KorAP: Find »[drukola/base=nevăzut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...248 >

6,179 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

avea loc Înăuntru. Când lucra, agăța de ușă o tablă pe care scria: Nu deranjați! Se developează! Ei doi comunicau Însă chiar dacă că nu se vedeau. Stai și tu pe bancă și așteaptă, Îi zicea Grațian Înainte de a se face nevăzut În camera obscură. El Îl asculta. Se Întindea pe banca joasă din bârne de brad și privea cerul, casa, curtea. În iederă alergau șopârle. Casa lui Grațian avea un perete de foc În Întregime acoperit cu iederă. Privind-o Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ochii stăpâniți de o spaimă difuză. Își simțea palmele umede și gâtlejul uscat. Era ca un copac noduros cu crengile tăiate pe o alee cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ar fi putut bea bătrânul de unul singur. Bătrânul luă paharul cu mâna stângă și Închină Înainte de a-și umezi buzele În vin. Puse paharul pe masă zâmbind. Zâmbetele sale erau tot mai enigmatice. Se adresau deopotrivă celor văzute și nevăzute. Pendula Între ele cu ultimele rezerve de energie, ai fi zis, cu grație, dacă nu s-ar fi simțit În aer un miros discret de urină. Te-ai Întors, carevasăzică... Da, tată. De tot? Pentru un timp cel puțin. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o deformare a oglinzii cum vezi În bâlciuri. M-am Întors cu spatele, dar ceea ce luasem drept iluzie era pură realitate. În plus, forma aceea, pe atunci o vedeam supradimensionată, caldă și elastică, adulmecând parcă asemenea unui animal o pradă nevăzută sau plutind Încet la suprafață ca un șarpe de apă. Semăna cu gâtul viorii mele de Reghin. Simțeam În mine un val de căldură, un plus de energie cu care nu știam ce să fac. M-am uitat din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul. Poștașul deschise gura Înainte chiar de a-i fi adusă ofranda. Din pricina gerului, aerul cald Îi Îngheță Între buze ca o proteză de sticlă, gata să cadă și să se facă nevăzută În zăpada Înaltă de aproape un metru. Atunci, Eleonora Își puse Snickersul Între buze și Îl netezi preț de câteva secunde apoi, cu o mișcare grăbită și sigură, Îl repezi În floarea de gheață pe care Macavei o ținea Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
un deșert moale de in În care tablourile erau promisiunea Înșelătoare a unor oaze de neatins. Căuta drumul cel mai scurt spre debaraua În care Își lăsase cizmele și ceea ce ea numea un military trench coat pentru a se face nevăzută Înainte ca Revelionul cu vânzare să se transforme În Revelion cu regrete când ușa masivă de la intrare se deschise fără preaviz și cu asemenea amplitudine, Încât mulți o și văzură sărind din balamale ca o ușă oarecare de pefele cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vânt cu mâna mea. Mi se părea că duc În țară o pradă de război nemeritată, câștigată fără luptă, prin neprezentarea dușmanului. Așa trebuia să arate după știința mea o Brâncoveană, o Cantacuzină ori o Corvină. Înainte de a se face nevăzută am auzit-o șuierând printre dinți: Du-te-n mă-ta! O canalie ca mine nu merita atâta respect. Pentru o clipă m-am simțit Înnobilat. Bucuria mea nu a ținut mult pen'că s-a trezit șeful din pricina luminilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

bine....507 D, Sângele nu se coagulează...51153 Storr G, Are un trifoi cu patru foi, e ghinionist St âns și tânguit Storr D, Prost...64329 Storr G&H.J, „Nu funcționează, eu și mecanic Storr Daniel, Lucruri de valoare nevăzute în tușit Storr D.S, Vise de du pagini imprimate Storrer A. de la comic al meu H Ecranul se aruncă înainte cu un flash electric sonor și toate luminile se stinseră. Televizorul ateriză cu o bufnitură grea, sticloasă, în întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
marginea cercului de lumină. — N-am spus asta. De ce să spun că suntem aceeași persoană? Mi-am simțit sprâncenele coborând. — Ai spus... Se auzi încă o bubuitură, de data asta mai puternică. Valul premergător al unui lucru imens și încă nevăzut pătrunse în cercul de lumină, distorsionând geometria dalelor albe și negre cu unduiri rostogolitoare. — O, Doamne. Nimeni se prinse cu o mână de piciorul lămpii și-i dădu ocol încet, privind întunericul. Mark Richardson, m-am concentrat cu toată ființa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

1968); Oaza de mesteceni (1970); Zăpezile de acasă (1972); Noapte cu privighetori (1973); Templul dinafară (1975); Transilvane cetăți fără somn (1977); Războiul cunoașterii (1979); Ora întrebărilor (1979); Cetatea zodiilor (1982); Oracole (1987); Rădăcinile cerului (1989); Vase de Tanagra (1993); Icoana nevăzută (1996); Al doilea suflet (1999); Mamei, dincolo (2002); Toamna clasică (2004). Albume Eroii fabulelor (1965); Fiica Dunării și a Mării (1966); România antiqua (1969); Împreună cu Ion Milea; La zei acasă, sau o călătorie lirică prin Elada (1976). Romane Descoperirea familiei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
un bun cunoscător al realităților din Peninsula Coreeană, își asumă un anumit risc pentru acea perioadă și a transmis autorităților române informații cu date și fapte care caracterizau adevărata situație din R.P.D.Coreeană. Aceste informații s-au referit la fața nevăzută a poziției R.P.D. Coreene față de România (detalii în studiul "În culisele vizitei lui Bondăraș în R.P.D. Coreeană", publicat în revista Magazin Istoric Nr. 8/2003), cât și la adevăratele realități din Nordul și Sudul Coreei (amploarea cultului personalității în Coreea de Nord

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

cu dosare nerezolvate și alta reprezintă corespondența formată din plicuri fără adrese; Okurina se odihnește în spațiul dintre ele, cu marginile crâmpoțite și așteaptă să i se dea atenție. Camerista întinde mâna spre ea, dar, ca oprită de o forță nevăzută, rămâne cu ea în aer. După ce termină, femeile se aliniază în fața lui Sicran și așteaptă noi instrucțiuni. Se adresează celei despre care crede că este secretara: Adu-mi, te rog, albumul cu fotografii vechi. Este în seif, pe raftul cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
o vreme pentru sufletul lui. Când era mic și uita de el în fața oglinzii, simțea că nu era din lumea aceasta sau că există numai el și cu celălalt el, de-o seamă și totuși diferiți, legați printr-o forță nevăzută, printr-un cordon infinit și visceral prin care curgea iubire. De multă vreme a uitat de sine și de celălalt el, a fost atât de ocupat și prins în această searbădă realitate, încât oglinzile îi rețineau tot mai rar chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lor, creând acea senzație de imponderabilitate, cu toate că poziția lor relativă era aparent neschimbată. Și camera ei i se dezvăluia dintr-o dată ca un fel de puzzle spațial în care lucrurile s-au depărtat ușor unele de altele, ca și cum o mână nevăzută le-ar fi atins, încercând să le împrăștie pentru ca jocul să poată fi reluat de la început. Știa de-acum că era deja în lumea ei de dincolo și se bucura că era înconjurată de obiectele ei dragi, că nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
am receptat-o în copilărie, în limba maternă: nostalgică, misterioasă și legănătoare, adică esențialmente feminină, erotomorfă. O părăseam în fiecare an cu durerea sfârșitului de vacanță. Prietena mea. "Structura noastră ca materie a viselor" Și în amintirea mea, eu survolam nevăzută, dar cât se poate de prezentă în spațiul dintre cele două lumi. Și tot la bariera dintre aceste două lumi, doar că vizibilă, la poalele povârnișului se distingea o siluetă de fată tânără cu părul lung și roșcat. Purta un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pumnul. Ningea molatec, perfect vertical și greutatea fulgilor îți lăsa senzația că cerul coboară tot mai jos, peste tine și te strivește. De jos, din vale, pădurea părea o negură ce căpăta încet contururi albe. Terasa, luminată de o sursă nevăzută, aducea cu acele globuri de cristal din copilărie în care ningea peste o căsuță, înconjurată de mulți copii și un om de zăpadă. Și ei stăteau cuminți, zgribuliți și aliniați pe aceeași bancă, în aceeași ordine, cu colțurile gurii răsucite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

sau cu degetele înfipte în podea, diferite pentru bolero, cadril, sârbă, de horă, de nuntă, de duet albastru, de break-dance zbârlit. Mamă, vreau să dansez, poalele să se desfacă, să se desfacă așa cum se rotește cerul cu stelele lui, cu nevăzutele ființe care ne privesc și ne aplaudă și dirijează fiecare gest, gând, gând-gest, gând-trup, gând-suflet și poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de frumoase, pe care să zburde îngeri și heruvimi în vârtejul dansului, dans de epocă, dans de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de aceea o ferea de lume? Mama îi cunoștea nebuloasa în care era o supernovă și de aceea o ferea de lume? Mama o închidea pentru că închisoarea te apără de lume? Sau lumea era închisă în spatele unor garduri-ziduri cu creneluri nevăzute și Mioara nu avea voie să împartă cu ea soarta de damnată? Sau Mama era ea însăși un zid, o cloșcă ce-și apăra puiul să cunoască încetul cu încetul viața de damnat, picătură cu picătură, treaptă cu treaptă, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
și acum: Iartă-i Doamne, că știu ce fac! Așa și Alimentară, oprindu-se tăcută și singură și ocolită, dar accepta pentru că-și înțelegea singurătatea și dușmănia celor din jur, recunoștea că era un fel de experiment al unor ființe nevăzute, poate noaptea în somn îi furau sufletul, îl disecau, studiindu-l sau poate ea diseca lumea cu întrebări și întrebările îi erau furate în momentele albe de singurătate, stropite de armoniile muzicii de jazz, de swing-urile sau rock-urile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pentru aripile bătrânului înger. Din arcușul viorii făcu o atelă de timp muzical în octava a II-a, inspirată de sirenele salvărilor care străbăteau în viteză străzile Brăilei, nu pentru că ar fi existat urgențe, ci pentru că, să nu spui, cineva nevăzut și nu de pe meleagurile noastre, a scris pe cerul României: Spaimă! Și mai jos existența prin frică și apoi, aici a trebuit să mă uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pe ecranele TV ale taximetrelor, în loc de meciuri de fotbal, se transmitea schimbul de energie dintre plante și soare, până la ultimele capilare din vârfurile tufelor ce înconjurau blocurile zugrăvite cu zâmbet lavabil. Numai cele două Mioare nu se puteau uni pentru că, nevăzută, o tufă de liliac extraterestru frână prin imateriala ei energie acuplarea și, în clipa apropierii celor două ființe, apărea și ea, mirosind metaforic. *** O dată cu trecerea trenurilor, timpul începea să curgă. Dacă socotim mersul lor într-un interval de timp care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Urme de silabe înglobate într-o monosilabă uriașă, limba gălăgiei. Bombardamentele erau din toate părțile, muniția sunetelor onomatopeice se împrăștia ca alicele, care, la rândul lor, pocneau scuipând miliarde de vocale, sufixe, interjecții, puncte, formând fumul gros, mascatura luptătorilor ninja nevăzuți, emițătorilor de cuvinte, cuprinzând cuvinte cu nucleu, electroni, protoni, neutroni. Structura moleculară avea trasee precise. Formarea masei moleculare și atomice închegate din strigăte, din chinul rostirii lor, din transpirația asamblării, șlefuirii, desăvârșirii lor în strigăt total cu destinul final de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și o aruncam în creuzetul timpului, acolo fermenta și, desigur, beam apă proaspătă de la izvorul nemărginirii, aveam astfel ziua multiplicată până la granițele unei săptămâni cine știe unde era sfârșitul! sau ale unei lumi cine știe când începea și dacă avea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
trăiam nu cunoștea acest concept, dacă așa cum spune. Autorul, care mă consemnează acum în această scriere, că timpul e o formă de energie, greșesc. Pentru că aici spațiul înseamnă energie. Pot să-l pipăi și să urlu: ESTE! Timpul, acest balaur nevăzut, spiralează pe undeva pe afară. Pot să-ți spun că îl vedeam. Se străduia, sărmanul, să pătrundă la mine! Zidurile îl opreau. Ar fi putut să se strecoare, odată cu apa prin colțul din dreapta al tavanului, deasupra servantei. Apa de ploaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
iubirea și-a pierdut sensul, s-a demonetizat conceptul, Mitică, acum doar se dorește, ceea ce nu-i același lucru. Un oraș lipsit de dragoste e sortit să piară. Știu că acum, când îți scriu, peste umăr sunt privită de înțelepți nevăzuți care probabil îmi judecă gândirea. Poate sunt acuzată, poate achitarea mea va fi întâlnirea cu tine, până atunci sunt condamnată prin trimisul lor special, Mama, să-mi săvârșesc pedeapsa de vizionar nesătul de cunoaștere. Suspectată de a avea puteri precognitive

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]