1,163 matches
-
voiu da câteva note asupra activității lui extrașcolare. La Banca populară Siretul e casier plătit cu 70 de lei pe lună. O bancă cu un capital frumos, din care însă, cum se face, cu greu es sume pentru împrumutul sătenilor nevoiași. Dar în Pașcani se face politică, și amicilor politici împrumutăm bani cu mai mare ușurință. Cei împrumutați nu sunt săteni și nu pentru dânșii se înființează băncile populare, dar asta ce importanță are? Lui Anton Popovici, fost perceptor, destituit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Catargiu, mare proprietar, 5000 de lei. (Stricându-și prietinia, l-a dat în judecată pentru această sumă. Împăcându-se, l-a împrumutat iar cu 2000 de lei!) Unui oarecare Eugen Zira, care a dispărut din partea locului, 700 de lei. Sătenii nevoiași așteaptă la ușă cu căciula în mână, dar învățătorul acesta e pierdut pentru dânșii, el are alte interese; s'a trecut vremea caliciei și a vorbelor; acù e om cu greutate! Consiliul de administrație n-are valoare. Se plătește doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
publicate și nepublicate, însă preluate în diverse studii și sinteze din domeniul medicinii. O caracteristică a activității sale publicistice a fost că a atras în această activitate colectivul clinicii și, mai ales, tinerii medici. A fost un medic al omului nevoiaș, lipsit de mijloace materiale, care trebuia să fie tratat, dar și educat din punct de vedere sanitar pentru a deveni util familiei și societății. S-a pensionat în anul 1991 și a trecut în neființă la 19 iunie 1994, fiind
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
virtouzii branșei. Asociația era implicată și în acțiuni caritabile. „Balul familiar” din 18 februarie a fost organizat cu scopul de a achiziționa noi instrumente pentru fanfară, în timp ce serbarea pomului de Crăciun avea menirea de a aduce bucurie în casele lucrătorilor nevoiași. Fondul de 80 000 lei, strâns din donații (la au contribuit inclusiv Uzinele Reșița și Rezidența Regală a ținutului Prut) a fost folosit pentru cumpărarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, dulciuri, care, împreună cu jucăriile confecționate de elevii meseriași de pe lângă Atelierele Nicolina, s-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
amintiți beneficiarii ajutorului financiar, procedura de încasare, destinația finală a banilor: „Am onoarea a vă înainta o ordonanață de plată pe suma de 50 000 lei pusă la dispoziția D-voastră pentru a ajuta aprovizionarea cu alimente a populației muncitorești nevoiașe. Puteți pune întreaga sumă la dispoziția lucrătorilor de la Atelierele C. F. suma urmând a fi restituită Statului, am onoarea a vă înainta în copie deciziunea ce am dat în privința distribuirei și încasărei ajutoarelor date locuitorilor. În cazul de față Comitetul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a existat și înainte de „O scrisoare pierdută”, dar există mai vârtos după. Atunci când nu ai ce face, apucă-te de lucru. * Dacă vrei să devii politician, nu-ți asuma rolul de cățel. * Opulența publică este cea mai gravă insultă adusă nevoiașilor. * Cu îngăduința slujitorilor ei, diavolul a pătruns în biserică. * La noi, dezmățul politic se conjugă mai mult ca perfectul cu cel economic. * Guvernanții nu ne vor răul; doar ni-l provoacă. * Ei chiar ne mint, iar noi chiar îi credem
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
părinți muncitori, care nu pot îngriji de ei, fiind ocupați afară de domiciliul lor". Precizează că guvernul are datoria de a însărcina autoritățile în subordine, spre a favoriza introducerea creșei, ca fiind o instituție utilă nu numai la țară "unde părinții nevoiași sunt siliți a petrece toată ziua pe câmp, în munca agriculturii", ci și prin centrele industriale, unde meseriașii se ocupă în afară de domiciliul lor, la vreo fabrică, uzină etc. Comitetele de conducere a creșelor și a sălilor de copii vor cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Bârlad, ca după 20 de zile să fie medicul-șef al Spitalului nr. 472 din oraș, iar de la 26 ianuarie 1918 - medic al orașului Bârlad. Avea conștiința datoriei, animat de dorința de a sluji dezinteresat celor mulți și umili, oamenilor nevoiași. Era omul care își păstra calitățile sacrificiului de sine, care răspundea fără ezitare chemărilor. El, proaspăt căsătorit, îi scrisese soției, rămase în satul Hotarele din județul Ilfov, la 11 februarie 1911: . Și-i făcea recomandări cum să-și chivernisească veniturile
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
l-am văzut pe Doamne, Doamne”) și înaltul sentiment al datoriei, expresie a respectării cu sfințenie a jurământului lui Hipocrate și a largului său umanism: „Avem conștiința datoriei, animat de dorința de a sluji dezinteresat celor mulți și umili, oamenilor nevoiași” (Ion N. Oprea). Cu aceeași dăruire a contribuit la stingerea focarelor de tifos exantematic, a îngrijit răniții pe front sau în spitalele din localitățile unde a fost mobilizat, punânduși în pericol propria sănătate. Puterea de jertfă i-a fost răsplătită
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
încă, foarte mulți tineri, dar dacă nu le oferi condiții, vedeți că ei iau numai exemplele proaste, așa încât la 17-18 ani întreabă „dar eu ce contract am?”. Nu mai există bucuria de a juca. Fotbalul era un sport al celor nevoiași, acuma sunt părinți care fac eforturi financiare extraordinare să și promoveze copiii. Acum, fotbalul a început să devină al celor bogați. Există aceste cluburi particulare care percep taxe ce nu sunt la îndemâna oamenilor simpli ci doar a celor înstăriți. Ei
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pasiune și inteligență. A fost acel dascăl total, urmaș al spiritualității și gândirii didactice proprii lui Spiru Haret, care s-a preocupat în aceeși măsură și de gospodărirea școlii, dar și de educație, fără de lipsuri, teamă, incertitudine... Mereu aproape de copiii nevoiași, de cei nefericiți, și-a urmărit elevii peste ani cu interes și dragoste pentru a fi sigură că au devenit maturi și responsabili, bine integrați în viața socială și gata să lupte cu greutățile, convinși că dacă vrei învingi. Așa
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
inevitabilă dacă oameni de afaceri de succes, a căror participare în guvern era în mare parte în interesul național, aveau să acceadă la poziții de putere (Searle 1987: 52-54, 61). A doua preocupare majoră, tentațiile cu care se confruntau politicienii nevoiași, se axa în primul rând pe compania indezirabilă (în special finanțatori și întreprinzători cosmopoliți, mai ales evrei) întreținută de mai mulți politicieni, mai cu seamă de Lloyd George; în al doilea rând, dubioasele activități financiare ale lui Lloyd George; și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de vorbă pe-nserate, șapte babe și-un băboi!” În peregrinările mele prin România actuală, am refuzat întotdeauna să dau de pomană unor oameni tineri și în putere, unora care se vedea că nu sunt sinceri și nu sunt într-adevăr nevoiași. Am dat însă întotdeauna unor bătrâni, retrași, care nu cerșau dar erau icoana vie a lipsurilor și a sărăciei. Mulți dintre aceștia au fost cândva oameni de valoare, prețuiți și respectați, dar pe care lumea i-a uitat, oameni care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau sicriu de stejar. Cât costă, că dăm oricât? Vezi-doamne, ei au bani. Erau țigani din ăia cu chimir, cu pălării mari. Ungureni. Noi facem pentru nevoiași, nu sofisticate. Pentru mofturoși. Sunt și sicrie de șaișpe milioane. Frumos pe-afară, scoate ochii omului. Le pune un fel de mânere. Și ce sens au ele, tot acolo-l bagă! Tot pământ toarnă peste el! Sigur că e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
arsuri. Se Însurase, stors cum era de orice valgă, cu o fată de popă, magnifică creatură, aducând, nici mai mult, nici mai puțin, cu statuia Libertății din Ploiești - și care, lihnită după [o] Îmbră țișare mai ca lumea decât a nevoiașului său bărbat, mă cam mânca din ochi; altfel, soție și gospodină bună, dar mamă nefe ricită a unei fetițe de nici doi ani deboșată Încă din leagăn de o ticăloasă de femeie din sat, care o deprinsese, ca să nu mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu altceva!, când asistă la intimitatea zilnică a celorlalți doi, se hrănește cu ei din aceeași strachină alimentată, În bună parte, din golo ganii lui de om „În câmpul muncii“, plătind regulat chiria - nu ca mine și ca atâția alți nevoiași În restanță - a acestui aparta ment, cel mai mare apartament din acest bloc, mare, dar deocheat prin cea mai sfruntată promiscuitate fizică și morală - mai ales fizică?... și ce vor fi gândind, oare, cei doi adolescenți, un băiat și o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o seară la Terasa Oteteleșeanu când mi-a cerut cinci lei, se dădea a fi soția unui farmacist din Giurgiu, fiindcă altfel, tot ea Îmi spunea: „Nici dracu’ nu s-ar uita la mine, cât sunt de slabă și de nevoiașă.“ Mamaia păstra În odaia ei un cadou deosebit de la Rozina: o modestă candelă de perete, care, nu știu cum, Într-o zi a ieșit din cui cu tot[ul] din zid și s-a spart de podele; iar după câteva zile, ducându
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bun lângă Băile Eforia. În 1916 a lichidat toate afacerile și a deschis o cantină În Ciș migiu, pe insula unde azi se află barul Monte Carlo. La această cantină lucrau femei de la Crucea Roșie, iar abonații erau oa meni nevoiași. Imediat ce au ocupat Bucureștii, nemții i-au luat cantina. Dumitru și-a adunat familia și În 1917 s-a mutat la Stroești. Cât timp a durat războiul a făcut negoț; adu cea de la București gaz roșu, produse de băcănie, păcură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
învăța Marinel de la ai lui erau restrictive, cu un recurs punitiv. Când tanti Sofița hotăra că ei trebuiau să se întindă cât le era plapuma, era de la sine înțeles că întregul sens al zicerii nu se dezvăluia decât în case nevoiașe, unde se înveleau câte trei cu o pătură. Că pătura era stadiul superior al plăpumii. De unde și ironia cu care pronunța cuvântul plapumă tanti Sofița. Marinel a plecat în viață cu convingerea că în tot ce era bun și frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Partid. Dar mai existau și animalele de „rasă superioară“: pescărușii de la Dunăre care mâncau carne de om și câinii de pază ai milițienilor, ai gardienilor din închisori și ai grănicerilor. Coloanele de furnici se mărgineau să roadă pereții caselor oamenilor nevoiași. Iar puricii și păduchii nu le înțepaudecât pielea. La fel și muștele. În grupul nostru deprieteni, născociserăm un joc cu muștele pe care-l jucam seara. Se numea: „de-a autocritica muștei“. Aprindeam lumina în bucătărie și ne așezam cu toții
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pentru gătit și pentru celelalte nevoi. Și cum toate în viață au un sfârșit, s-a isprăvit și cu prăpădenia asta de crivăț, care, în ticăloșia lui arhicunoscută, n-a plecat cu mâna goală ci, a luat cu sine câțiva nevoiași perpetui, sărăntoci și nenorociți care mai mult se chinuiau decât trăiau, făcând degeaba umbră pământului și pentru care moartea a fost o binefacere, neavând nici de unele, nici de altele și, după cum s-a putut constata, nemaiavând în final nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-și face salarii de zeci de ori mai mari. Iar în acest timp populației trebuia să-i fie mai rău, pentru ca apoi (?) să-i fie mai ,,bine”. - În numele ,,idealurilor socialismului” Iliescu și-a bătut pur și simplu joc de omul nevoiaș de la țară, care și-a pus speranța în el și l-a votat. Acel om sărman, în mintea lui de om normal, credea că are de-a face tot cu oameni ! Dar plin de sine ,,marele om politic” rânjea la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
onomastică, a declarat că nu mai este atras de petreceri, de fast și ,,mâncat friptane”, petrecând ziua în liniște, în meditație, gândindu-se la cele sfinte. Am rămas surprins! Apoi cu prilejul ninsorilor abundente care au făcut probleme unor oameni nevoiași, acesta cu de la sine putere, s-a dus să ajute oamenii pe cheltuială proprie. — Domnule Becali, faceți aceasta pentru imagine, l-a întrebat reporterul . — Ce imagine, eu nu sunt om politic eu n-am nevoie de imagine. Eu fac asta
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
măcinat, cuantum care se menține până în zilele noastre. Considerăm demn de menționat că în anii 1944 - 1950, datorită situației grele de după război a populației, datorită secetei prelungite din anii 1946 - 1947, întreaga cantitate reținută ca uium s-a distribuit populației nevoiașe din aceste două sate. După 1950, uiumul se colecta zilnic și se preda la Baza de Colectare a Producției Agricole, (Romcereal) de la Arpașul de Jos, de unde până în 1964 va intra în regimul cotelor obligatorii și lua drumul către est la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
țărănești. Și pentru că petrolul era procurat cu bani, pe care locuitorii satelor îi făceau cu greutate și pe care îi drămuiau cu mare chibzuință, lampa era aprinsă cât mai târziu posibil, cu o flacără anemică, pentru a micșora consumul. Oamenii nevoiași, mai cu seamă vârstnicii, se culcau odată cu găinile, cum se spunea despre cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau lampa sau opaițul. În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era o adevărată aventură
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]