1,113 matches
-
Armanu n-au marcat timp de mai bine de șase minute!!! La fel de evident a fost și faptul că, profitând de degringolada instalată la Știința, arbitrii Din și Dinu le-au dat și ei un brânci, dictând eliminări anapoda și fără noimă în tabăra noastră, spre beneficiul Pandurilor lui Vasile Stângă. Dar asta nu scuză cu nimic prestația execrabilă a unora dintre jucătorii băcăuani. Păi să ne explice domnul Marius Bondar, al patrulea golgeter al Ligii Naționale, cum de a fost posibil
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
o piesă de sine stătătoare. O primă variantă de show: partitura este interpretată clasic de întreg ansamblul (dirijat de Zappa în nota sa excentricăă. Apoi, fiecare instrumentist își cântă partea de compoziție numai vocal. Consecința? Un soi de cvintet fără noimă, dar cu mult haz și ritm. În fine, tipic Zappa, cei cinci sunt puși să danseze partitura! Ceea ce se și întâmplă, cu rezultatul pe care îl puteți aprecia singuri... Improvizația ca-n commedia dell’arte se prelungește până în studioul Compact
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de altfel, Grosvenor se afla la bordul navei, printre altele, și din pricina asta - dar despre o nebunie cauzată de singurătate nu putea fi vorba în cazul de fată. Morton șovăia. Era limpede că ideea i se părea și lui fără noimă. Nu era însă momentul să se poarte discuții subtile. Oamenii aceștia erau speriați și nervoși. Pentru a-i liniști, trebuia să li se dea certitudinea că vor fi luate toate măsurile necesare. Tocmai în astfel de momente unii conducători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un principiu din ideologia ZEN, conform căruia tăcerile au elocvența lor - își închipuie că albul hârtiei din jurul lapidarelor lui improvizații poetice spune mult cititorului. Nu spune. Ce rezonanță pot avea în conștiința noastră niște enunțuri terne și lipsite de orice noimă? „Nici clipă, nici infinit, / Tu și-atât - / Vidul deplin din mine.“ „Te-am strigat și ai veni / puțin. / Să-ți șoptesc / doar?“ „Anii, / care îți lipsesc / M-au ars cu totul, / ieri.“ Există și cazuri când autorul nu lasă poetizarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
folosesc doar autorii de fabule), dar personificarea cerului, în special, are ceva inadecvat și grotesc, fiind un fel de diminutivare a măreției. Este vorba, de fapt, de o greșeală de gândire poetică, din care derivă și alte reprezentări aberante. Ce noimă are faptul că el, cerul, „disprețuise, până ieri, șederea, odihna bună, chiar și mierea“? Fusese mai... activ? Și a devenit, apoi, mai... comod, iubitor de odihnă bună și de miere? Cum arată un cer dedat la leneveală și răsfăț? Nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vară am putea să facem Montauk, Chilmark, Wellfleet, Nantucket de pe mare. Tata nu vrea să ne dea banii. — E mult la mijloc? — Un aeroplan și echipamentul? Da, e considerabil. Vrei să cumperi aeroplanul, nu să-l Închiriezi? — N-are nici o noimă să Închiriezi. Dacă cumperi primești scutirea de taxe - uzura morală. Secretul În afaceri este să faci guvernul să-ți acopere riscul. În categoria fiscală a tatei am economisi șaptezeci de cenți la dolar. Fiscul e crimă. Nu mai completează formularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trecut prin multe piepturi umane sau metabolizată Într-o multitudine de creiere sau eliberată din tot atâtea intestine, și te ajungea - o, și Încă ce adânc! Din când În când te surprindea o plăcere aprobatoare ori Închipuită, aparent lipsită de noimă, sugerată de surul rumen al pietrei clădirilor, de colțuri răcoroase la adăpost de căldură. Fericire de la lumea Înconjurătoare! Pentru o oarecare vreme domnul Sammler rezistase la asemenea impresii fizice - fiind ademenit aproape comic de dulceața momentană și accidentală. Pentru destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sfeșnice cu multe brațe, suluri și coarne de berbec sau inscripții cu mesaje Înflăcărate În ebraică: Nahamu! „Mângâiați pe Poporul Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către Ioșua: Hazak! Cu oarecare interes Sammler Îl urmări cum Înșiră aceste bucăți grosolane, fără noimă. După fiecare, o pauză, timp În care fața cunoscătorului era examinată cu atenție pentru a-i descoperi reacția de extaz evident cuvenită. Aceste pirite de fier, ce-și aveau locul pe fundul Mării Moarte. — Și ce e asta, Eisen, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
discreditate, pe care puțini oameni le mai apărau pe față. Dar nu comportamentul dispăruse. Ce dispăruseră erau vechile cuvinte. Erau absente forme și semne. Nu onoarea, ci cuvântul onoare. Nu impulsurile onorabile, ci termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ochi un: ce faci? Mini se întrebase: ce fac? și deslușise acel proces de emanațiuni și dizolvări ale sufletului în corp, cum si acele efluvii dinăuntrul vieței în afară, încă imponderabile dar care vor forma cândva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc și ale celui de carne. Se întrebase: ce fac? și răspunsese: mi-e înăsprit trupul de arsura întîmplărilor sufletești de aci, care usucă locul, și caut să-mi răcoresc prin mâini sufletul, pe netezimea milostivă a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ține la ceva . . . De ce? Ți-aduci aminte de el? . . . Mini își cercetă alene memoria și regăsi un comesean de altădată al Haîlipilor. - Femeile sunt toate neroade! afirmă Nory. Ce va fi găsit fata asta perfectă la acest o in fără noimă! Un manechin banal. Nu e urât, nu e frumos . . . Nu e prost, nu e deștept... nu e viu, nu e mort... nu are nici o profesie și nu are nici rente . E binecrescut, are nume italian și ținută englezească, i se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aripi! Virgil se înroși pînă-n vîrful urechilor și se opuse cu cea mai mare îndîrjire: Ragi ca un vițel tras de coadă!... De unde ai scornit tu asemenea minciuni gogonate?... Ce am eu cu Ilinca? Nu vezi că vorbești fără nici o noimă? Nu tu ziceai mereu că Vlad are ce are cu Ilinca? Acum o-ntorci? Ba n-o-ntorc deloc, stimabile, hai să fim serioși!... O fi avînd Vlad ce-o fi avînd cu Ilinca, și Bărzăunul închise dintr-un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai ciocolată? zâmbi ea, mângâind creștetul copilului. — Are și puțină scorțișoară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la obrazul neras al lui Musa. Pentru că el e acolo. Mereu acolo. Încercănat și slab. O veghează neîncetat pe străina care moare. Trupul ei, așa cum l-a cunoscut el, nu mai e. Musa abia dacă-și mai aduce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are răbdare... Dominique își aduce aminte drumul înapoi, spre casă, ghidonul albastru al bicicletei, deja puțin scorojit (O să-l colorez cu creta, i-a trecut prin cap, fără noimă. Ea a închis gândul, grijuliu, într-una dintre cutiile de pălării și l-a vârât și mai adânc, sub pat, să nu-l audă copilul), flecăreala lui Alexandre, găinile (Sunt puii de-acum doi ani, Ivan, puii de-acum doi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
haina de blană cu Doctor Schneiderhahn în ea, a început să se îndepărteze în direcția clubului, prima glumă înăbușită s-a făcut auzită din gura unui fiu de bijutier deșirat și cu părul roșu. În vreme ce obișnuitele accese de rîs fără noimă și chicotelile se revărsau în jurul meu, am fost cuprins de un sentiment aproape pios, ca și cum nu un străin gras, probabil german, ci un mare preot s-ar fi îndreptat spre club pentru a bea o ceașcă de café au lait
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la Rebis, către începuturi. Trebuia să-l revadă. Era pregătit pentru asta. Acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai puțin închegată. Bătrânul Arhivar a trăit o viață întreagă închis în arhiva subterană a orașului, izolat de lume. "Acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Acum, ieșit la pensie, se hotărăște să colecționeze obiecte stranii. Diferitele capitole ale povestirii relatează expedițiile lui întru achiziționarea acestor obiecte stranii. Pretext
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare casetă era unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cunoscuți. Așa cum un obiect își găsește întotdeauna locul și poziția în care toate forțele și tensiunile se anulează, el acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă în mod frust sau brutal viața de toate zilele. Nu este acesta singurul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a devenit, Între timp, se bucură, dacă mă pot exprima astfel, de același dispreț, colectiv, de care s-a bucurat, Încă din primele etape ale ascensiunii sale spre cele mai Înalte culmi ale Îmbogățirii - fără muncă, fără efort propriu, fără noimă și fără scop! Trăiește-ți clipa! Cât de mult Înseamnă, În lume, să ai parte de un părinte sănătos la trup și, mai cu seamă, la minte și la deprinderi, un părinte iubitor de sine, de ai săi și de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
doamne, doamne, cine știe ce mi-o mai fi dat să trag și cu liceul ăsta! Domnul cu lista mai dictă câteva cărți și încheie recomandîndu-ne să cumpărăm și... carte de "Muzică"! De astă dată, mirarea mea fu și mai mare. Ce noimă o mai avea și asta? Carte de muzică?! În primare, doamna sau domnul ne cântau un cântec, noi după ei, și gata... fără nici un fel de carte! Ce naiba ar putea fi scris într-o carte de cînt?! ― Dacă are cineva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ieși în curte să-l vadă pe băiat, care aștepta la poartă. ― Ei, ia spune, taică, ce vânt te-aduse pe la mine? ― Păi, banii după pește, taică părinte! ― Aha! făcu popa, avea dreptate frate-său că spune vorbe fără nici o noimă! În genunchi, taică, să-ți citesc! ― Ce să-mi citești, părinte... ce, pentru asta am venit eu aici? Dă-mi banii după pește, să plec! ― În genunchi, taică, în genunchi! ― Dă-mi banii după pește, părinte! Cât p-aci să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]