18,350 matches
-
nu-mi displăcea vehemența lui teatrală. A doua oară, am ieșit din spectacol pentru a pătrunde în prietenie. Ne-am întîlnit la expoziția lui Paul Păun care sosise din Israel în 1968 să-și expună pînzele pe tema unică a "Norilor". Virgil îi consacrase nu demult un studiu și erau în relații epistolare foarte strînse. Ne vedeam la expoziție la două-trei zile. Acolo am dat peste Gherasim Luca. Cu totul altul. Aveam în față doi reprezentanți de frunte ai suprarealismului românesc
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
Rodica Bin În friguroasa zi de 2 februarie a anului de grație 1997, un avion de tip Airbus coboară lin pregătindu-se de aterizare. Prin hublouri pasagerii descoperă, sub pătura joasă de nori, o întindere înzăpezită pe a cărei suprafață se disting, risipite, cîteva sate. Peisajul lasă o impresie jalnică. Avionul aterizează totuși cu o precizie matematică. Cu un sentiment de ușurare călătorii se supun controlului pașapoartelor. Printre cei care se îndreaptă spre
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară acum fără de veaste și de toți ocărât zace! Era oarecând viteaz și în război tare, iară acum fără de puteare și mai fricos decât alte neamuri. Era oarecând înțelept, iară acum încungiurat de norul neștiinții. Era de cinste și acum de toți lăpădat..." Reprezentanții Școlii Ardelene îl vor continua pe Gherontie Cotore în direcția iluministă și a deșteptării conștiinței naționale. În ce privește latura doctrinară a cărții, în unele probleme (cum ar fi primatul și infailibilitatea
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
camion nou-nouț fabricat în România cu un motor american cu motorină; un camion urît, verzui, ca la armată și care se afla probabil în prima lui cursă, - un rodaj istoric -, cu țeava de eșapament scoțînd un sul de fum negru, norul învăluind afetul de tun pe care se afla mortul ilustru pus în cosciugul greu de stejar și înfășurat într-o pînză roșie; dacă era și-un tricolor, nu se vedea... Camionul duduia încet imitînd mersul la pas al unor cai
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
tăcută, căreia el nici macar numele nu-i știe, e personajul cel mai pur din întreg românul. Față adoră, dar îi e totodată frică de zmee, se teme că ar putea-o rufa, ridicînd-o pînă la cer și rătăcind-o în nori. Iar țigăncușa dispare într-o bună zi, dusă cu forța într-un lagăr de exterminare a țiganilor, unde va muri fie arsă, fie gazata, în oricare din cazuri sfîrșitul ei fiind legat de un element care se scurge, alunecă, se
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
cu pricina. Pare-se cu o excepție: un vis în care se făcea că mă găseam în parcul orașului, singurul colț mai acceptabil al acestuia. Spune oare ceva acest detaliu de viață (onirică)? * Delir geometric. * Privesc, prin geamul spitalului, învălmășirea norilor lăptoși care intră și ies, ceremonios, din ființă. Atît. * Defectul major al bolii: cel de-a te face prea generos față de tine însuți. Bolnav, ești neîncetat dispus să-ți tolerezi slăbiciunile și chiar să-ți acorzi gratificații. * Fatalitatea e tot
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
slujnica, să nu râdă de ea. Își alegea toaletele una cîte una în fața bărbatului suferind, punîndu-l să-și dea cu părerea dacă-i venea bine cutare toaletă veche, unele ciupite de molii și care, mînuite, răspîndeau și ele în odaie norul acela fin, asiatic, de praf, de colb; și dacă era o toaletă de primăvară, își imagina că este primăvară și se uita în oglinda înaltă abia ștearsă de praf, cu dîrele galbene rămase pe ea, imposibil de șters. Și face
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
valoare superioară vieții. * A crea: într-un fel a suspenda reflecția, a te lăsa în voia unei stihii care modelează capricios tot ce aparține trăirii tale, inclusiv elementele reflecției. * Momentele în care nu gîndești, fiind totuși traversat de gînduri, asemenea norilor ce străbat o porțiune de cer pe care n-o bagi în seamă. * Libertate sistematică, libertate fortuită. * Lașitatea cu aspect de delicatețe a jurnalului destinat exclusiv postumității. E ca și cum ai insulta pe cineva, refuzînd să te bați cu el în
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
mai cred în miracole (altele decît cele științifico-tehnice), în împlinirea oricărei dorințe, prinți salvatori și animale cuvîntătoare. Succesul uluitor al romanelor din seria Harry Potter nu demonstrează decît aparent contrariul, căci puștiul cu ochelari trăiește, într-adevăr, cu capul în nori, dar cu picioarele e pe pămînt, alături de o mătușă haină și un verișor nesuferit, de ale căror răutăți nu-l poate scuti nici un întreg alai de vrăjitori. Spre deosebire de Rowling, o prozatoare excepțională, cu un talent uriaș de povestitor, Antoine de
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
Catalogul confirmă faptul că apropierea de scriitorul francez este totuși artificială - notația meteorologică susținută depășește prin miza sa capricioasa invenție renardiană. Observarea naturii nu mai este un prilej (fie el disimulat) de comuniune, ci o experiență individuală (marcată ca atare): "Nori galbeni alergau foarte jos deasupra orașului, pocneau tablele pe acoperișuri și rupeau crăci, apoi se ridicau foarte sus și se prăbușeau mai departe dînd scîntei și tunete uriașe la care am auzit geamuri sărind în țăndări." Catalogul conține atmosfera extraordinară
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
mă uit pe geam. Pe o antenă schimonosită de vînturi, din vîrful unei case, doi porumbei privesc lumea. Tăcut. Sînt petrecuți, cu spatele unul la celălalt. Admir un corp cu două capete. Așadar, fiecare vede alt orizont, altă perspectivă asupra norilor și florilor, asupra soarelui și a lunii, a poveștilor noastre și din noi. Se poate zări de la înălțimea lor nimicnicia de pe pămînt? Port o cămeșoaie din Maramureș, de undeva de pe Valea Izei. O mîngîi mecanic, dar cu multă tandrețe. Ca și cum
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după nor!/ Dă verdeață luncilor!/ Loc de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89). Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel din copilărie, Vânătorul: "Iepurași, fugiți acum!/ Hai la crâng, nu stați în drum!/ Vânătorul dacă vine,/ N-are să vă fie
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după nor!/ Dă verdeață luncilor!/ Loc de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89). Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel din copilărie, Vânătorul: "Iepurași, fugiți acum!/ Hai la crâng, nu stați în drum!/ Vânătorul dacă vine,/ N-are să vă fie bine!" (p.
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
jumătate din populația globului) și-au schimbat obiceiurile și direcțiile, au încetat de a mai fi o primejdie mortală de îndată ce au fost incluse în jocul democratic. Să ne amintim că vreme de peste 40 de ani (1950-1990) lumea a trăit sub norii întunecați ai unui posibil dezastru nuclear mondial. Știm prea bine că arme nucleare continuă și azi să existe: în schimb, pericolul lor a scăzut radical de îndată ce posesorii au adoptat forme de funcționare cît de cît democratice. Recurgînd la opțiunea a
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
din New York și e mult mai emancipată decît localnicele noastre. Îi las să intre, în pofida unui impuls retrograd de a încuia ușa și a telefona la poliție. Sînt trei fete și patru băieți. Trec pe lîngă mine, învăluiți într-un nor de fum de droguri și de saluturi ironice. Invadează petrecerea. Carlton stă în capătul din fund al sălii de dans, alegînd următorul disc, iar gagica lui se îndreaptă, glonț, spre el. Are formele și mișcările unduioase, degajate, pe care unii
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
ceva îngrozitor lui Carlton. Așa îmi spun. Pe la miezul nopții, Frank cel înapoiat la minte anunță că a văzut o farfurie zburătoare plutind peste curtea din spate. Vocea groasă, excitată, pătrunde pînă în camera mea. Povestește că e ca un nor luminos, clipitor. Aud cum jumătate din musafiri dau buzna afară, pe ușa de sticlă, glisantă. La ora aceasta spiritele sînt atît de delirante, încît o farfurie zburătoare e tot ce le mai lipsește. Asemenea larmă și voie bună pe pămînt
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
doi cai de schimb urmîndu-l!) și o tînără femeie purtînd pe cap, sub un vălătuc, un mare coș cu mîncare pentru ai săi, la cîmp. Ne aflăm pe un drum de țară. Călărețul se ivește din urmă, într-un mic nor de praf". O scară de bambus infirmă, extrasă din lăzile de gunoi și dăruită autorului, la Paris, de către un concierge, îl încîntă precum o "minune": "Lemnul ei (...) mă umplea de voie bună de îndată ce o zăream în apartamentul nostru, rezemată de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
vedere. Werther îi cere lui Albert pistoalele din colecție, ca să-l însoțească în călătoria lungă pe care o are de făcut. Soțul trece arma prin mîna soției. Charlotte are, în sfîrșit, dimensiunea tragediei pe care frivolitatea ei a provocat-o. Nori grei și negrii se strîng. Ninge. Tare și viscolit în Werther-ul lui Andrei Șerban. "Cristos se naște...". Charlotte ține corpul fără viață al lui Werther. Ninge. Tare și viscolit, la Viena, în iarna lui 2005. E limpede că lectura lui
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
dușman al culturii burgheze. îmbrăcat cu celebra lui bluză galbenă, apărea pe scenă, - el a pus bazele tradiției poeziei ruse de estradă - într-un dureros proces de transformare a verbului în faimă. în poemul eclectic și foarte confuz în idei " Norul cu pantaloni", la 22 de ani, blestema toate instituțiile sacrosancte: religia, familia, morala, cultura - și a dobândit ușor un succes bazat pe scandal, datorită vigorii formale a rimelor sale, ritmului abrupt, neologismelor și hiperbolelor. A vrut să spună "nu" la
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
cercul meu de colegi, tema "Buzura". Un joc pe autori și opere pe care îl jucam independent de "programa" de la facultate, în braseria "Capșa", de bon ton, nu?, un spațiu de dezbateri de idei, pentru noi, studenți cu capul în norii literaturii, de polemici, un spațiu în care ni se părea că-i vedem pe Cioran, }uțea, Ivasiuc, Nichita intrînd și animînd dialogurile noastre. Sau că în noi dospește ceva din aluatul acela...trăgeam la infinit de niște cafele cu nechezol
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
această prefectură nedorit în cetatea aurită și pe câmpia înverzită. Șters deja din timp nu mă ocup cu nimic. Nici cu vântul nici cu timpul nici cu sunetul nu pot să trăiesc printre oameni. Eu, cu limba germană a acestui nor care mă-nconjoară și e casa mea, sunt gonită din toate idioamele. Oh cum se întunecă! Ropotul ploii lovește deja chiar de la primii stropi. Apoi transportă morții spre zone mai clare, dincolo...
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
și avutul. devăratul sentiment profund al poetului din Mircești nu este cel - mai mult sau mai puțin verbal - din prima strofă a poemului Iarna; însuși atributul șters "cumplita iarnă" atenuează căderea nețărmurită a ninsorii - deși " Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă", și " Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară". Din nou, G. Călinescu fantasmează în mod precipitat: "Imaginația e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
e un imens ecran pe care "mândra țară" e proiectată într-o avantajoasă armură de zale argintii. Iar strofa a doua cuprinde un distih ce-ți taie răsuflarea, când te aștepți mai puțin: Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. în Gerul, întâlnim un exemplu (ce l-ar fi fericit pe Edgar Papu) de erotism între elementele naturii (criticul a celebrat, acum 35 de ani, uniunea "între Poetul bărbat, Eminescu, și Natura
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZVON DE PRIMĂVARĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Printre norii grei de ploaie, Un mândru soare s-a ivit. Și cu raza lui bălaie, El ne urează:„bun găsit!” Azi natura-ntinerită, Se trezește iar la viață. Ziua bună-i cunoscută , Când te scoli de dimineață. Pomii îmbrăcați în floare, Pajiștile
ZVON DE PRIMĂVARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382666_a_383995]
-
care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]