2,642 matches
-
cărturarului, zbaterile între ceea ce năzuiește să facă și împrejurările neprielnice, confruntarea - de o dramatică ironie - dintre bucuria creației în cultură și implacabilul „catabasis” al istoriei neamului. Poezia cărții, a istoriei scrise și a gestului întemeietor este astfel mereu flancată de notația vitregiei istoriei trăite: jurnal al faptei culturale, jurnal existențial, jurnal de criză, revelând nu numai o conștiință constructivă în perpetuă stare de alertă, ci și un ochi de moralist perspicace și sever fără malignitate, lapidar și extrem de viu în notație
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
notația vitregiei istoriei trăite: jurnal al faptei culturale, jurnal existențial, jurnal de criză, revelând nu numai o conștiință constructivă în perpetuă stare de alertă, ci și un ochi de moralist perspicace și sever fără malignitate, lapidar și extrem de viu în notație. Apărute târziu și puțin cunoscute, cele două jurnale se înscriu în prim-planul valoric al diaristicii românești. O bogată corespondență le completează: scrisori către și de la, între alții, G. Baiculescu, Geo Bogza, Al. Boldur, G. Breazul, Șt. Ciobanu, C.C. Giurescu
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
aceste prime imnuri distincția dintre poezie și proză nu e întotdeauna clară; în general, e vorba de proză ritmică. Totuși, alte imnuri, par să fi fost compuse în versuri așa cum este cel „Despre Sfânta Treime” care e însoțit și de notații muzicale și s-a păstrat într-un papirus din secolul al treilea. În epoca lui Teodosius sau poate mai târziu, în jurul anului 430, s-a ținut la Laodiceea în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cântările liturgice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin care să fie concentrate într-una singură care să ofere o relatare mai clară, mai agreabilă pe plan retoric și mai credibilă. Pe marginea fiecărui pasaj pe care îl alegea din textul uneia din cele trei istorii, el făcea notații privind concordanța cu diferitele puncte din relatările celorlalți scriitori. Așadar, era vorba de un fel de sinopsis. Opera rezultată în urma acestei operațiuni de compilare a fost intitulată Istorie bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și o explicație a Cântării Cântărilor, un Manual de geografie și un Manual de astronomie; oricum, toate s-au pierdut. Unele informații referitoare la Evanghelii sau la Psalmi pe care ni le furnizează Cosma se regăsesc apoi sub forma unor notații pe marginea manuscriselor din epoca bizantină care conțin acele texte sacre; și mai interesant e faptul că numeroase ilustrații și desene împodobesc Topografia lui Cosma: „nicăieri nu găsim o asemenea coeziune între text și imagine, o asemenea dezvoltare gradată a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Așteptare), anunță o poetă a gingășiei și a stărilor de confesiune, dar și a temelor momentului (drama războiului). Volumele care au urmat, după o lungă tăcere editorială, începând cu Fântâni (1969), confirmă acest tip de sensibilitate, îmbogățită pe parcurs cu notația naturistă și, în genere, cu consemnarea, de regulă eliptică și sincopată, a unor fragmente de real, împinse însă spre sensuri ce-l transcend. Maniera frecventă este aceea prezentă în Efemeridă (din Stampe fragile, 1970), unde notației îi urmează, în finalul
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
îmbogățită pe parcurs cu notația naturistă și, în genere, cu consemnarea, de regulă eliptică și sincopată, a unor fragmente de real, împinse însă spre sensuri ce-l transcend. Maniera frecventă este aceea prezentă în Efemeridă (din Stampe fragile, 1970), unde notației îi urmează, în finalul poemului, transferul în irealitatea senzorială: „O mână plăpândă / adună gândurile / la colț de stradă.” Temperament solar, G. cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
Ion Vartic, Doina Modola ș.a. - Clujul în ce privește analiza vieții scenice românești. Cine va fi tentat să caute în prozele sale oarecare însemne ale dramaticității o va face zadarnic: în ciuda apetitului pentru scenic, pentru alternanța monologal-dialogal, G. scrie o proză de notație intimă, dominată de vocea interioară a bărbatului singur, analist comportamental și în permanentă căutare de iubire, înțelegere, comuniune, dar eșuând mereu. Un individ parcă prematur condamnat la incomunicare, o psihologie sucită, pe cât de retractilă în fapt, pe atât de agresivă
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
structurilor literare, marcat de diversificare tematică și de ispita experimentului formal, G. venea cu remarcabile proze inspirate din realitatea cotidiană, cu precădere din zona ei „intimistă”. Construite convingător, hrănite din observarea atentă a „banalului”, povestirile și nuvelele vădeau capacitate de notație inteligentă, instituind impresia concretului, familiarului și autenticității; prin procedări comportamentiste, ele năzuiau să surprindă coordonatele unor psihologii. Piesa eponimă a cărții (un mic roman, de fapt) include două jurnale intime - al unei fete și al unui bătrân - independente, cu o
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
Gide, Oscar Wilde, Friedrich Nietzsche, Peter Altenberg, Romain Rolland ș.a.) la „Politica”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Viața literară”, „Orizontul”, „Bilete de papagal” ș.a. După terminarea liceului vine în București. Își adună o parte dintre texte în volumul Notații critice (1928), apărut la „editura” lui Tudor Arghezi. Cu acest modest bagaj este admis, de probă, în redacțiile ziarelor „Cuvântul” și „Dreptatea”, fiind angajat în cele din urmă la cotidianul „Lupta”, unde rămâne până în 1932. Aici scrie articole pe diverse
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
ale culturii române. A realizat în 1952, în colaborare cu soția sa, Carola Grindea, un album referitor la dansurile românești și a editat scrierile lui Urmuz. Bogata sa arhivă se păstrează la King’s College din Londra. Textele strânse în Notații critice au, așa cum mărturisea autorul într-un cuvânt înainte, o „impetuozitate tinerească”, apelând masiv la ironie și sarcasm. Cum însă ținta lor - de exemplu, prezumțiozitatea unor diletanți - este facilă, comentariile constituie mai degrabă un exercițiu de virtuozitate. Ulterior G. renunță
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
Benes, Thomas Mann, Bruno Walter, Schalom Asch, Stefan Zweig ș.a.). Tot așa se explică faptul că „spiridușul de la Brighton”, cum a fost numit, a obținut pentru noua serie a magazinului „Adam” colaborarea unora dintre somitățile culturale din epoca postbelică. SCRIERI: Notații critice, București, 1928. Ediții: Urmuz, Complete Works, Londra, 1967. Repere bibliografice: Perpessicus, „Notații critice” de Miron Grindea, CU, 1928, 1304; I. Plug [Ion Pas], Pe marginea cărților, „Lupta”, 1928, 2135; În vizită la redacție. Publicistul Miron Grindea, TBR, 1974, 49
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
explică faptul că „spiridușul de la Brighton”, cum a fost numit, a obținut pentru noua serie a magazinului „Adam” colaborarea unora dintre somitățile culturale din epoca postbelică. SCRIERI: Notații critice, București, 1928. Ediții: Urmuz, Complete Works, Londra, 1967. Repere bibliografice: Perpessicus, „Notații critice” de Miron Grindea, CU, 1928, 1304; I. Plug [Ion Pas], Pe marginea cărților, „Lupta”, 1928, 2135; În vizită la redacție. Publicistul Miron Grindea, TBR, 1974, 49; Distincție pentru „Adam”, RCM, 1977, 382; Radu Lupan, Miron Grindea-70, RL, 1979, 20
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
1992; Între viață și moarte, București, 1992; Dincolo de adevăr, București, 1993; Prețul lucidității, București, 1996; Interviul, București, 1998. Ediții: Mihail Săulescu, Versuri. Proză. Teatru, București, 1974. Repere bibliografice: Radu Șt. Mihail, „Regăsire”, CRC, 1975, 38; Dan Mutașcu, O carte de notație, SPM, 1975, 234; Emil Manu, „La porțile luminii”, „Viața militară”, 1977, 1; Dan Mutașcu, De țară, SPM, 1977, 351; Emil Manu, Romanul unor biografii contemporane, „Viața militară”, 1981, 12; Grigore Smeu, „Somnul freziilor”, RL, 1982, 14; Emil Vasilescu, Un roman-dezbatere
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
cumpănă ale suprimării libertăților într-o societate debusolată, dezarmată și terorizată până la a travesti monstruozitatea gulagului pe cale de instaurare în deziderat politic național. În spiritul autenticist al vremii, prozatoarea tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, investind notația personală cu semnificații estetice. Mai mult decât proza, jurnalul face dovada unei excepționale vocații scriitoricești. Les Mailles du filet este, ca și Au Commencement était la fin, cartea Adrianei Georgescu-Cosmovici, printre cele mai substanțiale imagini ale instaurării comunismului în România
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
fi așternut pe hârtie (la fel ca patronul său, care ținea un registru de venituri și cheltuieli) o înșiruire plictisitoare de fapte nesemnificative, trebuie definită în termenii specifici acestui text, care este o compoziție memorialistică, în prima sa treime, și notație de jurnal în rest, chiar dacă pentru intervalul 1699-1707 G. va scrie și o a doua redacție, revizuită, a unui șir întreg de capitole, numită de unii - fără temei - „istorie secretă”, poruncită de un Brâncoveanu care se certase cu unchii săi
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
camera obscură a literaturii noastre”. Conceptele operaționale care dirijează clasificarea sunt în acord cu disocierea operată de Sorin Alexandrescu între „scrib”, „scriitor” și „disident”. Criticul a mai publicat, în 1999, un jurnal intelectual al călătoriei de cincisprezece zile în China. Notația scrupuloasă e contrapunctată de reveria cărturărească și chiar poetică: la un moment dat, autorul compune un „poem”, numind, unul după altul, felurile speciale ale gastronomiei chinezești, care sunt tot atâtea metafore pentru urechea europeanului: „Cuibul rândunicii în zăpadă parfumată”, „Cuib
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
a fructificat și în cea mai importantă carte pe care H. a tipărit-o în exil, romanul L’Agonie sans mort, publicat în 1960 sub pseudonimul Ch. Séverin. Expresie a unei tulburătoare confesiuni, cu accentele puse pe vibrația interioară, pe notația amară, de jurnal, narațiunea atestă refuzul de a transfigura sau de a edulcora realitatea surprinsă pe viu. Abil construită, trama epică se dezvoltă întretăind continuu două planuri: primul este cel social-politic, în care destinul exilatului se risipește în vorbe, în
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
și a tezei în artă. Ulterior R. a devenit însă colaborator al publicațiilor socialiste „Munca”, „Literatură și știință”, cu versuri închinate existențelor umile. Volumul Poezii (1894) rămâne, totuși, în sfera influenței eminesciene. Nota personală apare în pasteluri, unde autorul cultivă notația și amănuntul plastic colorat. A făcut și câteva traduceri - poezii din Ch.-H. Millevoye, André Chénier, François Coppée, Sully Prudhomme. Memorialistica lui, risipită în publicații după 1900, depășește prin scriitură interesul strict de cronică istorică. SCRIERI: În contra direcțiunei literare de la
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
verbale, în tradiția parnasianismului lui François Coppée și José Maria de Hérédia. Neoclasicismul viziunii, asupra căruia au insistat comentatorii, își are originea tot în arta poetică a parnasianismului. Un lirism unde descrierea peisagistică nu pătrunde decât în forme voit convenționale; notații pe care, uneori, critica le-a caracterizat ca fiind „minor-sentimentale”, în realitate decurgând din sistemul tradițional al conceptelor, construit de poezia franceză la sfârșitul secolului XIX-lea. De fapt, o lirică a abstracțiunilor, așa cum se va clădi în întreaga Europă
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
ce „neclintit rămâne” și „se apără cu spinii”. Ajuns aici, R. își alcătuiește prima retrospectivă lirică, Nordul obiectelor (1979). Pasul următor este Accente (1981), o culegere totuși eterogenă, în care autoportretul se estompează, tonul e mai blând, confesiunea răzvrătită devine notație aparent detașată, iar „energia visului” devine melancolie. Ciclul Antares din Trandafirul sălbatic anticipa o coordonată nouă, motiv pentru care este reluat în Magie (1982), carte în care reflecția și notația devin investigație lirică, spațiul poetic confruntându-se cu universul cunoașterii
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
autoportretul se estompează, tonul e mai blând, confesiunea răzvrătită devine notație aparent detașată, iar „energia visului” devine melancolie. Ciclul Antares din Trandafirul sălbatic anticipa o coordonată nouă, motiv pentru care este reluat în Magie (1982), carte în care reflecția și notația devin investigație lirică, spațiul poetic confruntându-se cu universul cunoașterii, al cunoașterii lumii și, ca reflex inevitabil, al cunoașterii de sine. Urmează alte două antologii, Demonul (1982) și, în limba maghiară, Másodnapon (1984), al cărei titlu - în traducere românească: A
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
tabieturile, toropeala, plictisul existenței dintr-un târg de provincie. Danțuri vechi, danțuri noi este o meditație asupra vremelniciei, sub semnul unei resemnări senine din care nu lipsește o undă de melancolie. Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător (1904) conține notațiile unui observator atent, preocupat de o tipologie diversă, ironizând subțire nestatornicia femeii sau creionând o serie de „moftangii”. SCRIERI: Vicleimul, București, 1881; Povețe către săteni, București, 1885; Nazat! (în colaborare cu Iacob Negruzzi), București, 1886; Cronicele lui Max (1886-1888), București
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
se bărbierească din cauza slăbiciunii în urma tifosului exantematic. Aceleași personaje apar în ipostaze atât de diferite, de discordante, încât impresia este de tensiune insuportabilă. Pagini de jurnal, care acoperă anii 1938-1942, păstrând caracteristicile ultimului volum din Mărturisiri, sunt și mai tensionate, notațiile atingând uneori un laconism extrem, de mare dramatism. Ținut cu regularitate, jurnalul redă pulsația timpului: zile pline, zile goale, „istorice” sau zadarnice. Meditația politică interferează cu aceea morală și intelectuală; în aceeași zi se consemnează, spre pildă, uciderea lui Armand
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
-ul, are atâtea și atâtea cabine, motoare, e de două ori mai lung decât cea mai înaltă clădire din lume, are telegraf la bord, lumină electrică, dușuri și restaurante: așa începe poematicul modern al lumii fabricate, al Nautilusului, al tehnicii. Notațiile sunt mobile, de fină observație sociologică, psihologică, ilustrate prin comportamente, gesturi și situații caracteristice: locații-reper din Alexandria se numesc „La Dorobanțul Român” (cu omonimul la New York), „Briciul lui Cuza”, „Castelul Peleș” ș.a.m.d., aparținând evreilor „dezertori” din România. Din
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]