în sus, bătu corpul și tăie pe conducător. Dar toate aceste și multe alte dovezi de nespusa sa turbare de luptă nu puteau să-i ridice temeinic cauza, drept care hotărî în cele din urmă să fugă la tartarhanul Nogas și să-i ceară ajutor și sprijin. Dar nici împăratul nu-și puse mînile în sân, ci trimise
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și că de fapt, în marea poveste a vieții, începuse saga cuceririi libertății lui viitoare. Faptul că drumul acesta trecea prin mine, ca tată al lui, că eram o etapă necesară în împlinirea acestei cuceriri mă umplea de o bucurie nespusă și îmbogățea sensul iubirii de care eram capabil cu o componentă de sacrificiu pe care nu o cunoscusem până atunci și care devenea dintr-o dată orizontul neclar al iubirii înseși. Și lucrurile s-au petrecut întocmai. În primul an de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu i se văd, doar în prelungirea liniei nasului se poate vorbi de prezumția orbitei stângi. Și totuși, în chip inexplicabil, se simte intensitatea privirii care este pusă pe Cioran și care îi dictează acestuia expresia de orgoliu și de nespusă fericire. "Obiectele" din fotografie apar în ordinea inversă a importanței lor: cel mai aparent este piciorul lipsit de semnificație al zeului, iar la limita vizibilului, pierdut în atmosfera anticvarială a pozei, este chipul fetei care constituie "cauza eficientă" a chipului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eroare și, ca să spun așa, într-un fel impropriu. Chipul lui Irinel (trecuse de 50 de ani), marcat de exoftalmie, cu nasul coroiat, cu sprâncenele desenate și fardat în alb era acela al unei măști japoneze. Corpul avea o gracilitate nespusă (părea că poți să-l iei în palmă și că, suflând asupra lui, urma să se desprindă și să plutească în aer ca un fulg de păpădie), cu inconfundabilul mers al balerinelor, iar umărul stâng se zbătea la intervale regulate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tot mergînd pe cerul Întunecat, ia să vedem, gîndește-te cît de departe poți tu, mult mai departe decît atît, foarte departe... „Nu!“, strigă, dar un plîns ușor Îi scăldă Îndată fața Înfierbîntată de mînie și se simți cuprins de o nespusă tristețe. Cinthia a stat În pat și a tușit necontenit pînă puțin Înainte de plecare. A apărut Încotoșmănată În sufrageria spațioasă unde Julius luase loc la masă Împreună cu ceilalți. MÎncau tăcuți și politicoși, Își Întindeau untiera mai Înainte de a li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apuca prosopul fredonînd. Fredona și acum, chiar dacă din cînd În cînd numele Vilmei Îi venea dintr-odată În minte, silind-o să amuțească. Atunci se ocupa de corpul ei, folosind săpunul cel mai fin din lume și simțea o plăcere nespusă văzînd că era la fel de frumoasă ca Înainte, apoi, În timp ce-o să se șteargă, o să-și dea seama Încă o dată că putea să apară goală Într-o secvență de film, la fel și Vilma, ce păcat, ce coșmar, biata Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fiecare clipă, Julius și poate chiar acum, cînd, fiindcă e ziua ta onomastică, apare Vilma stînd pe o bancă și tu o privești și nu e absolut nimeni, absolut nimic, doar amenințarea durerii, care s-a transformat Într-o nespusă tristețe și nu știi de ce devine treptat din ce În ce mai puternică, chiar dacă nu se Întîmplă nimic și totul rămîne la fel ca Înainte, chiar dacă acum a apărut Nilda și vorbește tare, aproape strigînd, stînd pe marginea bazinului și lumea se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Înaintînd cîțiva metri pînă la marginea piscinei luminate. Acolo se opri și așteptă cu spatele sosirea lui Ernesto Pedro de Altamira: „Nu te mișca, auzi că-i spune, apucînd-o de coate: rămîi așa o clipă, Susan... E o plăcere nespusă să pot privi Lima peste umărul tău atît de alb... Nu te mișca, mai stai puțin... Lasă-mă s-o mai privesc doar o clipă, așa cum se vede acum, cu: luminile astea care abia se zăresc... Sigur că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
silea să joace minigolf În fiecare dimineață, pe terenul de minigolf pe care-l amenajase În curtea palatului, fiindcă-i plăcea sportul ăsta chiar și În dimensiunea lui cea mai mică și fiindcă seara, cînd bea un pahar, Îi făcea nespusă plăcere să privească din barul de vară cum se lasă umbra nopții peste pajiștea terenului de polo, făcînd să se prelungească grădina pînă departe În zarea Întunecoasă și cum terenul de minigolf, care era ca o bijuterie, roșu cu căsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tulbure : De ce răscoliți cenușa inimii mele ?... Părăsiți-mă... (I, p. 43-44). Tace ca lovit, privindu-l intens pe Quintus când acesta scrie pe tăblițele destinate regelui că-l așteaptă cu drag (II, p. 55). În momentul execuției, se uită cu nespusă duioșie la cel capabil să-i trezească emoțiile cele mai vii (stârnești lacrima unui strigoi - III, p. 80). Cu un ultim gest, sărută capul retezat al tânărului care se plângea că moare înainte de a fi cunoscut îmbățișările. Martorul anacronic al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Filippovna, strigă generalul într-un avânt de mărinimie cavalerească, mie îmi spuneți aceste lucruri? Păi eu, numai din devotament, rămân acum lângă dumneavoastră și dacă, de pildă, va apărea vreo primejdie... De altminteri, mărturisesc că m-a apucat o curiozitate nespusă. N-am vrut decât să spun că vor murdări covoarele sau, poate, vor sparge ceva... De fapt, cred că n-ar trebuie să-i primiți deloc, Nastasia Filippovna! — Rogojin în persoană! anunță Ferdâșcenko. — Ce ziceți, Afanasi Ivanovici, se grăbi generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și să-i ofer banii mâine, între patru ochi, se gândi imediat prințul, însă acum greșeala nu mai poate fi îndreptată! Da, sunt idiot, un idiot veritabil!“ își dădu el verdictul în sinea lui, într-o criză de rușine și nespusă întristare. Între timp, Gavrila Ardalionovici, care până atunci stătuse deoparte și tăcuse cu încăpățânare, ieși în față la invitația prințului, se opri lângă el, apoi, calm și clar, începu să dea raportul asupra problemei pe care i-o încredințase prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea. Mort fiind, te-ar supraviețui, țesîndu-și poezia violetă a stingerii făr-de sfârșit. Sentimentul veșniciei negative a vieții mele... Am murit făr-de-început. Când nu te mai simți deloc om și continui totuși a iubi, contradicția se mărește într-o suferință nespusă, infernală. Iubirea - de bine, de rău - derivă din condiția vietății ca atare, iar la om ea nu-i împlinire decât aparținând, prin toate slăbiciunile, formei de viață ce el o reprezintă. Femeia - acest om prin excelență - s-o ridici la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
porți atâta muzică într-o lume fără melodie... Omul nu e un animal făcut pentru viață. De aceea cheltuiește el atâta vitalitate în dorința de a muri. Irealitatea vieții nicăieri nu e mai tulburătoare ca în deznădejdile fericirii. De aici, nespusul dureros al dragostei. Întreaga poezie a vocilor lăuntrice se reduce la imposibilitatea de-a separa dorul de viață de dorul de moarte. Speranțele sânt cuiburi fragede de sfârșituri. A trăi și a muri: două semne pentru aceeași închipuire. Toate lacrimile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în neanturi vitale, în deliciile pieirii. Nici unul, nici altul nu pot servi ca antidot ispitei de a nu fi. În orice fel sexualitatea este misterioasă, dar în special când nu mai aparții lumii. Atunci, revii la revelațiile ei cu o nespusă mirare și ești silit să te întrebi dacă într-adevăr nu mai aparții lumii, de dată ce un exercițiu atât de străvechi te subjugă și te cucerește. Se prea poate însă ca rostul gândirii pornite pe cărări proprii să nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ambele laturi, era atârnat un felinar, și o minunată fecioară, Îmbrăcată și ea În albastru, le aprinsese pe toate cu o torță strălucitoare, iar eu am adăstat, mai mult decât era nevoie, să admir spectacolul, care era de o frumusețe nespusă. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 2, p. 21) Pe la amiază, Lorenza veni la noi pe terasă, zâmbitoare, și ne anunță că a găsit un tren fantastic care trecea prin *** la douăsprezece și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de unde nu are cum să-l audă. — Bună, Dan. Eu sînt. Ăăă, Ellie. Uite, nu te sun decît pentru că au trecut aproape trei luni de cînd am vorbit ultima dată și cred că trebuie să discutăm. Au rămas atîtea lucruri nespuse și tare aș vrea să... Doamne, oare să Îndrăznesc? Să-mi dau toate cărțile pe față? Respir adînc. — ... tare aș vrea să văd dacă putem remedia lucrurile. Adică, lui Tom Îi e foarte dor de tine și toate astea par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zbieret adânc, sfâșietor și se aruncă în mijlocul luminișului. Lupul se și repede la ea, gata să o ucidă. Iedul își continuă drumul, iar viața căprioarei se stinge treptat, în timp ce ochii ei umeziți de apa morții îl urmăresc tăcuți, cu aceeași nespusă dragoste... Oliver - Arthur Petrișor, clasa a V-a C Proiect didactic 1. Subiectul: Rezumatul unei opere literare; 2. Obiective: formarea deprinderilor de exprimare corectă în scris; formarea deprinderilor de selectare a ideilor principale dintr-un text; formarea deprinderii de a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de la execuție. Apostol Bologa mergea tăcut alături de căpitanul străin. Vroi mereu să-și grăbească pașii, să se despartă de omul acesta bănuitor, care parcă și tăcând îi făcea mustrări. Dar în aceeași vreme aștepta să mai afle de la dânsul ceva nespus de important și-i era atât de necaz că nu mai deschide gura, încît îi venea să țipe... Și întunericul umed, înecăcios îi strângea în clește inima, din ce în ce mai fără milă. Apoi, în fața unei case cu ferestrele luminate, se auzi glasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]