1,553 matches
-
că, în mod paradoxal, și aceasta se constituie într-o sursă de sufocare a societății cu dejecții morale. Aici apărea, prin urmare, consecința coercitivă a laudei de sine. Respingerea publică a diapazonului înalt al autoelogiului, ca și a exagerării critice neverosimile la adresa adversarilor, se taxa drept atac al orânduirii sociale. Bineînțeles, aceasta agrava repulsia stârnită deja de apologie, transformând totul în ceva greu de respirat. Apologetica este intrinsecă politicii în general, exprimă partizanatul excesiv, avocatura electorală. În focul luptei, ea se
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Caragiale se stabilește la Berlin, unde moare în anul 1912. Clanul Caragiale nu înseamnă însă doar I.L. Caragiale. Or, exceptîndu-l pe excentricul dandy, dar foarte valorosul scriitor, Mateiu Caragiale, puține lucruri se (mai) știu astăzi despre familia scriitorului. Pare aproape neverosimil faptul că fiica scriitorului Ecaterina I. Caragiale (Tușki) a trăit pînă în ultimii ani ai regimului comunist (a murit în aprilie 1987), în vreme ce mama sa, Alexandrina (soția lui I.L. Caragiale, contemporană cu Eminescu!), a apucat și ea să vadă moartea
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
și îl transpune în proză; este, precum se va vedea ulterior, o încercare de traducere a primei încercări. Fără o decriptare psihanalitică delirul nu devine însă cu mult mai citeț, căci amănunte stranii, imposibile și grotești se acumulează tot mai neverosimil. Al treilea capitol conține analiza cazului întreprinsă de Freud, însoțită de punctarea principalelor momente ale terapiei. Până în debutul acestui capitol cititorul nu realizează ce grad de realitate au ciudățeniile acumulate în primele două. Lucrurile se vor limpezi însă acum. Dar
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
câte-o comparație care te lasă bouche bée: o flacără în noapte, de exemplu, se întinde cât cerul, „ca o foaie de plăcintă sub un făcăleț”. Dincolo de stil, ceea ce izbește din primele zeci de pagini ale romanului este maniera complet neverosimilă, chiar brutală, aș zice, în care autorul alege să insereze elementul mistico-fantastico-supranatural în trama epică. Redau un fragment care mi se pare edificator: „Magistrul Dolfus de la Museion, care se pretindea reîncarnarea patriarhului Avraam, obișnuia să doarmă pe verandă și a
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
admirație ŕ toute épreuve ce nu pot compune decît un portret parțial. Un portret aureolat de această privire, inevitabil "de jos", un portret care ne arată un Proust, respingînd cu vehemență toate celelalte ipostaze posibile. (În orice caz, un Proust neverosimil de cast - un Proust "celest"!) Or, în noiembrie 2004, publicarea de către Plon a unor scrisori inedite semnate Marcel Proust (600, după cele 5000 deja apărute în antologia îngrijita de Philip Kolb și care reprezentau abia a douăzecea parte a corespondentei
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
rânduri cu toți cei implicați și, după trei ani de muncă, a publicat o carte care surprinde din mai multe motive. în primul rând, pentru că povestea meticulos documentată și redată cu maximum de fidelitate pe care o conține este aproape neverosimilă, ceea ce-i dă o alură de roman senzaționalist la limita credibilității și chiar a logicii. în al doilea rând, pentru că rareori izbutește un occidental -și încă și mai rar, mult mai rar, un american - să perceapă corect bizareriile stării de
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
finală a romancierului cu cît se asociază cu fantasmarea nu doar consolatoare, ci și aptă a deschide ea însăși perspective spre infinit. Adică eliberatoare în absolut. Jurnalul și textele epistolare ale lui Bulgakov ne îngăduie a măsura acest drum, aparent neverosimil, de la autobiografia dureroasă, de învins fără speranță, la viitorul resimțit drept fabulos, pe care însă soarta operei l-a confirmat. De la început apare inaderența lui Bulgakov la "Marea Revoluție Socialistă din Octombrie", pe care o consemnează sub aspectul brutalității sale
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
portret executat manu propria. Dacă, pentru protagonistul Măcelului, Georgia e țara de adopție, monopolul asupra minții sale îl deține, în exclusivitate, Georgiana. Plecat din Chișinău la Tbilisi pentru a cerceta istoricul relațiilor dintre Moldova și Caucaz, timidul poet Angelo - nume neverosimil într-o grilă a realismului geografic - cade, și aici, pradă indiferenței sexuale a frumoasei basarabence. Altminteri nimfomană, tânăra îi refuză, numai lui dintre toți amicii răzvrătiți și alcoolici, avansurile. Iubind-o rușinos pe ascuns, cercetătorul îi cauționează, suplimentar, partuzele, desfășurate
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
să nu-i mai vînd asemenea gogoși. Am recunoscut, ca prozator, după '90, că la noi realitatea bate ficțiunea, dar nu mi-am imaginat că într-o zi voi fi silit să recunosc că buna noastră realitate ar putea deveni neverosimilă.
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
numerelor de revistă „aniversare”, a oportunismelor, a cedărilor, a compromisurilor, dar și a străduințelor de a susține valorile, de a sparge îndiguirile ideologice,de a nu ceda chiar totul , de a face să apară, totuși, cărți bune, chiar mari cărți, neverosimile, s-ar spune, în era atâtor opreliști și ingerințe. Epoca a fost complicată, plină de contradicții, zguduită de șocuri, dramatică dar și, pe de altă parte, grotescă, hilară. Astfel ne și apare din ceea ce ne spune despre ea Mircea Iorgulescu
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
Robu Corcan, Șt. Baștovoi, Aglaia Veteranyi sau Maria Manolescu. Și lista poate continua. Iată, așadar, ce amploare a luat acest fenomen al prozei contemporane. Eroi puțin sau defel creditabili forțau cititorii să suporte ipoteze vibrante, să agonizeze într-o așteptare neverosimilă sau să accepte verdicte tulburătoare. La urma urmelor, nu e vorba de o noutate distinctă, ci de o caracteristică a modernității târzii; un răspuns la opozițiile de secol 19, dar și față de radicalismele primei faze a romanului modern. Una e
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
și de a recepta fericirea. Deoarece numai într-o lume pentru care puterea aspirației este mai mare decît prezumția morții și energia ficțiunii depășește cu mult orizontul cotidianului, corpul se poate încredința, fără suspiciunea incompatibilității, unor asemenea construcții la limita neverosimilului. Costumele acestea, îmbrăcate episodic și apoi transmise ca zestre, au devenit și un altfel de zestre, migrînd către iatacurile domnești sau, mai recent, către buduoarele doamnelor din înalta societate care își regăseau, în aventura blîndă a travestiului și în stilistica
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
Eroul meu e mai puțin "erou", pentru că în Pădurea Spînzuraților am arătat însuși originea și creșterea dezechilibrului moral al unui om, slab în fond, ca toți oamenii, doritor de dragoste, pe care o găsește la o unguroaică - deși ar părea neverosimil unui literat oficial și plîns la spînzurătoare tot de un ungur, tatăl Ilonei. Așa cred că e mai omenește și un roman care nu palpită de viață - cu toate ororile, cu toate contradicțiile ei - nu are sorți de viață chiar
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
cu Barry Gifford, președintele juriului. Îl știam dintr-o poză într-o revistă franțuzească - genul sportiv, ridat, ars de soare, a-făcut-de-toate-în-viață etc. Genul "american". În poză avea părul negru; acum îl are complet alb. Înalt, ridat-ars-de-soare - și cu niște mușchi neverosimili. Ne simpatizăm din prima, deși Barry (se vede asta de la o poștă) e o "divă"... În fond, de ce n-ar fi? Lynch i-a ecranizat romanul Wild at Heart: The Story of Sailor & Lula și a luat Palme d’Or
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
o palmă de mălai în loc s-o livreze Colectivei și Partidului, familia fiind executată imediat. În mijlocul mlaștinii se află un sat pe locul unei foste sihăstrii din care călugării au dispărut, iar lângă acesta o saună inundată, un paralelipiped alb, neverosimil în pustia tristă a smârcului. Legenda spune că acolo îți poți spăla păcatele fără să ai nevoie de rugăciuni și mătănii. Cei cinci se află chiar în mijlocul mlaștinii, așa cum le confirmă și starostele satului, într-un limb, un teritoriu al
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
tensionate. Câteva lucruri strică însă acest roman, fără îndoială, ambițios, sofisticat și, până la urmă, bine condus. Cum ar spune Grice, Veronica A. Cara încalcă două maxime, cea a relevanței și a cantității. În primul rând, dialogurile sunt foarte lungi. Nu neverosimile, dar lungi, redundante și plicticoase, deci inutile. Câteva dintre monologurile lui Cezar sunt prea "făcute" și cam demonstrative, când nu ar fi stricat puțină ambiguitate. Cu 20 de pagini până în final, Cezar oferă cititorului, singur și "nesilit de nimeni", explicația
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
un roman despre cum a „scris” romanul, un prim pas spre autenticitate și recuperarea propriei identități. Încercările penibile de a intra în pielea scriitorului care nu este miau amintit de o povestire a lui Borges din Istoria universală a infamiei, „Neverosimilul impostor Tom Castro”, despre un escroc care pretinde a fi moștenitorul unei averi fabuloase și în loc de a încerca să semene cu persoana pe care o înlocuia se bazează tocmai pe diferență și nu pe similitudinea așteptată. Talentatul escroc știe că
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
în respirația acestuia, dificil, dacă nu imposibil de eliminat ca un simplu parazit inaderent la organism. Scade și vârsta memorialiștilor și, implicit, se micșorează distanța dintre referentul scrierii lor și cel al experienței personale. Dispare senzația de lume veche și neverosimilă, frumoasă, dar străină, pe care o desprindeam din cărțile cu parfumul și distincția interbelicului; și apare un sentiment nou, de o intensitate aproape dureroasă: că în filele răsfoite se află chiar copilăria și adolescența noastră. Nu ale copilului universal, cum
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
că, pentru prima și ultima dată, persoana a doua își capătă majuscula. Un fel de psalm, resimțindu-se de pasivitatea celui care nu mai așteaptă nimic, decît să fie auzit, in memoriam. Poezia devine protoistoria romanului. În pacea ei, aproape neverosimilă, sprijinită pe angoase amorțite, își strigă adunarea toate figurile refuzului. Ale celor îngrădiți, ca și ale celor liberi. Oricum, față cu vama de care nimeni nu trece întreg, cumplită născocire a mitologiei, la răscrucea căilor eleusine, la ce bun libertatea
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
timp, nu proiectează o peliculă ștearsă, veche, care să ne dea prin contrast confortul interior al progresului. Civilizația și cultura, în sens larg, se dispun mai degrabă pe celălalt talger al balanței bucureștene și românești, în dreptul unui deceniu (1925-1935) aproape neverosimil prin viteza edificării și modernizării societății autohtone. Nici o inflexiune sămănătorist-tradiționalistă, cu perceperea Capitalei ca o Sodomă înghițind și batjocorind destine, nu apare în desenul pe cât de curat, pe atât de coerent al Ioanei Pârvulescu. Dimpotrivă, orașul ,răsfoit" cu dragoste și
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
sunt încă puternice la 1920. La începutul interbelicului, Iacob Negruzzi, secretarul Junimii, este încă martor al schimbărilor literare și apucă, la bătrânețe, mai bine de jumătate din perioadă, după ce prinsese, în fragedă tinerețe, pașoptismul, iar la maturitate junimismul. Este aproape neverosimil că ochii lui, de om născut în 1842, au parcurs pe viu cele mai importante etape ale literaturii române, strângând anii și evenimentele ca o istorie literară și că în anii '30 ai secolului al XX-lea răspundea încă la
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
martie, după ce s-a trezit destul de dimineață și a făcut din buze "brrr", cum face mereu cînd se deșteaptă din somn, fără să știe nici el de ce. În acea dimineață, în locul nasului, Covaliov văzu în oglindă o suprafață netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Se îmbrăcă degrabă și fugi glonț la șeful Poliției. O poveste întreagă, halucinantă a tulburat timp de treisprezece zile viața lui Covaliov, a bărbierului Ivan Iacovlevici, bănuit că ar fi putut să-i reteze nasul maiorului printr-un
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis. Nasul se multiplică și se încurcă cu al meu, cu al tău, cu al cetățenului din cofetărie, bodegă, străduță, cămăruță. Fața lui Covaliov continuă să rămînă netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Ca și toată această situație neprevăzută. Patetismul lui Gogol și învolburarea din Sankt Petersburg contrastează cu apatia cetății de azi. Și de asta, cred, uneori, toată întîmplarea se pierde în ceața minții, imaginației, ceața fizică și metafizică care
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
un dop", tatuajele ad-hoc, capetele rase pe loc, fierul roșu, acestea din urmă aducînd trupul supliciatului la condiția de "hartă sau parcardă". Dînd telefon, la terminarea durei lecturi, aflu că autoarea neîndurătorului eseu, Ruxandra Cesereanu, e o ființă de o neverosimilă gingășie... Contaminat de apetit doct-speculativ, simt, la rîndu-mi, nevoia recurgerii la... eseu. Dacă tot e vorba de relația călău-victimă, să revăd, la Muzeul de Artă de la Palat, marea pînză a lui Caravaggio "Cezar primind capul lui Pompei" (deși de-o
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
mai tușesc// îmi aduc aminte sub iarbă/ așa-i obiceiul” (Sub iarbă). Bacovian se arată în principal acel timbru mat, aparent sec, acel stil constatativ parcă total indiferent (în fond ironic) cu care Ionel Ciupureanu face un inventar al lucrurilor neverosimile. Avem a face cu o simulare a impersonalizării. Autorul are aerul a se regăsi într-o instanță străină de sine, singura care, în chip paradoxal, pare a-i surprinde identitatea lirică. Ca și cum și-ar pune sie însuși o capcană în
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]