10,880 matches
-
diferite rânduri, pentru un timp destul de îndelungat, uneori. Scriitorii din această epocă au, de atunci, acest privilegiu, foarte rar pentru cei care îi urmează, de a se bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și acest caracter îi clasează într-o poziție aparte 18. Epoca patristică cuprinde, după concepțiile cercetătorilor, nu numai primele opt veacuri, ci și lărgirea până în Evul Mediu, sau chiar până la
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
a Iuliei Popescu în Lucia și a lui Marius Cordoș în Michelle ne dă speranțe și, mai mult decît atît, ne încîntă. Bianca Zurovski în Diana marchează parcă intrarea actriței într-o nouă etapă a maturizării, în care intențiile și nuanțele se clarifică. Un rol cu măsură, o prelungire feminină a Filumenei este Constanța Comănoiu în Rosalia Solimene. Gabriel Pintilie a pășit cu dreptul în Umberto pe o scenă profesionistă, acesta fiind debutul său. Sînt de notat și aparițiile lui Marius
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
nu izbutește să recreeze o paradigmă conversațional-argumentativ-filozofică diderotiană. Altfel spus: pe alocuri, protagonistul său e un Diderot neconvingător. Spre deosebire de textele lui Denis Diderot însuși, care respiră dialog și ignoră total epicul, romanul lui Bradbury are un context narativ cu evidente nuanțe autobiografice: un romancier englez, care rămîne nenumit, un fel de fan Diderot al zilelor noastre, află de prezența acestuia la Sankt Petersburg și se hotărăște să se îmbarce și el într-o călătorie pe Marea Baltică pentru marea întîlnire a vieții
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
interferențe de mare efect în susținerea stărilor tensionale. Experimentata orchestră de cameră "Ars Nova" a Academiei de Muzică clujene, condusă cu prestanță de compozitorul-dirijor care o îndrumă de un bun număr de ani, a răspuns cu promptitudine și simț al nuanței exigențelor unei partituri dificile, cu o rafinată distribuire a accentelor de "participare" emoțională și "distanțare", să-i zicem postmodernă, față de convenția teatrală aflată la baza operei. Cornel Țăranu și-a găsit și vocile foarte potrivite pentru a-i transmite mesajul
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
par a fi tocmai cele care alcătuiesc de obicei structura de rezistență a scrisorilor: formulele clișeizate de deschidere și de închidere. Lăsând la o parte extremele - scrisorile oficiale, extrem de formale și scrisorile familiare ultrainventive, glumețe, ludice - rămîne puțină alegere pentru nuanțele de amiciție și de cordialitate respectuoasă. Pe hîrtie, inventarul poate părea bogat: manualele de corespondență, dintre care multe traduse și adaptate din alte limbi, conțin uneori o mare varietate de formule, dintre care prea puține sînt cu adevărat în uz
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
din trecut; am ales pentru acest mini-experiment Scrisori către Ion Bianu, ediție de Marieta Croicu și Petre Croicu, vol. I-V, București, Minerva, 1974-1980. O clasificare formală (gramaticală sau lexicală) a încheierilor epistolare nu spune mare lucru. Clasificarea sociolingvistică - în funcție de nuanțele exacte ale contextului și ale raporturilor (de vîrstă, profesie, intimitate) dintre corespondenți - e mai interesantă și este desigur indispensabilă utilizărilor practice ale materialului. Prefer însă, în acest spațiu limitat, o abordare mai puțin riguroasă, ba chiar supusă judecății subiective: în
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
recunoască arhetipurile (nu o dată degradate în stereotipii sau în grotesc) și aluziile culturale. Tendinței regresive a literaturii i se asociază un "complex succesoral", o "umoare" specifică, numită de autoare "melancolie a descendenței". Aceasta se descompune într-un adevărat "spectru de nuanțe retorice", "atribuite în anumite texte personajelor, transferate, în altele, instanței auctoriale și, deci, convertite în conștiință estetică". Autoritatea ascendenței literare e acceptată cu resemnare sau naște revolta; prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
sensul rolurilor prescrise: trebuie să-ți iubești mama și tatăl, trebuie să-ți iubești frații, trebuie să-i ajuți etc. Gama sentimentelor corecte politic, cel puțin în perioada dogmatică este sărăcăcioasă și omoloagă lumii infantile: asexuale (filiale și tovărășești), fără nuanțe și extrem de intense. Aceste sentimente vehiculate prin literatură nici nu aparțin, paradoxal, întrutotul subiectivității, căci subiectivitatea e un mare păcat: ele au un caracter colectiv și, prin aceasta, cvasi-obiectiv. personaje exponențiale împărtășesc sentimente colective într-o lume supusă implacabilei legi
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
a violării intimității, a infinitelor posibilități, dar și a tristului efemer. E o lume în care abilitățile noastre verbale vor păli treptat, constrînse de rigorile mediului de comunicare, pînă cînd vom fi reduși la schimburi de banalități, iar lipsa de nuanță a limbajului își va afla echivalentul în lipsa de nuanță a percepțiilor și gîndirii noastre. E lesne de dedus că Bikert nu e un entuziast al Internetului. Nu știu cît de multă dreptate are, în analiza sa, dar cert este că
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
tristului efemer. E o lume în care abilitățile noastre verbale vor păli treptat, constrînse de rigorile mediului de comunicare, pînă cînd vom fi reduși la schimburi de banalități, iar lipsa de nuanță a limbajului își va afla echivalentul în lipsa de nuanță a percepțiilor și gîndirii noastre. E lesne de dedus că Bikert nu e un entuziast al Internetului. Nu știu cît de multă dreptate are, în analiza sa, dar cert este că volumul lui, fără îndoială extrem de interesant, poate fi citit
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
mai fi niciodată ce-a fost, după cum România însăși e, pentru occidentali, o frumoasă amintire! înspăimântătoare simetrie! Și, ciudat, o simetrie legată de ascensiunea lui Vadim! Astăzi (ca și ieri, de altfel!) între Iliescu și Vadim sunt doar diferențe de nuanță. Nu-l văd capabil pe cel care, între 1990 și 1996, ne-a ținut în afara civilizației, să ne propulseze acum în Europa! Cum? Prin ce mijloace? Și, mai ales, cât de repede? Dacă principalul vehicol spre U.E. îl constituie guvernul
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
până la final. Un film de atmosferă și personaje, așa cum numai englezii știu să facă și în care revelația se numește Gillian Anderson alias Seully din "Dosarele X" - neașteptat de sensibilă, inteligentă și credibilă ca interpretă a unui personaj cu multe nuanțe în comportament și afecte. În fine, după ce ani de-a rândul, cinefilii bucureșteni au aflat despre Atom Egoyan doar din paginile revistelor de specialitate (atunci când ele existau) sau din palmaresul unor festivaluri, iată că la ediția actuală a "Zilelor filmului
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
-l amintiți pe Dustin Hoffman, în Rain Man, numărând instantaneu niște chibrituri răspândite pe jos?) Are, de asemenea, o viziune maniheică, văzând lumea împărțită în alb și negru, buni și răi, realitate (complicată foarte) și ficțiuni (de gustat ca atare). Nuanțe și verigi intermediare nu există. Este motivul pentru care urmărește cu detașare la TV filme violente ori partide de wrestling, dar suferă la cele mai mici perturbări ale programului zilnic. Într-o parte avem ficțiunea, în cealaltă realitatea, percepută ca
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
nostalgiile lor subversive față de optimismul general. Să poată spune, într-o discuție oarecare, pe teme "amestecate" (ca mai toate din carte), "tîrgul! Je m'en fiche...Gura tîrgului n-are nici o importanță și nu mă interesează. Apoi, cu o subită nuanță de tristețe: Singurul lucru important e șansa ori puterea - nu știu cum să-i zic - arta sau știința fiecăruia de-a rămîne el însuși..." Steaua fiecăruia e, în fond, o carte despre destin. O carte despre alegerile individuale, pînă la urmă, într-
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
o poveste altfel tragică. Motivele pentru care n-am sesizat defectele scriptului au devenit clare cu timpul. 1. Calitatea vizuală a filmului. Să detaliez: majoritatea cadrelor au adâncime, iar camera parcă înoată înăuntrul lor. E la fel de meditativă și avidă de nuanțe ca și regizorul. Sondează timid peisajele marine (care-ți iau respirația) la fel ca pe personaje. La care se adaugă un filtru de culoare albastră, de o subtilitate rar întâlnită. Montajul e numai bine dozat din punctul de vedere al
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
proba unei "construcții" riguroase dar, totuși (sau tocmai de aceea...) fermecătoare. Odată netezite idiosincraziile, acutele, judecata critică pare un soi de pénéplaine: o cîmpie pe care se mai văd urmele munților de altădată. Abia acum pot începe (re)modelările de nuanță. Fiecare sub un "blazon" (sau un "stigmat") de critic. Cît se justifică și cît nu, unde se sfîrșește evidența și începe prejudecata e, practic, ceea ce analiza lui Mircea Martin, atentă la detalii, caută să dea la iveală. Bunăoară, "biografismul" lui
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
de infracționalitate, potențată de vecinătatea graniței și de atracția față de aceasta a numeroase formațiuni economic-criminale. Dl Seculici a reușit să creeze la Arad un P.D. modern, radical întinerit, cu ștaif, capabil să contrabalanseze sistemul militărește organizat al P.S.D.-ului (cu nuanțele specifice Aradului, al mafiotismului cu infuziuni naționaliste). În ultimul an, Gheorghe Seculici a fost președintele Consiliului Județean și rezultatele implicării sale în atragerea de fonduri și investitori pentru Arad sunt spectaculoase. Ca arădean de origine care se întâmplă să locuiesc
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
poziții, fără a formula totdeauna o sentință negativă, dar privind exemplele cu destulă iritare (deși unora nu le lipsește efectul comic), vom observa neglijența cu care este folosit cuvîntul, neadaptarea la context, îndepărtarea de sensul etimologic, imprecizia semnificațiilor și neglijarea nuanțelor și în același timp transformarea sa într-un clișeu supărător prin abuz. În dicționarele noastre, înregistrarea sensurilor curente ale adjectivului prolific e parțială și oarecum limitativă; singurele accepții prezente în DEX sînt "care se înmulțește foarte repede" și "care are
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății bolnave și a nimicniciei omenești, toate acestea determinate istoric, lasă locul unui insert fantasy parodic, atemporal, gratuit-manierist, plasat pe un cu totul alt nivel de semnificații artistice. Contrastul creat de noul orizont narativ te
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
literar. Cartea lui Virgil Mihaiu se impune prin modalitatea personală și foarte dezinhibată de tratare a unui material care a fost procesat în numeroase rânduri, putând, de aceea, să dea impresia că nu va permite descoperirea unor sensuri sau măcar nuanțe noi. Acest obstacol a fost surmontat de către autor prin spiritul său enciclopedist, care i-a permis închegarea unei viziuni panartistice și cu adevărat mondializate în care să încadreze opera lui Fitzgerald. Este îmbucurător faptul că primul studiu monografic românesc al
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
înțeles." Este, mărturia fiicei lui Blaga, o misa solemnis. Ca ea, mai sînt în carte destule. De pildă, cea a Ruxandrei Cesereanu, Tatăl meu, împăratul Domițian, ori cea a lui Daniel Cristea-Enache, Doi tați minunați. Sînt, amîndouă, cu diferențe de nuanță și de stil, "divulgări" ale tatălui "livresc" (unul sau mai mulți). Cel căruia ai vrea, dar nu te-ncumeți, să-i calci pe urme. La cealaltă extremă stă scurta poveste pe care o scrie Livius Ciocârlie, Copil, mă luam la
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
a doua mi se pare de domeniul locurilor comune. La interpretarea baladei Toma Alimoș, există o vagă apropiere între ideea lui Dan Botta despre "religioasa cuminecare cu lumea" și ideea lui Blaga că "natura întreagă e transformată în biserică", dar nuanțele sunt, totuși, sensibil diferite. Relația dintre Unduire și Moarte la Eminescu, ținută la mare cinste de Dan Botta, are un corespondent în "structura orizontică a unduirii", percepută și de Blaga în poezia eminesciană, dar nu poate fi vorba de preluare
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
Asemenea "ierarhii" nu le sînt, de multe ori, comode spiritelor "democratice", pentru care judecățile "boante", lipsite de riscul (asumat) al despărțirii apelor, par mai liniștitor-corecte. Și totuși, un top trebuie, din vreme în vreme, alcătuit. Al lui Cistelecan vine, cu nuanțe, nu împotriva, ci în apărarea poeților: "Necrofilia literară e mereu aducătoare de notorietate. Poezia moare, firește, într-o bună companie și nu altfel decît în această companie; ea moare alături de Dumnezeu, de istorie, de om. Cînd îi vom îngropa definitiv
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
cele trei perioade și cele trei povești sunt reprezentate diferit din punct de vedere vizual: vremea dinainte de conflictul armat e una serenă, aproape bucolică, scăldată constant în lumina unei după-amieze de vară, animată de culori calde. Războiul e secat de nuanțe, aproape alb-negru, deși albul nu prea constituie o prezență distinctă. Epoca postbelică e "aburită" la colțuri, cromatica e vag similară celei dinainte de război, dar lumina e filtrată autumnal, sobră și rece, imaginile fiind cvasi-in-sepia. Aceste diviziuni stricte nu sunt gratuite
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
să repună în discuție clișee, paradigme, inerții de gîndire. E o perspectivă proaspătă, independentă, care face aceste texte pasionante. în același timp, impresionează rigoarea absolută a redactării, adevărată demonstrație de logică și coerență a unei autoare care nu renunță la nuanțe, ci disociază și își precizează în permanență conceptele. În articole adesea foarte concise, ea obține cea mai convingătoare sinteză între discuția teoretică, clarificarea metodologică și surpriza datelor concrete, a exemplelor spectaculoase culese din cercetarea de teren. Încerc să dovedesc, în
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]