4,526 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE Autor: Octavian Ghergheli Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a așternut noroiul peste pământul trist, Ce-și plânge în tăcere țărâna cea scârbită De Falsitate, plină... E-arid de nedescris, Uscat de Vanitate și viață Ipocrită. Căci Răutatea lumii se simte chiar și-Apoi, ' Nălțând aripi de-otravă, ca 'cea Pasăre Phoenix
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
celor ce nu mai cuvânta. ‘Năuntrul meu bate-n metal, Ducându-mi spre sine-un afront, Prea ascuțit și poate letal, Din refrenul călugăr și ciont. Aș vrea să particip cu pietre La ce suntem noi - un complot - , Dar prin noroi, suntem o luntre De gânduri, ce stau lângă cot. Absurdă e lumea cu tine, Absurd e și strigatul mut, Care se pierde peste coline, Ținând amintirile scut. Ce strict e prezentul, se pare, Cu noi și cu tot ce-i
STRICT TRANSLUCID de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382542_a_383871]
-
și flori ofilite Procust râde eu îmi cioplesc gândurile într-o formă doar de mine știută Auzi cum sună pământul lasciv am să învăț să fiu piatră fără nici o crăpătură prin care să visez răsunet doar când ploiele mușcă din noroi încrâncenată-n mine să zdrobesc pădurile virgine la vânătoare de răspunsuri printre hățișuri până când voi aluneca netulburată de rotirea anotimpurilor într-o a cincea dimensiune Referință Bibliografică: Ceva mai mult decât nimic / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CEVA MAI MULT DECÂT NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383369_a_384698]
-
de azi, Și de găsești pe sub mână emoții, vine un cioclu, te-mpinge și cazi. Mor sentimente, poeme-amputate sunt aruncate în gropi de gunoi Și chiar de-un vers, între vieți se mai zbate, vine potopul cu-n val de noroi. Ca în Infernul lui Dante, se-așteaptă, o rugăciune, de vămi, ca să treci, Dar sunt închise și vămile toate și rugăciunile zac pe poteci... Doar pe-o ruină de cântec suspină, o simfonie-a tăcerii în doi Dar e damnată
MOR PRIMĂVERILE-N BRAŢELE GOALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383376_a_384705]
-
Un grup de marinari, voioși, se-apropie, să te privească, așa frumoasă ești... De-a lungul mării, se văd fâșii netede de pământ, pe care-aș vrea să stau și de acolo, să te pot privi și eu. Vântul, usucă noroiul, lăsând în urma lui, firicele de praf. Aș vrea să cred, ca tu esti cea de pe terasa... deunăzi, am urmărit tot bulevardul, de-a lungul mării, o femeie, ce semăna într-un fel cu tine, temându-mă de ea, să mă
TERASA MĂRII de COSTI POP în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383431_a_384760]
-
Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017 Toate Articolele Autorului INTEGRU de Nicolaie Tony DINCĂ Nu mă certați, că nu pot fi ca voi; Am încercat mereu dar n-o pot face, Nu ticluiesc arhangheli din noroi, Nu cred tiranii făcători de pace. Nu pot să cânt imnuri și osanale, Să-i laud pe tâlhari cu veselie, Când sufletu’-mi se zbate-n dor și jale, De plânsul bunilor culcați sub glie. Nu mă urâți că nu
INTEGRU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383498_a_384827]
-
noi trecutul trece gol și absurd am devenit biserici fără sfinți Nu mai avem icoane pe chipuri sufletul ne-a denunțat Oasele ne străpung pielea gândirii arsă avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri să fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare în închisoarea vieții noastre Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne fiul nu mai
SĂ NU-MI MAI FIE SETE MÂINE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383521_a_384850]
-
ce se naște-n ei, Să iubească truda pentru grâne, vara Spre a trece iarna, cu-al său ger holtei. Din copilărie, tot privind la voi Trebuie să învețe ce-i corect și drept, Să separe soare din lan de noroi Inima de țară să-i tresară-n piept. Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea, Separând virtutea față de minciună Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea. Dragostea de țară să
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
și ... dolofan, ca al unui bebeluș. L-am luat de mâini și l-am ajutat să se ridice în picioare. Of, nici pe lumea cealaltă nu i-au găsit leacul, mă gândeam. Picioarele lui obosite au străbătut prin zăpezi, viscole, noroi și arșițe câmpurile din toată vatra satului nostru. Mâinile lui puternice sunt aspre încă. Dar ce muncește aici, oare? Tot nu se odihnește? Că pe-acasă despoia porumb, împletea coșuri de nuiele, prepara mezeluri, ca nimeni altul, de Ignat și
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Te aștept la mal de lume Te-aștept la margine de lume Cu trup rănit,revigorat de ploi, Să reparăm ceva,ceva anume, Ceva care ne scoate din noroi, Te-aștept la margine de timp, Să fiu precum un singur Zeu Și chiar de nu vom fi-n Olimp Vei fi mereu o Evă-n visul meu, Vei fi o Eva...eu pierdut Adam, Ce împreună preferam păcatul, La margine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
timp în altul? Tu Eva....eu un biet Adam!!! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Te aștept la mal de lumeTe-aștept la margine de lumeCu trup rănit,revigorat de ploi,Să reparăm ceva,ceva anume,Ceva care ne scoate din noroi,Te-aștept la margine de timp,Să fiu precum un singur Zeuși chiar de nu vom fi-n OlimpVei fi mereu o Evă-n visul meu,Vei fi o Eva...eu pierdut Adam,Ce împreună preferam păcatul,La margine de lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Ziua internațională a Poeziei, le doresc tuturor autorilor sănătate, dragoste și inspirație! MUGURI La echinox reînvățăm algebre: Că dragostea se-mparte doar la doi, Chiar dacă adunăm și vijelii și ploi Și umbre cad ca dungile în zebre. Extragem rădăcina din noroi, Culorile din flori zoresc în febre, Căldura se desprinde de tenebre, Dar tot departe suntem, amândoi. Tu vii din noaptea cea întunecată, Ca dintr-o casă fără uși și geamuri, Eu, din lumina blândă ce se-arată, Din mugurii care
MUGURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382888_a_384217]
-
omule, morminte”. Și zâmbind, pictorița mi-a confirmat că uneori s-a gândit și ea la poet, conștientizând că sursa sa de inspirație este poate mai puțin poți obișnuită pentru a picta un peisaj, citându-mi: ”din bube mucegaiuri și noroi iscat-am frumuseți și prețuri noi”(Testament). Ca și marele poet, pictorița Viorica Oancea, își pune și ne pune prin tablourile sale întrebări, privind dincolo de noroiul perpetuu al prezentului și relevând prin opunerea microcosmosului - lumea de nisip a omului, macrocosmosul
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
puțin poți obișnuită pentru a picta un peisaj, citându-mi: ”din bube mucegaiuri și noroi iscat-am frumuseți și prețuri noi”(Testament). Ca și marele poet, pictorița Viorica Oancea, își pune și ne pune prin tablourile sale întrebări, privind dincolo de noroiul perpetuu al prezentului și relevând prin opunerea microcosmosului - lumea de nisip a omului, macrocosmosul. Și în tăcere, în fața acestor tablouri, adevărate imnuri închinate vieții, descoperi singurul sentiment pe care îl poate avea omul în fața creației divine; acela de smerenie. NT
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
cu măicuța, cu frații,-n frunți pătați de gheața care curge din lumânări fierbinți, nimeni nu vrea să ierte blestemul de părinți. Coboară de pe trepte alai de sfinți ce-s nud și-au dezbrăcat blândețea și-n tunet se ascund noroi pe la genunchi, mireasmă de tăciune o pasăre de noapte un cânt la lume spune, stă agățată-n ramuri de brad și cu o gheară încearcă să mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară, nu vrea să-și dea ofranda ce se-nălța
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
plină cu flori. O casă țărănească, străveche, cu două camere, probabil construită de bunici sau părinții bunicilor. Era un colț de rai!..Sărăcăcios , dar, colț de rai! Până au venit cei cu șantierul construcțiilor de blocuri, cu gropile lor, cu noroaiele și sonetele care băteau pământul, bubuind zi și noapte. Îl chemase pe tata la primărie să cedeze curtea și casa. Raiul lor. Încăpățânat, n-a vrut să cedeze. Era muncitor la Combinat. I s-a promis apartament la bloc. Degeaba
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
gol răsuflă a cald și mîngîiere, sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea, vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala, au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde, brumată cu noroaie și flegme lungi, sfiala pare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde. Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
lumină Acum te descoperi ca umbra din geam Nu am cum să-ntreb dacă sunt o păpușă Cu ochii de lut și care așteaptă O zi ce mă leagă de măinile tale Un an ce mă scuipă în ochi cu noroi Un veac care trece cu tămplele goale Privind înainte, privind înapoi. Citește mai mult Îmi procesează găndirea intenții obscureAș ști că așa sunt mult mai intensăîn somn mă întorc și zămbesc în suspectPrefer să m-arunc într-un vis neuronicDeși
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
lepede frica și să devină un copil fără copilărie. Cu o copilărie încheiată înainte de vreme, Mihai Vișoiu a căutat școala, o instituție care l-a refuzat în multe rânduri, orânduirii celei noi, care tocmai dăduse buzna cu bocancii mînjiți de noroiul stepei, nefiindu-i pe plac toți oamenii, ci mai mult aceia care au arătat o deosebită plăcere de a pupa dosuri neșterse și de a mânca rahat. Refuzând acest fel de a se înscrie cu bile albe în catalogul celor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
raiul tău abscons, alături de cei de-o seamă cu tine, populat de trepăduși mângâindu-și vanitățile putrede și seci. Și nici asta n-ar fi scandalos, pentru că fiecare urcă pe cât de dăruită îi e strădania. Dar să nu împroști cu noroi în cei care dau nuanță binefăcătoare nației; nouă, tuturor. Ei sunt valori sublimate în ființa națională. Nu mai stigmatizați capacitățile acestei nații! Nu mai împrăștiați cu noroi în cei mai buni și mai drepți dintre noi! Rămâneți ascunși în propria
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
fiecare urcă pe cât de dăruită îi e strădania. Dar să nu împroști cu noroi în cei care dau nuanță binefăcătoare nației; nouă, tuturor. Ei sunt valori sublimate în ființa națională. Nu mai stigmatizați capacitățile acestei nații! Nu mai împrăștiați cu noroi în cei mai buni și mai drepți dintre noi! Rămâneți ascunși în propria găoace și savurați-vă neputințele! Sunteți voi, pigmei nenorociți, opinia publică? Aveți voi îndrituirea de a vă exhiba la modul acesta? Vă dezmățați și murdăriți imaginea curată
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
din Timoc, Morava, sudul Dunării și Voivodina, sunt simple...mișcări politice! Dacă este așa, dl Nițu și ciracii săi din D.P.R.R.P. și de pe unde or mai fi ei, și-au pierdut controlul. Din dorința de a părea activi, dau cu noroi în liderii adevărați ai minorității românești și transmit la București realizări fictive. Un amic, uns cu toate alifiile, dealtminteri un mucalit destul de serios, mi-a mărturisit cum s-au ,,recrutat” săptămâna trecută, cu hoțomăneală, cativa aplaudaci din dreapta Dunării pentru a
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
dezastru, Nu ne-nălțăm spre un benefic astru, Ci ne-atacăm pe noi, c-o escadrilă. Nu pierdem bătălia, ci războiul, Săpându-ne în lut, de-acum, morminte, Dar scufundați în mâl cu luare-aminte, Toți tragem după sine-n van noroiul... Referință Bibliografică: HĂITUIȚI DE CUVINTE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
HĂITUIȚI DE CUVINTE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383171_a_384500]
-
îi poftea în casă pe colindători, alergam speriata în întunericul patului, mă înveleam cu un țol până peste cap și lăsam doar o mică deschizătură la ochi, ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau zăpadă, după cum era vremea, dar erau împodobiți cu beteală și flori din hârtie pe la paltoane sau căciuli. Sorcovele din mâna lor sau steaua, buhaiul, clopoțeii, bicele îmi impuneau un respect ciudat. Credeam că sunt vrăjiți, că au puteri misterioase
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
generală! Și acum? De cine să-mi fie frică? Cu această stare de spirit am plecat la colindat, deși era prea devreme, deși gospodinele tot mai coceau bolindeții. Cu toate că începuse să burnițeze, nimic nu ne oprea și înaintam triumfal prin noroaiele și băltoacele de pe ulița desfundată. Cred că ne-ar fi invidiat chiar și Alexandru cel Mare sau Napoleon. Pe la garduri, câinii mușcau furioși scândurile văzându-ne așa de îndârjiți. Când ajungeam la o poartă, la comanda scurtă a lui Ilie
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]