1,105 matches
-
a fi și acționa și a viziunii despre lume a "Îngerului căzut" e o sfidare pe care numeroși scriitori au acceptat-o, chiar dacă nu întotdeauna cu rezultate cu adevărat memorabile. Luciferul lui Krausser scriitor învățat, sardonic și nemilos a pierdut noima propriei existențe și are motive de a crede că pentru Cel care a fost Veșnicul său Vrăjmaș situația nu este prea mult diferită.Interesul lui pentru umanitate este de-acum tot mai scăzut, ca și cel pentru rolul său de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aș indica un anumit punct.“ (Cercetări filozofice, § 71.) Este important să ne „reamintim“ că există situații în care noțiuni și indicații destul de vagi sunt suficiente pentru înfăptuirea obiectivelor pe care le urmărim. Ne dăm astfel seama cât de lipsită de noimă este tendința noastră de a valoriza în genere exactitatea, fără a ține seama de natura activităților și de împrejurările în care au ele loc. Lui Wittgenstein îi reținuse atenția o butadă pe care o întâlnise în cunoscuta revistă satirică Simplicissimus
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
000, după patru săptămîni de conflict, în timp ce mărfurile alimentare s-au ieftinit spectaculos în bazarurile din Kabul sau Kandahar... În acest timp, volatilitatea piețelor financiare americane a atins apogeul, toată lumea vinde și cumpără la bursă cu o frenezie parcă fără noimă, în timp ce încă 415.000 de salariați americani au fost concediați, ridicînd rata șomajului la 7,4 %. Ca să nu mai vorbim de costurile umane și materiale, de psihoza declanșată de cîțiva bacili de antrax, obținuți cu cheltuieli infime. Foarte gravă e
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
2008, nr. 4, p. 13-15. Maica Benedicta (Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Caietul de la Văratec. Convorbiri și cuvinte de folos. București: Lumea credinței, 2007. SOROHAN, Elvira. Nevoia de logică. În: Cultura (București), 3, 28 febr. 2008, nr. 8, p. 15. SOROHAN, Elvira. Noima jocului parodic. În: Convorbiri literare, 142, nov. 2008, nr. 11, p. 15-17. Despre parodie în literatura română. SOROHAN, Elvira. Riscul ironiei politice în totalitarism. În: Convorbiri literare, 142, oct. 2008, nr. 10, p. 16-18. Milan Kundera. Gluma. SOROHAN, Elvira. Scriitura
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
doctorat, o monografie despre Miron Costin, la o distanță în timp a venit succesul. Neșansa au fost "neprietenii", cum zice cronicarul. Manuscrisul a zăcut câtva timp la Editura "Junimea". Urmărindu-i destinul, mi-a fost prezentat cu niște sublinieri fără noimă, formale, făcute de un fost student, se vede că frustrat, cred că mediocru la obiectul meu, încât, cu demnitate mi-am retras manuscrisul. A apărut în formă de carte, mult mai târziu, la aceeași editură, dar sub altă conducere. În
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ureche, se întoarce mai întâi în timp, spre izvoarele poloneze și latine, încercuind "cărțile clasice", unde, pe firul tradiției de interpretare, încă Iorga "imagina glasul armonios al antichității". Vorbind, la același cronicar, de "conturarea unei matrici stilistice a narațiunii cu noimă morală", caracteristică spiritului românesc, Profesoara concretizează prin "stilul marcat de conflictul dintre om și istorie, între supus și suveran, între autohton și străin, creștin și păgân", spre a închide amplul arc temporal într-o concluzie memorabilă: "Vine înspre noi, din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe picior - ca să fie aidoma fraților lor bipezi ce-și reînnoadă, prin bere legătura pierdută cu firea cu energia astrelor și galaxiilor. Din zbor de pasăre în fosa luminată de sub tei vezi măsuțe, halbe și guri țesând un bla-blá fără noimă ce rezonează hăt în Casiopeea. Răspunsurile la orice întrebări oricât de grele, oricât vor veni neîntârziat de acolo. Mai trebuie doar puțină bere: încă o halbă, încă un gât... Tiptil Tiptil, se trece trupul meu, bag seamă și moartea nu
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
toți acei țărani și muncitori cari au fost organizați de mai înainte într’o mișcare muncitorească revoluționară (...)”. Dacă cititorul a putut înțelege ceva din acest gunoi propagandistic, e bine, deoarece noi n-am priceput mare lucru din această însăilare fără noimă și fără reguli gramaticale așa cum, probabil, n-au înțeles nici cei prezenți la acea dată la mitingul pro-sovietic și pro-Stalin de la Teatrul Județean. Dar, ca la orice altă adunare de mase ce va urma după aceea, poporului trebuia să i
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
s-a făcut o nouă repartiție a muncii în cadrul biroului județean. Totodată sa (sic!, n.n.) făcut o repartiție justă a muncii în comitetul județean (probabil era foarte importantă „munca” în biroul județean de vreme ce autorul raportului a folosit această repetiție fără noimă, n.n.), dându-i o forță definitivă pe baze largi (această frază fără sens fusese sigur învățată la vreo „școală de cadre și propagandă”, subl. și n.n.), fiecare membru al comitetului având sarcini bine determinate, sarcini după capacitatea și puterea de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
vedea mai jos, nu. Așa-i românul: o ia din loc cu entuziasm și când aude că munca nu este plătită ci „voluntar patriotică”, se dezumflă ca o minge spartă! b. Comuniștii au inventat ședințele „de partid” fără număr și noimă Ne vom opri acum la ședința imediat următoare, cea din 25 septembrie 1945, la care a participat și un tovarăș de vază de la Vaslui: Vasile Gh. Turbatu. De aici am aflat că podurile rămâneau pentru altă dată ba, și „Comperativa
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și nu la preluarea unui discurs de-a gata, pe care să-l repete la nesfârșit. Istoria presupune reflecție, gândire, nu redare automată a unor date, informații, interpretări. E necesară o înțelegere filosofică a istoriei, pentru ca trecutul să aibă sens, noimă, finalitate. Nu evenimentele în sine contează, ci modul în care ele se leagă într-un discurs care să valorifice trecutul, experiența omului în timp și spațiu. O ultimă întrebare, domnule profesor. Mai mult un exercițiu de imagistică pe care vi
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
e albă; e dornic de onoruri, dar totodată cumpătat și rușinos; iubește părerea cea adevărată; când îl mâni, biciul nu-și are rostul, pentru că ascultă numai de îndemn și vorbă. Celălalt cal, dimpotrivă, e șui și greoi, clădit fără nici o noimă, cu grumazul țeapăn, cu gâtul scurt, cu bot turtit; trupul tot e negru, ochii alburii și injectați de sânge; e nesățios și îngâmfat; urechile le are împăroșate și abia de mai aude; și doar cu lovituri de bici și îmboldiri
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dimpotrivă, frumusețea și preaplinul vieții transpar în chip de FătFrumos... „la răscrucea tuturor viselor și speranțelor...” mult Dșteptat... (Dor de poveste) Iubirea, sentiment divin, se revarsă în Gărnicia sa crescândă și unduindă: „Mi-s dragi romanțele, statornicia...”, „Mi-e dragă noima de a fi părinte...”, „Mi-e drag Sământul roditor / și omul binefăFător...”, „Mi-s dragi poveștile cu zâne, / cu Feți-Frumoși rătăcitori...”, „Mi-s dragi rostirile deschise...” (Balada ultimului visător) Crezul poetic transpare către noi ca o deschidere înspre adâncurile conștiinței
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ca un text al muțeniei locvace experiență estetică fundamentală, asimilată de teatrul modern în moduri care de care mai interesante, de la viziunea "alchimică" a lui Antonin Artaud la revoluționarul "laborator" al lui Jerzy Grotowski. Acum se înțelege parcă mai bine noima afirmației lovinesciene privind durabilitatea melodramei, în oglinda teoriilor moderne care definesc dramaticul în sine drept o modalitate de "intensificare existențială", exprimată în teatrul european cu ajutorul cuvântului "tradus" în gest scenic. De fapt, esența (melo)dramaticului (și a vieții) se decantează
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și din ultimul vers citat mai sus. Cu siguranță că ascultă o chemare de peste fire. Lira era un dar divin. Nu oricine era vrednic s-o poarte, ci ființa aleasă și demnă de a fi ascultată. Și repertoriul își are noima lui. Orfeu începe prin a-și cînta (nara) propria-i nefericită poveste. Nu este o jelanie cu pierdere de sine, ci împărtășirea unei suferințe pilduitoare, memorabile. Chiar și fiarele sunt dispuse să ia aminte, din dorința de armonizare cu celelalte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
față de domnie. Vîslele ce rost au? Și încă „la spinare”! Să ne închipuim trei moșnegi „bătrîni”, fiecare cu cîte o bucată de lemn în spate, în chip de vîslă, făcîndu-și drum înaintea scaunului de judecată. Într-o asemenea situație fără noimă, este sancționat slujbașul, pentru delăsare în chestiuni de protocol. Dar cei trei nu sunt indivizi oarecare: „Unul e din Burdușani,/ Altul e din Cegani,/ Al treilea din Lupșani”. Localitățile nu ne spun mare lucru (deși se citează Cegani, cu direcție
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
situează în dipticul existențial, în varianta intelectualistă a adepților psihologiei abisale: Eros-Thanatos, diurn-nocturn), el însuși a experimentat în India tehnici yoginice și tantrice, liber sau sub îndrumarea unui guru. Chiar și aventura sentimentală din casa lui Dasgupta își are o noimă pe linia misticii erotice. Altfel nu se explică refuzul de a da un semn de existență, după consumarea episodului atît de furtunos, de vinovat și de riscant; și mai ales nedumerirea (jucată?) la apelurile disperate lansate de Maitreyi, pentru ca iubitul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și chip și am un vis, care-mi mănîncă sănătatea și mă îmbătrînește”, se mărturisea feciorului chemat în grabă, ca să-i fie de trebuință încă nebănuită. „Căci visul meu e semn mai greu”. Abia în drum spre Dorna își dumiri noima impulsului său interior, de a porni în necunoscut cu hotărîre. Era însoțită de negustorul David, la care urma să și poposească peste noapte. Acesta, cu firea lui înțeleaptă și încercată, avea unele temeri în legătură cu îndrăzneala femeii de a porni în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să-i îndemne să intre că ai să le zici o vorbă, iar domnia ta să le spui ce ți-am povestit. Să mai adaugi că pe mincinoșii credincioși doamnei i-am băgat noi la popreală ca să punem capăt zvonurilor fără noimă. Să ai grijă îndeosebi de Pârvu Cantacuzino. Și nimeni de pe lume altul să nu afle ce am sfătuit noi. Sunt capete în joc. — Să trăiești, măria ta! Porunca e ca și împlinită. Dacă le dă Domnul Cantacuzinilor gândul cel bun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce se poate face în Moldova, ca țara și oamenii ei să se refacă la umbra steagului nostru și să înceapă să fie buni platnici. Beiul Constantin Duca, în două rânduri domn la Iași, s-a aruncat în războaie fără noimă, sărăcind țara și pe noi. Ce povață ne dai, măria ta? — Scoateți-l din domnie și puneți pe altcineva. — Imbrohorul care-l mazilește este pe drum, în câteva zile îl aduce pe Duca la noi. Îl vom închide în închisoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de soră-sa drept "un tânăr care scrie") și îl ascultam uluit, fiindcă aflam pentru întîia oară că Liviu Rebreanu era în declin, Ionel Teodoreanu eșuat într-un lirism fără frână, cu subiecte fanteziste, și Cezar Petrescu în vorbărie fără noima... îi plăcea în schimb doamna Bengescu, Camil Petrescu, Sadoveanu, Mircea Eliade... Tocmai citisem și eu Maitreyi și Huliganii. "Scriitorul trebuie să ne inițieze în ceea ce există dincolo de realitatea vizibilă, spunea el... Revelația lucrurilor deja știute s-a produs în secolul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și eu de mine... Nu-și învelise frumosul ei picior gol. Și-l întinse fratern peste ale mele. "Ești urât, îmi șopti, dar ceva te transfigurează... o, ceva terifiant... toate vălurile cad în fața ta..." N-am înțeles aceste cuvinte fără noimă, dar îmi plăcea că era supusă, fericită, toropită și pierdută... Am apucat-o de umeri și am ridicat-o și ea și-a dres părul fără să-și deschidă pleoapele. I-am șoptit la ureche să-și vină în fire
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i - și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu-același râs pe buză Ea azi ascultă șoapta-ți de-amor să o auză
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și încheierea vieți-mi: pe tine să te iert. Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slabă De care nime-n lume, ah! nimeni nu întreabă. Și am visat odată să fiu poet... Un vis Deșert și fără noimă ce merit-un surâs De crudă ironie... Și ce-am mai vrut să fiu? Voit-am a mea limbă să fie ca un râu D-eternă mângâiere... și blând să fie cîntu-i. Acum... acuma visul văd bine că mi-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu sună legenda în urechi? Nu vezi tu, că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. Ți-e îndemnă-n-nuntru, și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci isvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: 90Deșertăciuni sunt toate, când moartea ți-i în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]