5,003 matches
-
ori neștiința, până când unul mai curajos și mai sincer spunea: Stai Victore, ce vrei să zici cu Inchi... cum Îi mai zici tu? Ce are asta cu Securitatea? Are , bă, pentru că ambele sunt organe de represiune! Ei, na, c-am nimerit-o și eu, te-am lămurit buștean! Băi Neculai și matali bade Ghiță, Închiziția apăra interesele statului, statul era condus de Biserică, iar Biserica nu era de acord cu știința, de care se temea, și-atunci toți cei care veneau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un bărbat nu pătrunde sau iese din femeie, ci ceva din el pătrunde sau iese din ea.) Autorul evocă, la persoana întâi, și alte succese erotice repurtate pe stradă: „Altădată, tot într-un loc solitar împrejmuit de ziduri vechi, am nimerit între două femei care au fost dispuse să mă utilizeze într-o altă formă de menage à trois...“ etc. Maxim Crocer are mare noroc când merge pe stradă. La masa de scris însă, norocul îi surâde mai rar. Bet ´ ia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe care până și semidocții le-au abandonat de multă vreme (bineînțeles, în favoarea altor poncife). Autorul vorbește despre sine la persoana a treia, respectuos și uneori de-a dreptul timid, complicând inutil fraza: „Proaspăt reînscris [ca student, la ASE, n.n.], nimerise într-o grupă în care, din totalul de treizeci și șase, el era al patrulea băiat, restul studente. Dar el nu avea ochi și nici disponibilitate psihică pentru a se bucura de tentațiile de natură feminină ale mediului ambiant universitar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
De neinteles Dorința de originalitate îi face pe unii scriitori să se îndepărteze de esența scrisului, care este - într-un fel sau altul - comunicarea. Este, am mai spus-o, ca și cum la un concurs de tir, după ce mai mulți concurenți au nimerit ținta, ar veni unul care, pentru a nu-i imita pe cei dinainte, ar trage în afara ei. Ion Jurca Rovina, un scriitor talentat, a publicat un volum de Teatru (editură nemenționată, București, 2000), care ar putea fi citit cu interes
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
încă de la titlu, doar o enumerare răsunătoare de cuvinte de dată recentă (unele preluate abuziv din alte limbi sau create prin analogii forțate), din care lipsește cu desăvârșire lirismul. Cititorul care face imprudența să deschidă cartea are senzația că a nimerit sub o grindină de neologisme, astfel încât o închide repede la loc, ca să scape cu viață. În mod surprinzător, autorul recurge la neologisme rebarbative chiar și în poemele de dragoste, care prin definiție pretind o anumită gingășie. Ne vine greu să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
România, spaniolul cheamă un român să traducă. Rămîneți la mine. Școala este la 5 km și vă fac acte în regulă. Spaniolul are mare încredere în familia de români și plusează la salarii. Rămînem, decide familia Degeratu. Chiar că au nimerit-o bine. Lucrau toată săptămîna, din zi în noapte, dar aveau unde locui și mîncarea era gratis. Și mai era o... obligație. Mică de tot, de care știau doar Maria și spaniolul cel bătrîn. Parcă, parcă știa și Vasile ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd aduce, dom' Guran? Acuși, asigura domnul pe cei care îi puneau aceeași întrebare din 5 în 5 minute. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dacă ați avea acum o sticlă de șampanie, ați mai bea rachiul ăsta scîrbos? Da, răspund în cor bețivii. Asta-i sănătate curată. Spumosul este făcut ca să te amărască. Nu te matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba cu proștii. În afară de rachiu... Nu te supăra, dom' doctor, îmi dai un pic de rachiu? Paharele sînt umplute din sticla gestionată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Iar s-au încăierat! De la ce s-au luat? De la cel fără gît, îi informează crîșmărița. Tirbușonul Doamna Anica stătea la parterul unui bloc situat în pădurea de locuințe din zona Tătărași-Sud. Era greu de explicat cuiva cum ar putea nimeri în blocul coanei Anica. Doar factorul poștal nimerea la fix locuința aceasta și ducea cei 280 lei, pensia bătrînei. În vremurile bune, doamna Anica vindea borș făcut din pîinea găsită prin tomberoane. Niciodată n-a văzut-o cineva cotrobăind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
luat? De la cel fără gît, îi informează crîșmărița. Tirbușonul Doamna Anica stătea la parterul unui bloc situat în pădurea de locuințe din zona Tătărași-Sud. Era greu de explicat cuiva cum ar putea nimeri în blocul coanei Anica. Doar factorul poștal nimerea la fix locuința aceasta și ducea cei 280 lei, pensia bătrînei. În vremurile bune, doamna Anica vindea borș făcut din pîinea găsită prin tomberoane. Niciodată n-a văzut-o cineva cotrobăind prin containerele din Tătărași. Sectorul ei de cercetare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a hotărît s-o avertizeze pe nevastă-sa: Știi, am o încurcătură teribilă, începe el timid. Te ia la pușcărie? se sperie nevasta. Nu, nici vorbă. Ai SIDA! Nu, Doamne ferește! Ai lăsat-o pe una însărcinată... Cam pe aici ai nimerit-o. Lasă, zice nevasta calm, o scoatem noi la capăt. Numai că generozitatea a fost risipită de valurile vieții, de răutățile oamenilor apropiați. Un amic, văduv de cinci ani, l-a scos din sărite: Ionele, dacă o lămurești, eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să mă duc tocmai în satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unul sigur, se aproba ferm, fără dubii. 71. Nu era închis pentru prima dată, i s-a mai întâmplat în '89. Pe 14 decembrie, la Iași, manifestele anunțau despre niște portocale ce urmau să se împartă în Piața Unirii. A nimerit în mijlocul studenților. Jocul părea antrenant, repetau în cor ca la serbare (după tovarășa) versuri. Pe lozinci se crăcea libertatea. La ferestre, după perdele, impotenții frecau vrejul de elemenții caloriferelor erau calzi. Cei cu sânge în organ strigau cât îi țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
odată! Glasul lui a fost urmat de altele mai lătrătoare și de cîteva mutre necunoscute, cu șepci de oraș, ieșite din dosul morii. Înainte de a strînge din dinți de indignare, ne-am risipit și ne-am ascuns pe unde-am nimerit ca să nu ni se audă suspinul. Ne-am pierdut pe rîturi, pe sub răchițile Văii Măriei. Așa i se spunea platoului ierbos din dreapta podurilor și de pe stînga Măriei - „rît“, ungurește „rét“, Întins generos și slobod pînă sub grădinile din satul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Printre cramele din Rătești, pornind de la nivelul de sus, ne dădeam drumul iarna cu sania. Trebuia să ai curaj, nu glumă, ca să te-ncumeți să zbori prin defileuri. Drumul dintre etajele de pivnițe funcționa ca o trambulină. Mulți băieți nu nimereau văiuga dintre ele, căzînd și rămînÎnd pe acoperișul cîte uneia, În timp ce sania luneca liberă la vale. Odată ajunși cu săniile la fața locului, fluieram peste gîrlă după Vilmoș. Mai zdravăn decît oricare din trupa noastră, pe țigan Îl simțeam În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urît scris din clasă, iar doamna Învățătoare m-a dat de exemplu și m-a pus să-l corectez. Am rîs cînd l-am auzit că nu știe să pronunțe nici măcar plăcutul cuvînt „caligrafie“. După șase ani Încă nu-l nimerise, dar nici nu uitase că rîsesem de el În clasa Întîi, iar acum, la treisprezece ani, Încă nu mă răbda În preajmă. A fost oricum, pînă În ceasul de față, singura bătaie pe care era s-o Încasez din cauza scrisului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a animat cumva, pentru că Zoli avea cîteva observații de făcut, iar soția lui a adăugat aprecieri despre calitățile nămolului din acea mare. Bineînțeles că mama ne-a Întrebat de vreo trei ori despre ce vorbim În engleză și a nimerit peste cheful meu de a-i declara că-l bîrfim pe Harun al-Rașid. În trei zile, toate vecinele știau că am discutat cu evreica politică despre regele Harmon Și-Nu-Mai-Știu-Cum. Iar despre Edna și Zoli n-am aflat cine știe ce. În treacăt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-l facem numai noi, ca dovadă că eu nu tăcusem În cartea aceea de povestiri. Dar Sanda m-a liniștit, dezvăluindu-mi că, navigînd pe internet pe urmele unei informații despre Statuia Libertății, dăduse peste situl ellisisland.org, iar acolo, nimerind Întîmplător peste tabele interminabile cu nume de imigranți debarcați În insulă, nesperînd totuși să dea șase șase, Își Încercase norocul cu numele străbunei ortografiat În fel și chip. O găsise. M-am pus și eu pe căutat și am avut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul drept În călcătura unui suflet rătăcitor cu chip, sub ochiul zilei, de muiere. Și a plutit ea tot așa, cale lungă și negîndită, pînă cînd, deo dată, a auzit că bate clopotul de ziuă. Atunci, așa, o putere
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Germania, unde a ajuns În ’43, s-a ocupat de aprovizionarea trupelor. Avea la dispoziție un atelaj cu care transporta alimente, muniții, combustibil, efecte militare. În țara lor, nemții recurgeau deja curent la transportul cu căruțele, ținte mai greu de nimerit de avioane. Primăvara lui ’45 l-a găsit mereu pe fugă. Alături de vreo doi-trei camarazi alerga dintr-un land Într altul, ferindu-se de bombe și de ruși. Prin aprilie, cînd se chinuiau să țină drumul spre vest, povestea că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
limpede că nu el Își alesese viitorul, ci timpurile Îl Înhățaseră de guler și-l trăseseră după ele. Eu aveam să mă arăt mai neatîrnat de timpuri, căci găleata cu apă Înghețată a moșului Costin, oricît aș fi Înjurat-o, nimerise În plin și mă trezise din visare. M-am pus cu burta pe carte. Mi-am activat franceza pe care o stăpîneam destul de bine și am Învățat singur engleza. La școală nu o studiam. Refăceam astfel punțile cu instructajele mamei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un fel de a călca din nou pe țărmurile luminii. Despre mama, ce să zic?... Cu un simț uneori agresiv al realității, mă tem că i-a venit greu să creadă că, după ce Începusem să mă Învîrt prin Europa, se nimerise să mă iau cu o fată de a cărei existență habar nu avusesem pînă mai ieri, dar care Își avea obîrșia tot În Pișcari de unde se tră geau trei dintre părinții noștri. Singur tatăl ei venea de peste pădure, adică de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de pe deal am să știu că norii sunt pentru îngeri și îngerii vin pe aici... nu-i așa că voi sunteți îngeri?! Dar, dacă sunteți îngeri, de ce n-ați tras într-o casă mai acătării, mai vrednică de voi și ați nimerit tocmai în cocioaba noastră (așa-i spune mama, când e necăjită: cocioabă) noi n-avem nimic decât ce vezi, ba oamenii ne mai și ocărăsc, parcă e vina noastră că tata s-a îmbolnăvit și a murit! În sat sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mâinile lui. Și cu cei câțiva localnici, cărora le dăruise cuvântul evangheliei. Unul dintre ei a venit astăzi cu crucea lui. Aproape un an i-a trebuit să ajungă aici. Aproape un an... Mersese mai mult pe jos cine știe cum de nimerise: spunea ca l-a adus visul (sau vântul n-am înțeles ce tot repeta); nu s-a așezat jos, n-a băut apă, n-a mâncat: lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii înnegriți de vânt și soare. A plecat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care trecea pe acolo și m-am dus, m-am tot dus... unde se ducea și el. La un timp, am înțeles că omul urca. Și nu era singur. "Ei, bravo ! Am sărit din lac în puț! Bine-am mai nimerit. Păi dacă urcăm, la ce să mă aștept decât tot la pustiu și piatră, piatră și pustiu !... În vale te-ai fi așteptat să mai găsești apă, sau chiar pământ, dar așa... Dac-aș fi putut să plâng, mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]