1,526 matches
-
altuia. ― Aș fi preferat să mă siluiască, vorbi deodată Maitreyi, izbucnind în plâns. ― Cu tine, așa cum ești, senzuală și inconștientă, i-ar fi fost foarte ușor s-o facă, răspunsei eu, privind-o sălbatec. Tot îți plac ție posesiunile acestea neverosimile, și luirile acestea barbare și grotești, în fond, extraordinar de ieftine, cu care ți-a umplut capul bestia aceea bătrână, care ți-a fost, chipurile, maestru spiritual... Mă ridicai de lângă ea și începui să mă plimb agitat prin odaie, spunîndu-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a adus îndată din hall jurnalul, The Statesman, ca să caute adrese de pensiuni, și comenta fiecare localitate, îmi spunea cine a fost acolo și cu ce prilej, iar eu, ascultînd-o, mi se părea că trăiesc un vis, într-atît era de neverosimilă prezența mea: aici, și chiar viața mea, trupul întreg pe care mi-l întinsesem pe pat, țigările pe care le fumam, în timp ce eu trebuiam să mor, căci fusesem despărțit de Maitreyi. Cum de pot fi asemenea lucruri pe lume? mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai curios, începu el cu o voce gravă, aproape severă, este că atunci, în vis, aveam dreptate. Am uitat. Am uitat ce mă pregăteam să-i spun lui Ivan. Probabil că mă inspirase, ca să spun așa, prezența lui, agonia lui neverosimilă, așa cum se stingea, zidit din toate părțile în singurătatea lui absolută. Probabil că exemplul lui Ivan îmi revelase propria mea condiție umană, deși, evident, nu-mi dădeam seama de asta. Voiam, pur și simplu, să fac cum mi-ați spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci, un hohot continuu, cristalin, irezistibil, pe care, chiar dacă ar fi încercat, nu și-l mai putea opri. Începuse să se plimbe prin fața oglinzii, descoperind necontenit alte scorburi și alte stânci, și liane cu flori nemaiîntîlnite și, printre ele, siluete neverosimile ale invitaților, cu paharele de șampanie (înalte cât o cizmă sau largi cât găleata) în mână, având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar devenind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privirea vagă. Astăzi dimineață însă, un abur rece a înecat grădina - o ceață compactă, densă și înghețată, ca la un accident de cazan, într-o cală. Spre prânz, a revenit căldura știută, lumina luxuriantă, aurie, dar, într un colț al neverosimilului cer albastru, Profesorul vede un grup de inofensivi nourași albi. Să fie totuși un semn de schimbare a vremii ? își întoarce privirea cu tandrețe spre tânăr. Are să recunoască în fața lui că da, așa este ; că, atâta timp cât viața politică și cea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite, neputându-se opri să jinduiască la alții solidaritatea amicală ori succesul galant și monden... Iar seara, bineînțeles, continuă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
voastră ar fi trebuit să-l vizeze, de vreme ce În acel moment liderul rus era una din figurile-cheie ale eliberării de sub comunism. Se auzeau unele zvonuri, dar era o informație greu de crezut. Privesc fotografia și mă năpădește o senzație de neverosimil. Îmi vine greu să Înțeleg acest flux al memoriei care se revarsă, să Înțeleg cum e posibil ca haloul luminii intense de iunie să tremure cu atîta intensitate, atît de viu deasupra capetelor unor tineri arătînd ca niște păpădii umane
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cei care fac de serviciu În punctul de observație vizuală de acolo. E o pajiște deschisă, iarba e deasă, crudă, stră lucește. Piscul de munte din apropiere pare enorm, ai senzația că poți să pui mîna pe el. Cerul e neverosimil de senin și de albastru. De jur Împrejur, totul se vede aproape la fel de bine ca din spatele infirmeriei, doar că aici chiar nu mai e nimic care să-ți oprească privirea, departe e o noțiune ce ține de limitarea aparatului vizual
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai rău ca o boală incurabilă. Stau pe burtă, cu capul sprijinit pe brațe, puțin Întors, crăcănat. Îmi privesc un bocanc nou-nouț, văd pajiștea la firul ierbii, piscul muntelui țîșnind nu foarte departe. Ușor-ușor, mintea se dezleagă din această crispare neverosimilă, urmează privirea și Începe să lucreze, agățîndu-se de detalii. E incredibil cît de frumos poate să fie aici sus, pe platoul din poala piscului. Am putea fi În vacanță, cazați la o cabană (o asemenea perspectivă mi se trage probabil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În vacanță. În gara din Brașov se face prima joncțiune. SÎntem dirijați de caporalii și maiștrii militari care ne Însoțesc spre ieșirea din gară, printre civilii care ne privesc curioși. Există acest cuplu de oameni În vîrstă, amîndoi sînt Îmbrăcați neverosimil de elegant (au paltoane cu gulere de blană, mănuși, galoși de cauciuc), par ieșiți de la teatru, În drum spre casă. Se opresc o clipă și ne privesc gravi și perplecși. Probabil că n-au mai văzut așa ceva decît În filmele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lîngă mine apare o femeie În vîrstă, care-și face mîna streașină la ochi și mă Întreabă ce scrie. Următorul vis trebuie să fi fost unul erotic (sub influența poveștilor vecinului), pentru că dimineața mă trezesc cu o inundație vîscoasă și neverosimilă În AZP. După rutina Înviorării, ni se indică să ne deplasăm pe platoul din fața comandamentului și să ne aliniem. Box și Gărăgău, bîțÎindu-se aduși de spate, cu mîinile Înfipte În buzunare În această mulțime de străini, făcînd bancuri pe seama
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mingi. Pentru că se pare că În cele din urmă nu mai are cu cine să facă instrucție. Jurămîntul alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni SÎntem la mijlocul lui noiembrie și cerul se Înseninează brusc, vremea se Încălzește aproape neverosimil. Plopii și salcîmii din marginea aleilor, cînd trecem tropăind pe sub ei, nu mai aruncă cu frunze, au rămas ca niște filigrane pe cerul palid, bleu aproape alb. SÎntem gata de jurămînt, undeva În marginea pistei de aviație se pregătesc tribune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cine a intrat OS? Stancu...? Știe de ăsta care a picat azi-noapte? Să vină la mine În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25 de ani, stă grav În ușă. — Stanca... Intră și ascultă ce orăcăie ăsta. Ia mai zi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care a picat azi-noapte? Să vină la mine În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25 de ani, stă grav În ușă. — Stanca... Intră și ascultă ce orăcăie ăsta. Ia mai zi, mă, o dată... de la partea cu cîmpul... Deci... am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pistolul-mitralieră În oameni. Ce căcat...?! Miercuri, 20 decembrie. Ceaușescu se Întoarce În București. Și-a scurtat vizita În Iran, la ora 15 aterizează pe aeroportul Otopeni și e pus urgent la curent cu situația din țară. Ceea ce decide e aproape neverosimil, pare că s-a hotărît brusc să pună umărul la propria lui răsturnare. Convoacă un miting de susținere, vrea să scoată În stradă muncitorii. Se pare că nu a Înțeles nimic din evenimentele de la Timișoara, se pare că anii de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rinichi, văd prin părul slinos și rar că are boneta lipită de ceafă cu un plasture oribil, murdar. Un zbieret mi se zbate În gîtul inert, În timp ce ea dă să-și aplece spre mine chipul supt, osos. O coincidență aproape neverosimilă mi-l scoate pe Cristian În cale cînd ies de pe strada spitalului, Întrebîndu-mă cu ce aș putea să mă Întorc În unitate. — Ne-așteaptă șoferul la colț, zice el. Dacă ai răbdare o jumătate de oră să-mi livrez corespondența
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ies pe hol, care e Întunecat, tăiat ici și colo de fascicule de lumină care vin din celelalte saloane. Alerg pe culoar spre capătul lui, unde se vede o lumină albăstruie, de televizor. Dar viteza cu care mă deplasez e neverosimilă, aproape că zbor. Camera din capăt e goală, În mijlocul ei e un televizor fără program. Mă duc la o fereastră și privesc afară. Unde sînt? Se vede un cîmp nesfîrșit, de undeva de foarte sus, un cîmp pe care ard
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
substanțială între sâmbăta biblică și cvasi-omonimul babilonian: în stadiul actual al cercetărilor situația este atât de complexă încât nu putem ajunge la rezultate sigure. Dimpotrivă, în ciuda celor afirmate mai sus la paragraful a, proveniența din terminologia mesopotamiană rezultă mai degrabă neverosimilă, exceptând cazul în care admitem că a avut loc o modificare esențială când a trecut din Mesopotamia la Israel. După cum am observat, sâmbăta babiloniană nu era o zi de odihnă, ci o zi „nefastă” în care, din acest motiv, munca
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de o brunetă înaltă, subțire, îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră. Ceea ce atrăgea în primul rând atenția erau ochii ei mari și luminoși, atât de luminoși cum nu mai văzusem alții și nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori, ca doi mici luceferi așezați sub bolta frunții. În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea și, înclinîndu-mă ceremonios, am poftit-o la dans. ― A, L'invitation à la valse, a șoptit ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fără suflare. Avu, ce-i drept, și de rândul acesta o clipă de amețeală și se sprijini de balustradă. Dar își veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoț, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de neașteptata întîmplare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dată o întîlnire. De astă dată m-a copleșit o imensă bucurie. Am avut grijă să n-o dau pe față, păstrînd-o doar pentru mine. Zei îndurători, mâine are să vină Mihaela! Nu-mi spusese te vreau, era prea bruscă și neverosimilă această parcurgere de la o extremitate la alta. Dar îmi făgăduise tot pe atâta, cu alte cuvinte. Mâine va veni! Era acceptarea, întoarcerea, reînceputul dragostei noastre. Va să zică îi biruisem îndîrjirea, mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocmai când era cât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dimpotrivă, îmi gâdila orgoliul avid de satisfacții: ― Măcar de și-ar da ea seama ce-a pierdut înșelîndu-mă! IV Eram așa de calm și de împăcat cu situația încît mi se părea că mă aflu într-o zonă din stăpânirea neverosimilului. Cum? Mă despărțeam de femeia căreia îi dădusem numele și îmi legasem viața de a ei, nu numai fără nici o zguduire sufletească ci, dimpotrivă cu un sentiment de ușurare? Atunci, era limpede: n-o iubeam și nici n-o iubisem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
primul ministru. (Socrul meu avea relații foarte înalte.) Bineînțeles veniră și părinții mei, tata într-o dispoziție excelentă ― mama puțin cam tristă, nu știu ce avea. Cecilia, în rochia albă de mireasă, cu trenă fără sfârșit, ea însăși înaltă și suplă, părea neverosimil de frumoasă. (Fotografia ei apăru în ziare și pe coperta unei reviste ilustrate.) Am poftit și pe Alexa la nuntă. (Să nu pară cuiva ciudat faptul, dar nu concepeam această nuntă fără prezența Alexei.) I-am trimis invitația prin curier
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și cu mine însămi, și aș spune că eram chiar geloasă pe propria mea persoană. Tu ai rămas singura mea iubire și, dacă aș fi trăit până la adânci bîtrînețe, tot n-aș fi iubit a doua oară. Este așa de neverosimilă și de puțin omenească povestea acestei iubiri unice, încît oricui i-ar părea o născocire. Când am citit Manon Lescaut, om ridicat din umeri zâmbind sceptic, neconvinsă. E cu neputință, îmi spuneam, să iubești așa de total, numai o singură
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să afle de la noi cum arată acum Bucureștiul ("a fugit" în anii '70), îți dai seama că are problemele sale cu memoria. Mai rețin că nu l-am auzit zicând o vorbă rea în urma incidentului de la aeroport. Ceea ce e aproape neverosimil după ce constați câte animozități există în exil. Luni, 29 august Agitație în casa doctorului Costin unde ne-am reîntors aseară, după ce s-a încheiat "Romfest"-ul (cu un banchet la care s-au rostit discursuri sentimentale). Cum plecarea din Los
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]