1,781 matches
-
nu știu de ce, dar aș vrea să vorbesc cu el. - Mă frământ preocupată și turbure. Asta sunt: turbure, închircită în mine ca într’o pivniță fără soare, fără umbră, fără ferestre... Tu nu te supăra pe mine din pricina acestei tristeți nostalgice. Fii bună cu tine; apără-te, ferește-te; aibi grije de tine. Fii egoistă superb. Tu, pe primul plan; totul pentru tine. Îmi pare că strigând sumbru și feroce toate astea, te apăr. Scrie-mi; mă gândesc cum să fac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Divanul tău, pe care îl ocup ca să-l apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e melancolic, nostalgic, cu tonuri șterse de aur vechi îngropat. Iubita mamei, mi se rupe inima de dor, dar viața o duc vitejește, cu veleitatea de a mă păstra teafără la trup și la minte. [...] Și totuși, Monica dragă, ce bine-i că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iar eu sunt singură cu tine, cu aceeași imensă dragoste și imensă desnădejde. Zilele trec; curând vor fi două luni de când ai plecat, atâtea s’au schimbat, durerea mea devine mai intensă, mai grozavă. A venit Pauline să mă vadă, nostalgică și sceptică; am vorbit de tine. Înțelegi tu ce tragic e să vorbești numai de cineva? Să nu-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trăiești și să mă faci să retrăiesc în tine. [...] Spune-i lui Georges că mi-e foarte drag; că e chiar foarte frumos din partea lui să vrea ca eu, cu silueta mea rotunjoară și bătrâioară, să urâțesc masa tinereții voastre nostalgice. Te iubesc, scumpa mea Mouette. Mamina 16/1947 I 23 noembrie [1947], duminecă [...] Mamy dragă, te rog numerotează-ți scrisorile, pentru ca să-mi pot da seama dacă s’a pierdut vreuna. Câtă vreme putem să ne scriem, chiar cu întârzieri în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la tata. Trei crizanteme albe mai erau încă acolo de data trecută; am aprins candela și i-am vorbit înăbușit de tine, de depărtarea noastră, de singurătatea noastră. La 5 Maria, într’o epocă de frumusețe quasi spirituală, cu ceva nostalgic și rătăcit. [...] (Nu-ți pot scrie în liniște. Atât chițcăie copiii aceia alături, că mă enervează și mă supăr.) [...] Azi am chemat la telefon pe Gaby, extrem de ocupată; am rugat-o să-mi ia și mie un bilet pentru Monique
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi de știre repede, ca să încep următoarea scrisoare. Dacă nu, consider-o pe asta în același timp și scrisoare de felicitare pentru ziua ta atât de apropiată. La etaj, degete stângace de copil cântă la pian nu știu ce melodie tristă și nostalgică, de-ți vine să urli, să țipi... Mă gândesc la toată seria de zile de sărbătoare petrecute aici, în familie, la cele din copilăria ta, în care te simțeam atât de mult a mea și atât de necesară vieții mele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bazat nu pe clase tiranic departajate precum Antichitatea, și nici pe onoare, sângele și gloria unor familii ce-i adunau În jurul lor pe acei aliați numiți vasali - ambele, durând mai bine de o mie de ani și lăsând urme penibile, nostalgice și glorioase În inconștientul nostru colectiv sau individual -, un sistem bazat pe ban și pe liberul schimb de mărfuri, un sistem care a dăruit Europei o sumă de libertăți și privilegii ale persoanei de neimaginat Înainte să se năruie. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sună a schiță pentru un viitor reproș, ci a renunțare. Am scris - sînt sigur - cele patru cuvinte ca, tocmai, să-mi pecetluiesc gestul, să pun capăt unei amărăciuni provocate de amînări. *Am zile cînd îmi îngădui luxul de a fi nostalgic și să privesc în trecutul meu sentimental. Lucrul cel mai surprinzător pe care îl constat sînt sincopele memoriei. Afurisite, inexplicabile uitări! Care era, de pildă, numele de familie al Venerei, fata din Liteni, învățătoarea pe care am iubit-o la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vedea dacă i se confirmă sau nu anumite pronosticuri. Uricaru, tip de debater efervescent, plonjează imediat în discuții literare și politice, dar cu ochii pe ceas, în limitele unui program cu numeroase puncte de efectuat. Nu are timp de evocări nostalgice, sau poate, fiind mai tînăr, n-are nostalgii. *Mă uit în bibliotecă și încă o dată îmi dau seama că toată știința e aproximativă. Cînd eram tînăr, foloseam cu ușurință, în recenzii și cronici, termenul de exhaustiv. Eu însumi credeam că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ușă. După ce am părăsit restaurantul, Mihai Drăgan a comentat: „Se pare că-i rău... La vîrsta dumnealui...” *Împlinind 60 de ani, Al. Grigorescu a dat o petrecere în sala de ședințe a ziarului. Nu l-am văzut o clipă nostalgic, îngrijorat de cele ce vor urma. Dimpotrivă, jubila și gusta aluziile celor ce spuneau bancuri despre „bătutul rîmei în pămînt”. Cu obrajii încinși, îi contrazicea rîzînd: „Mai merge, mai merge!” Nu e singurul caz de îmbătrînire fără gravitate, cu gîndul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
facă: „Ești cronicarul «Ateneului». Cum vine asta: scrii despre ce vezi în alte părți, iar despre spectacolele teatrului local ceri articole de la Ioan Neacșu sau de la nu mai știu cine!” „înainte de a fi cronicar, sînt om”, mi-a răspuns ea nostalgic. „Omul (dacă de asta ți-e teamă) se poate (e drept, cu efort) obiectiva”, am insistat eu. „Ușor de zis, dar am un bărbat actor acolo”, mi-a amintit ea. Văzînd că se fandosește, am renunțat la „munca de lămurire
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sunt mulțumit cu ai mei și nu am ce căuta acolo, unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul viții demne de compătimit”. Amintirea ca atare ca formă de dilatare emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
greviste de la Grivița (1933), războiul civil din Spania sau exaltând fapte în realitate obișnuite: lansarea la apă a unui cargou românesc, inaugurarea unei fabrici de conserve la Tecuci. Din această producție de versificație se salvează doar câteva secvențe de evocare nostalgică a vechiului București sau a vestigiilor dacice și unele strofe de pastel: „Și liniști galactice-adie;/ sub albul lor cântec stelar / orașul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
științele socioumane sub o dictatură. Aflu acum că duhul totalitar nu a pierit. El se metamorfozează. Filosofia a scăpat de ancilaritatea politică. Dar ea nu a scăpat și de ispita de a o așeza sub ancilaritate religioasă. Cu modul nostru nostalgic de a ne submina viitorul, nici nu-i de mirare că, după ce ne-am tot întors spre diverse trecuturi - de la socialismul cu față umană al anilor ’70, la Vârsta de Aur interbelică - vom ajunge chiar mai departe: la gloriosul Ev
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
dumnealui? Puținele cuvinte folosite pentru a descrie nunta de argint a familiei Turturică nu pot vorbi pe deplin despre abundența de flori, despre eleganța sălii, despre bunul gust cu care a fost pregătită masa și, nu în ultimul rând, despre nostalgica reîntoarcere în timp în istoria familiei prin intermediul imaginilor. Când întreaga familie și-a plecat capul în rugăciune, ca să mulțumească lui Dumnezeu pentru belșugul de binecuvântări pe care l-a primit, unul dintre prietenii apropiați ai acestei familii a mărturisit: ,, În
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
După ce ne-a ținut trei zile în fiare, în fundul magaziei de cărbuni, ne-a dat drumul, debarcându-ne la Samos : a oprit numai pe căpitanul nostru. Care căpitan va sfârși spânzurat de catargul fregatei engleze, după cum relatează, în final, cârmaciul nostalgic. Scena înfruntării dintre brigantina corsară elenă și vasul britanic poate fi luată drept reper simbolic pentru ultimele prezențe ale vechilor corăbii cu pânze, în Mediterana și-n toate mările lumii, învinse, tot mai mult, de vapoarele moderne cu aburi și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
așteptăm să se apropie ora plecării spre Cairo unde mai avem doar două zile de stat. Așteptăm, dar nu dorim ca timpul să treacă prea repede. Pentru că ceea ce ne-nconjoară acum ca realitate în curând se va transforma în amintire nostalgică. Hurghada, stațiune în plină dezvoltare, peste câțiva ani va deveni, probabil, unul din cele mai elegante locuri de pe glob, un loc în care sezonul este permanent din ianuarie până în decembrie, un loc unde soarele răsare din mare și apune după
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În negentropie; ne tragem totuși seva din actualitate. Că acea nostalgie a primordialului, căreia Îi plătim tributul estival, ne conduce de fapt În altă parte, spre evoluție și schimbare, e o altă poveste, căreia Îi dedic tableta de astăzi. Împotrivirea nostalgică e de fapt o zbatere În mlaștină, care ne trage tot mai adânc, ajutând o lege inexorabilă, În pildă fiind vorba de gravitație. Și mi-am amintit o mai veche discuție cu un alt prieten, În jurul unui simbol al reîntoarcerii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Nușici (Anii de școală, 1957). Ca publicist, B. are un condei teribil de spornic. Îndeosebi la „Curentul”, el scrie într-o cadență neobosită, comentând cu ascuțime și cu un soi de posăceală hâtră felurite întâmplări, unele triste, altele înveselitoare. Fire nostalgică, oftează adesea după vremurile „blagoslovite” de odinioară, așa cum, hoinar nelecuit „prin ăi coclauri”, îl încearcă păreri de rău după „dulcea isihie a drumeției de altădată”. Indispus de tracasările de zi cu zi, își caută un refugiu în „liniște și singurătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
vremii. Poezia pare să fie segmentul ce rezistă în parte. Începuturile stau sub semnul lui Serghei Esenin, căruia îi sunt închinate și câteva poeme, versurile din primele volume, Tăceri pentru apă vie și Mătănii de zăpadă (1943), purtând amprenta elegiacă, nostalgică a poetui rus („Azi a fost ucis mânzul cel șchiop/ - martor n-a fost decât un plop -/ i-ai înfipt custura până în prăsea/ și fiecare strop de sânge scânteia” ș.a.m.d.). Sunt mărturisite afinități și cu Rainer Maria Rilke
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
căsătorită cu Ion Dodu Bălan. În 1972, B.-O. publică volumul Sentimentul dorului în poezia română, spaniolă și portugheză (varianta în limba franceză, în 1977), o încercare de studiu comparativ al acestui motiv liric, definind dorul ca sentiment de solitudine nostalgică. Fără preocupări de analiză critică, lucrarea se mărginește să semnaleze în sfera lirică neolatină incidențe ale reprezentării lirice de atitudini existențiale, propunându-și o metodă comparatistă (menționează teoria circulației internaționale a temelor literare, cu exemplificări de coincidențe intenționate sau similitudini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285572_a_286901]
-
fericită și așa cred că au fost toți copiii de când lumea asta și pământul-. Dacă începutul primei părți stă sub semnul bunei dispoziții, predominând umorul ce dă o notă caracteristică, originală, în partea a doua își face apariția un lirism nostalgic, evocarea îndreptându-se asupra casei părintești. Apare chipul mamei, odată cu întâmplările din copilărie: uratul de Anul Nou, pupăza din tei, la scăldat, etc. Rememorările interesează în măsura în care au contribuit la formarea lui Nică, ca om, dându-i o imagine asupra lumii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
copii în limba română. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan. Primul capitol: Relatarea lui Creangă începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei, tânărul învățător
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Occidentali, cei doi băieți ajung în sat, unde sunt primiți de Nastasia, soția lui David. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc, un extract de mesteacăn. Al doilea capitol: Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic, la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
însuși-, Nică este ipoteza autorului la vârsta copilăriei, embrionul cărții și implicit al unor întâmplări cu haz grupate în jurul ideei potrivit căreia copilăria este fericită, plină de farmec.Pledând în favoarea frumuseții copilăriei, evocarea realizată din perspectiva maturității are un aer nostalgic.Admițând ideea că opera lui Creangă este un Bildungsroman, chipul lui Nică nu poate fi conturat decât în devenirea lui, în evoluția lui continuă, apelând la acțiuni,fapte,întâmplări,la care ia parte personajul la gesturile, gândurile sau vorbele acestuia
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]