1,484 matches
-
o surprinsese iar. Nu contează. În Sioux, nimeni nu depindea de ea. Cel care avea cu adevărat nevoie de ea zăcea în spital, pe o insulă întunecată, fără alte rude care să-l îngrijească. Luă legătura cu managerul biroului ei, netezindu-și părul când îi auzi vocea. Omul îi verifică zilele de concediu și-i spuse că poate să rămână acolo o săptămână, de lunea care avea să vină. Pe un ton cât mai umil cu putință, ea îi răspunse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care n-o merita. Rupp o apucă de cot. Băiatul nostru și-a luat-o destul de rău. Brațul ei se încinse de la încheietură în sus. Blestemul roșcaților: se înroșea mai repede decât un fazan jumulit. Își retrase brațul și-și netezi obrajii. Ar fi trebuit să-l vedeți săptămâna trecută. Nu-și putea controla tonul. Cain îi aruncă o privire lui Rupp: Femeia suferă, frate. Nu pune la inimă fițele astea de Madam Mao. Fața lui Cain era senină, sinceră, comunicativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te superi, aș vrea să stau de vorbă cu doctorul între patru ochi. Ca de la om la om. Karin își împreună mâinile în față și ieși iar din cameră. Weber se ridică, ținând geanta cu o mână, iar cu cealaltă netezindu-și barba lăptoasă. Direcția întrebărilor se schimbase. Mark se întoarse cu fața la el. —Ascultă. Nu lucrezi pentru ea sau de-astea, nu? Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea sau de-astea? Fizic? Atunci vrei tu să iei legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea, prefăcându-se că ea era gata. La Dedham Glen, Weber ceru să rămână singur cu Mark timp de o oră. Prezența ei ar fi putut pune în pericol exactitatea testului de reactivitate a pielii. —Dumneavoastră sunteți șeful. Ea își netezi sprâncenele și se îndepărtă cu pas legănat. Mark era singur în camera lui și studia o revistă de culturism. Își ridică privirea și zâmbi. —Domnu’ psihiatru! Te-ai întors. Mai dă-mi-l o dată p-ăla cu tăiatul cifrelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
râu. Acum doi ani i-am blocat. Le-am șutit vreo cincizeci de pogoane de sub picioare. Se echipează iar de război, acum că știu că suntem faliți. Or să convoace Consiliul pentru dezvoltare imediat după alegerile din noiembrie. —Ce urmăresc? Netezi cu mâna fața de masă. Își protejează foarte bine cărțile. Mai întâi trebuie să rezolve problema folosirii apei înainte să pună mâna pe proprietățile pe care le vor. Ce știi despre ei? Nu chiar din senin, dar întrebarea îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oară când am văzut păsările astea rotindu-se în aer și dispărând, m-am tot uitat la cer, gândindu-mă: Hei, vreau și eu. Luați-mă și pe mine. O senzație groaznică. De gol. De genul: Unde-am greșit? Își netezește sprâncenele cu degetele. Acum o cunoaște, știe ce anume din ea îl dezgustase atât de tare la un moment dat. Slăbiciunea ei. Nevoia ei de-a face bine, după rigorile lumii. Un fel de lecție pentru noi. Ideea lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un al treilea va bate la ușă. Ușa stătea în mijlocul scenei, fără pereți împrejur, iar eu mă întrebam cum de acela se obosea să mai bată, când avea atâta loc de trecut. Atunci perechea era foarte surprinsă, încerca să-și netezească la repezeală hainele și să-și îndrepte cravata. Când se deschidea ușa, cei doi începeau să se bâlbâie. În filmele mute era însă altfel. Charlie Chaplin ședea pe canapea cu o doamnă și o ținea, de exemplu, în brațe, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vechiul lui aparat rusesc, tip Leika. După ce a venit înapoi, m-a pieptănat și mi-a ales o cărare pe-o parte, dreaptă cum numai el izbutea s-o facă, pe urmă și-a umezit degetul mare și mi-a netezit sprâncenele. Când a socotit că eram destul de frumos, tata a dus aparatul la ochi, a spus „cucu” și a vrut să apese. Însă, pentru că soarele era în spatele lui, eu n-am putut să nu clipesc, așa că tata a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ieșise biruitor și de atunci totul mergea strălucit. Când spuneau asta, era ceva neplăcut în tonul lor. Tata tăcea stingherit. După ce signora Maria i-a călcat costumul, tata l-a întins grijuliu pe pat. L-a privit cu atenție, a netezit stofa cu palma și a cugetat cu glas tare: „Nu trebuie să arătăm ca cerșetorii, dar nici ca unii pe care-i dau banii afară din casă”. Tata s-a așezat pe scaun numai în maiou și chiloți, pe pulpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și nouă de grade. Tata mi-a legat șireturile, cu capetele simetrice. M-am sculat de pe scaun, s-a ridicat și el și m-a cercetat cu privirea, din creștet până în tălpi. Și-a umezit degetul mare și mi-a netezit cu grijă sprâncenele, de la rădăcina nasului înspre tâmple. Apoi mi-a luat fața în palme, a întors-o cu blândețe la dreapta și la stânga, mi-a dat la o parte șuvițele căzute pe frunte și a spus: „Ți-a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca să ai de tramvai. La Întoarcere, vii și tu pe jos! Simți cum n-ai să poți niciodată răscumpăra durerea acestor lacrimi. Îți pui șapca pe cap și ieși În toamna firavă a lui septembrie. Un fel de mândrie Îți netezește chipul. Ești tânăr și ești elev la liceu. Las’ că le arăți tu lor. Spui În gând, ca de fiecare dată când vrei să instaurezi dreptatea, dar, precum ai zis așa ai să și uiți. Înainte Însă de a uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În urmă dâre lungi de scrum negru și șorici ars. La fel de bine ca și atunci, când domnul Iahoda, instalatorul, căci a lui e lampa, a lipit țeava de plumb din căminul de apă, vara mereu umed și plin de limacși, netezind cu un petec gros de hârtie de ziar, lacrima de cositor pusă peste spărtură, mirosind a stearină și a fier cald. La fel miroase și șpanul care se dezghioacă din fierul prins În universalul strungului, pierzându-se În șuvoiul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
marginea câmpului de lucernă așteptând și când nu mai poate aștepta se Întoarce acasă, iar Bitancu o ia fuga Înainte să nu-l vadă și se preface că doarme. Onica se-nvârte prin casă, se uită În oglindă, deschide lada, netezește cu mâna covoarele țesute În iernile fără număr - iernile de așteptare nu pot fi numărate niciodată, ele sunt Întotdeauna fără număr - suflă În lampă și se culcă Într-un târziu și Bitancu adoarme odată cu ea și nu-ntreabă. De Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
germană. 4 martie Zece ani de la cutremur. Aproape nu mai am lecturi. Ce m-ar putea ajuta? De pildă Satyricon al lui Petronius. Doamne, câtă mâncare! Umilința noastră a românilor cumpărând orice În vagoanele internaționale. Mâine Îmi ridic pașaportul. Tu, netezind hârtiile smulse din acest hâd Pompei. Ai patruzeci și doi de ani și totul este confuz și nesigur. La ce ți-or fi trebuind hârtiile acelea murdare? Ai să le adaugi celorlalte nimicuri care Îți umplu casa. Averea ta. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-o și am ajuns în living. întinzându-se de-a lungul casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese de mahon netezite până la strălucire, o mulțime de canapele și fotolii din brocart, aranjate cu gust, așezate pe picioare curbate aurii. Perdele din catifea atârnau în mănunchiuri grele la fiecare fereastră. Singurele lucruri care nu se potriveau erau tablourile de pe pereți. Erau tranșant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și? — Și vine mamaia, doamna Ilinca, moaltă și-i spune: „ție nu-ți dau nimic că ia tot nașu Dinu...” — Mamă, asta nu mai este gura târgului, asta-i politică. Tot de la Zamfira? întrebă Brâncoveanu, scărpinându-și bărbia și apoi netezindu-și barba frumos potrivită. L am văzut astăzi pe beizadea Gheorghiță și nu părea nedormit. Lumina roșcată a vetrei îi rumenea fața și Maricăi i se păru așa deodată că bărbatul ei este cel mai frumos om din lume. — A
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorobanțul, să-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum o să spun, așa o să fie bine. Mitropolitul ieși câteva clipe pe sală și după ce se întoarse își apropie jilțul spre lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste picioare și îi luă mâna în ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și se închină de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcu cruce, așeză mortul într-o poziție cuviincioasă, apropie maxilarul inferior de cel superior și și scoase batista de la piept legând capul mortului pe sub bărbie ca să-i stea gura închisă. Îi închise ochii cu un gest de mângâiere și-i netezi barba frumoasă peste legătură, își căută punga, alese două monede grele de aur și le puse peste pleoapele închise. — Odihnește-te, măria ta, reuși să spună cu glas tare, în timp ce în gând rememoră cum se despărțise de domn cu câteva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vânt cald dinspre miazăzi. Vodă porunci căpitanului de dorobanți să o ia înainte călare spre Curtea domnească și să orânduiască să fie însoțit spre Mogoșoaia de zece dorobanți călări, cu făclii înmuiate în păcură. În întunericul trăsurii, doamna Marica își netezea bordura de blană de samur a dulămii de serasir. Se împlinise și la față și la trup, dar deși era nepoata lui Antonie Vodă din Popești, care a intrat în cronică drept cel mai zgârcit domn ce s-a pomenit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de-al doilea postelnic. Intrară. Odaia era scăldată în lumină. Un pas și Selin rămase țintuit. Fața domnitorului albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma elegantă. Doar pe frunte, o dâră roșie maronie, subțire ca urma unei lovituri de bici. Lângă el, cu ochii holbați la stăpânul lui, al doilea postelnic căzuse în genunchi, făcându-și cruce și strigând cât îl țineau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
între piatra de mormânt și pardoseală, se cască neastupată o crăpătură de lățimea unui deget. Se trase spre zid și vârî iscoditor degetul arătător, nu întâlni nici o opreliște, așa că scotoci rapid în boccea, scoase o scrisoare, îi pipăi pecetea, o netezi atent și-i dădu drumul în crăpătură punând urechea pe piatră. Până să numere la doi, auzi zgomotul pe care-l făcea pecetea lovindu-se de podeaua mormântului. Deci, socoti prințul, adâncimea mormântului depășește bine un stat de om, așa că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndrăznești să te iei de mama. Mama e o sfîntă. PATROANA: Da. Am citit în ziar. MINISTRUL: E o sfîntă. Mi-a citit deși nu știa să citească, m-a legănat. S-a ținut cu șeful de post ca să-mi netezească drumul spre o carieră onorabilă... PATROANA: Și tu te-ai făcut ministru... Nu-ți e rușine? Dacă nu te jenezi de mine, măcar pentru maică-ta, care este o sfîntă, ar trebui să te lași de porcăriile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Liviu, ci mai ales de dragul celor două fete ale ei, mai ales pentru ele, și pentru că mai voia să se retragă, pentru o vreme, în rugăciune și pocăință, pentru că era convinsă că astfel avea să atragă grația divină asupra lor, netezindu-le un drum frumos și fericit în viață... Știa cât de greu avea să-i vină (o, Doamne), dar încă nu știa cu certitudine cum se cuvenea să procedeze ca să fie mai bine pentru toți, sufletul îi era sfâșiat: o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de mare calibru se iluminau și aruncau în aer cartușe mari și goale, care interferau cu gloanțele trase de cei de sus. Unele gloanțe ricoșau, își schimbau traiectoria și nimereau santinelele din apropierea porții, netezind drumul lui Fitz. Când focurile celor trei cazemate și ale soldaților de pe balcon se încrucișară asupra reporterului, acesta părea că nu mai are nici o șansă. Distanța dintre proiectile se micșora tot mai mult, praful se ridica în jerbe, făcând apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]