1,090 matches
-
trebuie la noi oricând! Am sunat‑o din nou pe Briget și am rugat‑o să se ocupe ea de cei de la Ungaro. Era momentul să plonjez În garderobă. Carnețelul cu schițe ale diverselor mele „look‑uri“ era pus la vedere noptiera de la capul patului, În așteptarea unei biete victime a modei, cum eram eu, care să apeleze la el pentru a primi Îndrumarea spirituală necesară. Am trecut În revistă numeroasele titluri și subtitluri și m‑am străduit să Înțeleg ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu era decît un pat, un garderob Învechit, un scaun cu arsuri de țigară și, Într-un colț Îndepărtat, o chiuvetă lipită de perete. Un calorifer care fusese vopsit de nu știu cîte ori abia dacă emana puțină căldură. Pe noptieră era un ceas deșteptător fixat de podea cu o sîrmă. Ceasul arăta ora șase și zece. Se gîndi că mai avea treizeci sau patruzeci de minute. Își scoase haina și-și deschise săculețul. Înăuntru erau două plicuri voluminoase, de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pătrunsese o bombă incendiară. Bomba aterizase pe o saltea din puf, și făcuse un crater acolo: arăta ca un picior ulcerat. Încă se mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dormitorului lui Duncan. Cioc-cioc-cioc. Și partea ciudată era că se obișnuise cu sirenele, cu focurile de mitralieră și bombele; dar zvonul acesta, ca un ciocănit de pasăre, Îl trezi, și aproape că-l sperie de moarte. Cioc-cioc-cioc... Întinse mîna spre noptieră și aprinse lanterna; mîna Îi tremura, așa că, atunci cînd Îndreptă raza spre fereastră, umbrele din pliurile draperiilor părură că se umflă, de parcă draperiile erau Împinse din spate. Cioc-cioc-cioc... Acum semăna mai puțin cu ciocul unei păsări și părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa? Dar cum poate să le fie? Doamna Finch... Scutură capul. Am văzut cum au luat-o, Înainte să veniți. Eram În bucătărie. Își cerea ochelarii, asta-i tot. I-am zis c-o să urc să-i aduc. Erau pe noptieră, lîngă pat. Îi aveam aici... Își ridică mîna și se uită la palmă, apoi privi În jur, de parcă ar fi fost brusc șocată de ceva. Nu vroia să mă duc eu, adăugă. Dorea să se ducă Tony, dorea ca Tony
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un curaj...prea mare! Sponsor matrimonial Galant și „dezinteresat”, Mi-a dat concursul să mă-nsor; Râvnind în schimb, cum am aflat, La dreptul meu de...autor! Veioza O luminiță într-un colț, veioza, Un soare mic uitat pe-o noptieră, Ce pune-n evidență tainic poza Iubiților uniți de-o... jartieră. Femeia o floare Aleasă floare-i, când o iei, Ba, chiar te bagă-n boală, Când cad discret toate-ale ei, Petală cu petală. Burlacul Nu și-a luat nicicând
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
facă asistentă. 4/ Babysittere - numere În Caietul Verde. NU Jodie, care a făcut sex cu prietenul ei În patul nostru cât am fost noi la Glyndebourne. 5/ Arnica pentru vânătăi (dulăpiorul din baie). 6/ Ignația pentru supărări (sticla galbenă, pe noptiera mea). 7/ Poștașul se numește Pat (pe bune); băiatul cu ziarele e fată (Holly). Gunoierii vin marțea dimineață; nu iau resturile din grădină. Ponturi pentru Crăciun În Caietul Maro - fii generos! 8/ După Înmormântare, băieții ar putea să meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Iau un somnifer din plante În speranța Închiderii instantanee a sistemului. 03.01: Nu pot să dorm de teamă că somniferul e atât de puternic, că nu o să mă trezesc când sună ceasul și o să pierd avionul. Aprind veioza de pe noptieră și citesc ziarul. Lângă mine, Rich mârâie și se Întoarce pe partea cealaltă. Paginile de știri externe dau detalii despre directoarea generală americancă ce s-a Întors la serviciu patru zile după ce a născut gemeni. A prezidat o ședință prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În care am stat. Tapetul e bej cu model În relief bej; draperiile contrastează violent, arătând ca o explozie Într-un strat de flori. Verific dacă barul conține ciocolată pentru cazuri de urgență și apoi mă uit În sertarul de la noptieră: o Biblie Gideon și, o notă ceva mai modernă, o colecție cu maxime din Marile Religii ale Lumii. Îmi verific ceasul. Dacă sun acum acasă, ar trebui să fie cam ora de culcare a copiilor. Mă aștept să aud vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
important să lămuresc lucrurile. Nu, iubita mea, tati nu face lucruri greșite. Mami e uneori foarte obosită și asta o face să nu mai aibă răbdare cu tati, asta e tot. —Răbdare Înseamnă „stai puțin“, a zis ea. Iau de pe noptieră Maxime din marile religii ale lumii și o frunzăresc. Conține secțiuni despre credință, dreptate și educație. Mă opresc la cea despre căsătorie. „Nu mi-am numit niciodată nevasta «nevastă», ci «acasă».“ Talmudul Acasă. Privesc Îndelung cuvântul. Acasă. Simetria vocalelor. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu cineva și să-ți asumi niște responsabilități. El preferă vânătoarea, concluzionă Julie de parcă se credea Oprah. — Te rog, lasă-mă să-l sun... Odihnește-te, îmi spuse ea cu blândețe. Apoi a plecat, dar și-a lăsat mobilul pe noptieră. Am format numărul lui Zach. După obișnuitele negocieri cu secretara, în cele din urmă, mi s-a făcut legătura. —Mda, răspunse pe tonul lui obișnuit. Poate că nu se-ntâmplase nimic. Ar trebui să ne-ntâlnim și, știi... să discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se Îndepărta de mine. M-am Întins și am prins-o de șolduri, am tras-o pe pernă și i-am țintuit mîinile pe tăblia de la capul patului, dar s-a smuls din strînsoarea mea și a dărîmat lampa de pe noptieră. — Lasă-mă! (Mi-a Îndepărtat mîinile cu violență și atunci i-am văzut, În lumina farului care mătura Încăperea, bărbia puternică și dinții pregătiți să se Înfigă.) Ți-am spus... nu mă mai bag În jocul ăsta! I-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dinții pregătiți să se Înfigă.) Ți-am spus... nu mă mai bag În jocul ăsta! I-am dat drumul și m-am așezat pe marginea patului, masîndu-mi zona epigastrului, unde Încasasem lovitura. Apoi am pus lampa la locul ei pe noptieră, i-am Îndreptat abajurul și am aprins-o. 7. Un atac pe balcon — Doctor Hamilton? În genunchi În fața mea, cu părul despletit și răvășit peste bluza sfîșiată, era tînăra doctoriță care venise la Înmormîntare Împreună cu Hennessy și Bobby Crawford. Păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Păși Îndărăt și se lovi de cealaltă valiză. — Dumnezeule mare, cîte de-astea sînt aici? Cred că ești pacostea aeroporturilor. Cum naiba te-ai apucat de literatură de călătorie? Poșeta ei zăcea pe podea, cu tot conținutul Împrăștiat pe lîngă noptieră. Ea Îngenunche și Începu să-și pună la loc cheile mașinii, pașaportul și carnetul de rețete. La picioarele mele era o carte poștală destinată personalului de la Clubul Nautico. CÎnd i-am Întins-o, am văzut că ilustrația reproducea o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
heroină? — Cine-ar putea ști? Focul a fost prea puternic, nu s-a mai putut analiza. Sub fereastră, poate apărate de aerul rece care năvălea de afară prin geamul spart, un televizor și un videorecorder supraviețuiseră neatinse. Telecomanda era pe noptieră, arătînd ca o ciocolată amăruie topită, cu cifrele Încă vizibile În masa informă de plastic. — Oare la ce program se uita? mi-a scăpat pe negîndite. Scuze... a sunat de parcă nu mi-ar păsa. — Chiar așa! spuse Paula, scuturînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Tot ce se poate, domnule Prentice. Vina e o noțiune foarte flexibilă, o monedă de schimb care trece din mînă-n mînă... pierzîndu-și de fiecare dată cîte puțin din valoare. L-am lăsat pe inspector să-și bage nasul prin sertarele noptierei și mi-am văzut de drum pe podețul de scînduri, În căutarea Paulei. Dormitorul doamnei Hollinger era gol, dar cînd am trecut prin dreptul camerei nepoatei am auzit vocea Paulei de pe terasa de jos. Mă aștepta lîngă mașină, vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mult mai lent. Ei l-au strigat la un moment dat să se întoarcă cu fața spre ei, ca să-l imortalizeze într-o fotografie. Drept urmare, se trezise într-un pat de spital, cu fotografia imortalității lui aparente zăcând pe o noptieră jerpelită lângă el. Nici măcar nu se vedea bine silueta de pe stâncă. Nu i se vedea privirea zâmbitoare și încrezătoare în sine. Putea fi oricine altcineva acolo sus. încercase să ia totul în glumă. Să râdă singur de aspectul de mumie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
transparentă, și își întoarse fața spre boxer, cuprinzându-i bu zele într-un sărut pătimaș. Eduard se răsuci pe călcâie, fără nici un cuvânt. Intră înapoi în camera lui și se trânti înapoi în pat. Dădu drumul la casetofo nul de pe noptieră și glasurile de la Bee Gees umplură dintr-o dată camera, liniștitor. Era mult mai bine așa. Se simțea complet pe dinafară. Căderea lui de pe stâncă, pră bușirea aia dezlânată și instopabilă, într-un hău parcă fără fund, îl târâseră într-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o ușă neștiută dinăuntru și l invitase într-o poveste unde el era personajul exemplar. Totuși... unde naiba dispăruse Clara? Scoase din buzunar caseta cu Rick Wakeman pe care i-o dă duse Georgiana și o vârî în casetofonul de pe noptieră. Se întinse în pat, învins de oboseală. Muzica îl adormi repede și în curând îl năpădi iar visul acela. începu, ca de fiecare dată, cu escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Sentimentul de biruință, copleșito rul sentiment
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își aroga dreptul la existență. Abia acum o înțelegea. Când ajunse acasă și deschise ușa, dădu nas în nas cu tâ nărul boxer, în același trening foșnitor, care-l salută cama raderește. Eduard intră în cameră, lăsând jurnalul Clarei pe noptieră, dar nu se simțea în apele lui. Era prea agitat ca să se culce. își trase pe el un pulover mai gros și ieși din nou din casă, pornind spre mare. Nu se mai auzea vuietul surd al valurilor. în schimb
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
excelente, au făcut și un masterat-doctorat prin străinătate, au Învățat cel puțin o limbă străină. Acum aveau bani și erau dispuși să-i cheltuie și pe cărți. Cătă le disprețuia gusturile, fiind ei cititori de Coelho și de cartea de pe noptieră, de multe ori consumatori de literatură motivațională și manuale de Îmbunătățire a performanțelor sexuale. Eu Însă Îi preferam altor clienți. La cafenea, comandau whisky ori coniac adevărat, făceau consumație, nu se Întindeau la o bere, nici nu luau vomitive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de asemenea prestații mă feream cu dansatoarele, numai curte n-aveam chef să le fac. Uneori mă coboram și mai jos și apelam la prostituate get-beget, de multe ori la două deodată, cu mingiuța de coca Învelită În staniol pe noptieră, dacă tot eram pus pe fapte mari. Și pe asta o plăteam, e drept că banii nu mai erau o problemă, prizam acum destul de des. Nu mă feream prea tare, cred că ăsta era un semn al dependenței. Deși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă făcea să mă simt Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera video pe noptieră, mi-a trecut prin cap că Sergiu Nicolaescu e senator de Arad. Și-am râs, aproape cu poftă. M-a auzit tanti Clara, o auzisem și eu trebăluind prin bucătărie, bătând bucățile de carne pentru șnițelele de la prânz. Era duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sau soția care asistase neputincioasă la transformarea bărbatului iubit, un băiat vesel și sociabil, într-un individ complet străin. Iar această instabilitatea emoțională l-a măcinat până în ziua când și-a tăiat venele cu un bisturiu uitat de infirmieră pe noptiera patului său. Cum revenise Marius la ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar nu avea. În timpul petrecut la masă, rememorase povestea anilor lor comuni. Obstacolele obișnuite ale începutului, fiorul transmis întregului corp atunci când degetele lor s-au învăluit în tandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca și pe un ecran cinematografic. O dimineață cu lumină fragedă, dintr-o primăvară cu parfum de liliac, cu doi ani în urmă, când a plecat pe front. Ultimele minute petrecute împreună, înainte ca el să iasă pe ușă. Pe noptieră, limbile ceasului se mișcau inexorabil, arătând rece scurgerea nemiloasă a timpului. Încercarea lor nereușită să le ignore. Tăcerea crispată, cu senzația despărțirii tot mai apropiate. Îmbrăcatul în grabă, trenul lui pleca peste jumătate de oră. O îmbrățișare rapidă în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]