1,441 matches
-
am Învățat să merg - În bucătărie - am fost trimis În stradă ca să inspectez realitatea mai Îndeaproape. Una dintre primele impresii puternice a fost imprimată de uriașii stâlpi electrici sau de telegraf care mărgineau trotuarul. Aveau culoarea blănii de castor, erau netezi și putrezi. Pe grinzile transversale sau pe multiplele lor brațe purtau o droaie de sârme sau cabluri, Într‑o nesfârșită Încâlcitură de relee care se lăsau În jos și se Înălțau, iar cădeau, iar se Înălțau. Pe portativele sârmelor fixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rosamund era Întotdeauna reținută și circumspectă. - Asta s‑a Întâmplat când Vela a chemat‑o pe mama ei? A adus‑o la Paris? - Nu, nu. Bătrâna murise cu câțiva ani Înainte. Totuși intuiești corect. Vela apela la mama ei ca să netezească - cum să le numesc? - relațiile umane. Ea nu avea asemenea talente. Oricum, bătrâna mă detesta. Faptul că avea un ginere evreu i‑a otrăvit bătrânețile. - Ei, acum ai pus degetul pe rană, a replicat Rosamund. Iei În considerație tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aparaturii sale muzicale să fie dat la maximum. Telefonul care sună Întruna e lăsat În seama răspunsurilor robotului. Își Îmbracă apoi costumul de cinci mii de dolari, din lână italiană amestecată cu mătase. Trage În jos manșetele hainei și Își netezește creștetul cu vârfurile degetelor. Și poate că se desfată cu gândul că atâtea instrumente Îi cântă serenade și atâția muzicieni Îl slujesc. Corespondează cu companii de CD‑uri de dincolo de Cortina de Fier. Are asistenți care cutreieră oficiile poștale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
astfel pechinezul prost crescut. Păstrase cuvintele acestea ca pe niște pietricele frumos colorate și e bucuros acum să le găsească întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Goncea, apropiindu-se de măsuță și cercetând amuzat decupajele. Chiar mângâie ușor petecul de gazetă cu trăsura regală, ca și cum ar fi vrut să o pună cât mai bine în lumină. - Cum trec anii, oftă mai apoi, ducându-se spre pat. Netezi cuvertura vărgată și se așeză tolănit între două perine. Trec anii ăștia ca nebunii peste noi, dar trece și peste istorie. Oftă, copleșit de povara timpului care, după cum își încrețise fruntea, puteai crede că, chiar în acele clipe, trecea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a strigat și la noi unul din clopotnița bisericii să sară lumea c-a venit democrația și să-i strângă de gât p’ai lui Soporan, că ei era comuniștii comuniștilor și cu securiștii lor. Și? Mângâie și el cureaua, netezind-o, alintând-o cu buricele degetelor. - Și ce-a făcut... L-a găsit dimineața spânzurat în beci. Nevastă-sa l-a găsit. Totolea îi zicea omului ăla. Lăsase și caneaua de la butoi deschisă. Un butoi de treizeci și două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la cinematograf. Pirpiriul dădu aprobator din cap: - La televizor am văzut. Cu Toma Caragiu. Cu Anda Călugăreanu. Cântau și dansau amândoi. Ce emisiuni se mai făcea p-atunci. Nici nu ziceai că era comunism... Bătrânul părea că nu-l aude. Netezea melancolic cureaua. - Se dușmănea Nisip că... Pârțângău se zvonea că ținea pe șest cu comuniștii, prin țărăniști. Le dădea cotizație. De-aia fiu-su a ajuns șef la avocați până la 1989. L-a împușcat opoziția, l-au închis comuniștii, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de mare calibru se iluminau și aruncau în aer cartușe mari și goale, care interferau cu gloanțele trase de cei de sus. Unele gloanțe ricoșau, își schimbau traiectoria și nimereau santinelele din apropierea porții, netezind drumul lui Fitz. Când focurile celor trei cazemate și ale soldaților de pe balcon se încrucișară asupra reporterului, acesta părea că nu mai are nici o șansă. Distanța dintre proiectile se micșora tot mai mult, praful se ridica în jerbe, făcând apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
albastru de pe margine. În vreme ce palma se deschide și mânerul de plastic al lanțului ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură peretele rotunjit și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici, nici vorbă de așa ceva. Closetul abia dacă îi înghițea dejecția; multe hârtii igienice pluteau fără speranță într-un vârtej. Își întoarse ochii cu scârbă. Și ce sunet dezgustător, larma unui rezervor uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe care-l luasem la mâna a doua și pe care nu-l purtasem niciodată pentru că, fiind de mărime bărbătească, prezenta, asemenea tampoanelor, un pericol atunci când urcam și coboram scara de lângă platforma pe care dormeam. Îmi place, zise el gânditor, netezind poalele capotului. Cred c-o să-l adopt. E mult prea mare pentru tine. A, cafea. Fără lapte? — În această casă, zise Sally, mestecând vocalele complicate cu aplomb, dacă vrei ceva, trebuie să vii cu el de acasă. Nu neapărat, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fusese ceva mai mult decât o pupăceală. Chipul lui Alice s-a luminat datorită amintirilor. Jake stătuse întins pe iarbă și o privise în timp ce ea se îmbrăcase în repetate rânduri. Apoi, tocmai când Alice își încheia ultimul nasture și-și netezea ultima cută a costumului, Jake o trăsese de fiecare dată din nou în jos, sărutând-o până când îi ștergea rujul și ridicându-i fusta. Noapte newyorkeză după noapte newyorkeză, Alice a retrăit întâlnirea lor. Din când în când, pe parcursul zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a ridicat în picioare. —Mulțumesc, a spus Hugo înșfăcând mânerele căruciorului. Acum ar cam trebui să plec. Însă Laura părea decisă să-l țină pe loc. —N-am știut că băiatul tău a început să vină aici, a rânjit ea, netezindu-și bluza de trening roz țipător trasă peste o pereche de blugi strâmți cu talia joasă, care stăteau să plesnească pe ea. Hugo a observat că Laura avea un talent deosebit de a face ca și cea mai inocentă remarcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ochi erau mari și purpurii și serveau drept mărturie elocventă a unei nopți petrecute în infernul paternității. Hugo și-a șters petele cât de bine a putut, și-a trecut mâinile prin păr ca să-l mai domolească și și-a netezit sprâncenele cu degetele mari de la mâini. După care a coborât din mașină, și-a îndreptat umerii și a pornit către casă. Hugo era conștient că de data asta nu mai trebuia să dea greș. Și nici nu mai era loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o salcie înflorită primăvara. I-a surâs, s-a aplecat și acoperind cerul cu surâsul ei, l-a sărutat. El a închis ochii, dar vedea mai departe acel surâs care trecea de el și îl lumina ca o făclie. O netezi pe creștet... părul ei mirosea a busuioc și levănțică. Ea aștepta tulburată. Trupul ei tânăr dogorea sub dezmierdările lui. ta ca un zid peste care nu se trece. Oare, ce taină... te întrebi ?! De ce, oare, sub zâmbetul ei se ascunde
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
febră cum se plimbă un paianjen pe perete, am văzut niște bule transparente de lumină, care urcau Încet și se spărgeau de tavan În cioburi colorate de aer. Am Închis ochii. mai Întâi am văzut oglinda apei descrețindu-se și netezind cu cercuri largi toate cutele și asperitățile inimii mele Îndoite după crima din ziua precedentă. Apoi zidul negru din fața ochilor mei a Început să se curbeze și să se adâncească, devenind un tunel. o spărtură ! Am fugit Înăuntru fărĂ să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de la regnul animal și până la poarta cerului, cimitirul din vârful dealului. intri pe poarta masivă, sculptată În lemn, poartă zdravănĂ și Înaltă, de casă ardelenească, și pășești În curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc În stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe În care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
l-am rugat pe tata, care făcea parte din comitetul bisericii, să discute cu preotul satului să mă primească În vizită. Preotul, m-am gândit eu, suflet Înalt, gata să-i ajute pe cei scufundați În Întunericul neștiinței, Îmi va netezi drumul spre Shambhala, unde trebuia neapărat să ajung fărĂ amânare, ca să nu-mi irosesc complet viața. Adina Dabija 32 Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fărĂ să iau micul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trebuie să Înțelegi : ajutându-mă pe mine, te ajuți În același timp pe tine. Eu sunt șansa ta În aceeași măsură În care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind În timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții Îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese În jos pe bărbie. — Dar nu știu cum să te ajut. — Și dacă Îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
febră cum se plimbă un paianjen pe perete, am văzut niște bule transparente de lumină, care urcau încet și se spărgeau de tavan în cioburi colorate de aer. Am închis ochii. Mai întâi am văzut oglinda apei descrețindu-se și netezind cu cercuri largi toate cutele și asperitățile inimii mele îndoite după crima din ziua precedentă. Apoi zidul negru din fața ochilor mei a început să se curbeze și să se adâncească, devenind un tunel. O spărtură ! Am fugit înăuntru fără să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de la regnul animal și până la poarta cerului, cimitirul din vârful dealului. Intri pe poarta masivă, sculptată în lemn, poartă zdravănă și înaltă, de casă ardelenească, și pășești în curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc în stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe în care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
L-am rugat pe tata, care făcea parte din comitetul bisericii, să discute cu preotul satului să mă primească în vizită. Preotul, m-am gândit eu, suflet înalt, gata să-i ajute pe cei scufundați în întunericul neștiinței, îmi va netezi drumul spre Shambhala, unde trebuia neapărat să ajung fără amânare, ca să nu-mi irosesc complet viața. Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fără să iau micul dejun. Asta mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trebuie să înțelegi : ajutându-mă pe mine, te ajuți în același timp pe tine. Eu sunt șansa ta în aceeași măsură în care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind în timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese în jos pe bărbie. Dar nu știu cum să te ajut. Și dacă îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
N-a băgat de seamă. Și, prin unele localități, trebuia dată În jos, tabla de pe partea laterală a remorcii, pentru ca, privitorii, curioși, să poată vedea bine cum arată Ileana. Și moșul se-nvârtea, când Într-o parte, când În alta, netezind animalul și dând explicațiile solicitate, mai mult de către gură-caști, decât de cei direct interesați de problemă. Dar, după ce găurile de la pantaloni au prins a se mări, privitorii, mai mult admirau bucile goale ale moșului, decât vaca pe care el le-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cuvertura puțin deranjată. Bernard fu ușor intrigat, de obicei, totul era perfect în camera lui, ori de cîte ori o lua în primire, și chiar atunci cînd cobora pentru o oră sau două să se plimbe, cineva intra și mai netezea o dată totul, îndrepta pliurile la pat și golea coșul de gunoi de la baie sau pe cel de lîngă masa de scris. Bernard se apropie de pat pentru a constata că o anumită protuberanță se profila acolo, de sub cuvertură, ca și cum cineva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
supunea închipuirilor, se mișca după dorințele lui, aceasta era independentă. Când Otilia din vis deschidea gura să spună lui Felix că nu-l iubește, Felix amâna sentința și o contesta, acum Otilia vorbea tare, spunea propoziții satisfăcătoare, însă nu așa netezi, cum le-ar fi dorit el. G. Călinescu - De ce mă privești așa fix? întrebă Otilia. - Nu, nimic! protestă Felix, deși o serie întreagă denedumeriri îi muncea creierul. Otilia nu spunea lui Felix că nu-l iubește, ci numai se apăra
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]