1,437 matches
-
cete de seimeni, schimbându-și hainele și calul cu un arnăut din oamenii lui. Seimenii l-au prins pe arnăut și abia după ce l-au omorât și-au dat seama că fusese altcineva. Matei Vodă a fugit peste munte cu oștenii ce i-au rămas, iar după un an, când s-a întors, s-a înscăunat domn. Primul lucru pe care îl făcu vodă a fost zidirea unei mânăstiri, mânăstirea Arnota, pe locul unde a căzut arnăutul ce i-a rămas
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de va cuceri orașul, orice ostaș să aibă voie să jefuie cum vrea și să ucidă pe cine vrea. Tăceau trâmbițele, încetau tobele și pe deasupra armatei pe care o înghițea în depărtare orizontul se ridicau glasurile agalelor care țipau spre oșteni jurământul sultanului. De dincolo de ziduri, asediații ascultau și ei cu groază...” Povestea înainte Gheorghios Maiota, mai atingea din când în când cu nuiaua câte un spudeu care căsca și-și stăpânea somnul clipind des. Și povestirea părea absurdă și monotonă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și acum, știa că cele două sute patruzeci de pungi de aur sunt exact solda ienicerilor din garnizoana Istanbulului, soldă neplătită din toamnă (azi este 9 iunie, își spuse domnitorul) și că pacea încheiată cu rușii îi supără foarte tare pe oștenii sultanului. Eu cu banii mei scap adunătura asta de răscoala ienicerilor, iar ei îmi fac cinste să pup poala padișahului. O să-i pleznească tâmplele, gândea, așa că spuse tărăgănat cu o voce ascuțită, în grecește: — Pentru că nu sunt meșter în vorbirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei doar un ghiaur și nu merita nici acest salut sumar, dar ordinul se execută nu se discută. Cu un ochi de cunoscător, Brâncoveanu îi trecu în revistă, evaluând echipamentul destul de uzat și socotind repede în cap câți astfel de oșteni întreținea el din haraciul pe care-l plătea. Ar fi trebuit, gândi el, să curețe ei Oltenia de soldații împărăției, atunci când am venit la domnie. Lasă că o să am grijă să rămâneți nemâncați, își propuse el și le adresă o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
complot și de trădarea celui mai apropiat văr al măriei sale, Toma Cantacuzino, marele spătar care conducea atunci toată oastea Valahiei. Mai află și că țarul Petru îi promite lui Toma tronul, dacă îl ajută în bătălie. Pune iscoade să numere oștenii lui Petru care mai rămăseseră treji după ce sărbătoriseră aniversarea victoriei de la Poltava împotriva suedezului. Aflând numărul și starea jalnică a ostașilor ruși, Brâncoveanu întârzie să le trimită hrana pentru care primise de la țar pungi grele de aur. Stă pe deal
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vlah serai? — Nu, de la patriarhie. Ștefan simți cum îi năvălește sângele în obraz, era perfect treaz, tinerețea învinsese toată oboseala acumulată cu boala Stancăi și apoi cu toate celelalte griji în ultimele două săptămâni. — Sunteți veniți călări? Da, răspunseră deodată oștenii. — Să-mi înșeuieze până mă îmbrac un cal, vin la curte cu voi, hotărî prințul. În timp ce se îmbrăca, Ștefan aprecie că mesajul venit de la Istanbul trebuie să fie important. Știa că între voievodul Valahiei și noul patriarh al Constantinopolului nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi fusese milă să-l scoale pe vodă, pe care moartea Stancăi îl îndurerase peste măsură, dar își dăduse seama că audierea trimisului trebuia să se facă până la schimbarea gărzii. Ștefan ieși în fugă în bătătura unde așteptau cei doi oșteni și caii înșeuați. Porni într-un trap liniștit, precauție exagerată, pentru că locuitorii Bucureștiului dormeau fără grijă. De douăzeci și cinci de ani uitaseră de panica în care intrau părinții lor la auzul oricărui tropot de cal. Brâncoveanul, cu aurul țării și de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poștă în poștă, mai, mai să omoare caii în galop, despre Mazepa care cică s-ar fi papistășit, cum ar fi fugit Dumitrașcu Vodă Cantemir în fustele țarinei Caterina, despre o ibovnică a țarului Petru care era măritată cu un oștean și când a întrebat-o țarul care din plozii pe care-i născuse sunt ai lui și care ai soldatului, se zice că femeia n-ar fi știut să-i spună. A pus atunci țarul s-o judece și să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum se cuvine. Domnitorul mazilit se îmbrăcase luxos ca și cum ar fi trebuit să intre în divan. Pășind în sala mare a iatacului rămase descumpănit - nu mai erau decât cei trei prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu pe ieromonahul Gherasim, dar privirea blândă a acestuia alunecă peste fața lui ca și cum nu l-ar fi văzut niciodată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adăugă la cele puse pe pupitru un ulcioraș. Le făcu semn celor patru Brâncoveni să îngenunche, căută să-i acopere cu patrafirul peste capete și își întoarse privirile spre ușă. Înainte de a începe rugăciunea, îi rugă turcește pe cei doi oșteni, să iasă. Au salutat ceremonios și au ieșit fără comentarii. Rugăciunea pregătitoare pentru taina spovedaniei a început să curgă lin, picurată ca un balsam în inimile celor patru bărbați îngenuncheați. După împărtășanie, tot din desagă ieromonahul scoase o pâine proaspătă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cel Mare a urmărit instalarea unei domnii autoritare și centralizatoare, sprijinindu-se pe mica boierime, pe târgoveți și pe răzeși. Având în vedere tendințele expansioniste ale turcilor, polonezilor și ungurilor, și-a organizat foarte bine armata formată din cete de oșteni, recrutați mai ales din țărani liberi. A întărit sistemul cetăților de apărare: Suceava, Hotin, Soroca,Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Chilia, Neamț. S-a ocupat în mod deosebit de economia Moldovei, reînnoind privilegiile comerciale ale negustorilor din Brașov, Bistrița, Liov, favorizând dezvoltarea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
au fost tăiați, ci numai pe unul l-au lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor și cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Și s-a întors Ștefan Voievod cu toți oștenii lui ca un purtător de biruință în cetatea sa de scaun a Sucevei și i-au ieșit în întâmpinare mitropoliții și preoții, purtând sfânta Evanghelie în mâini și slujind și lăudând pe Dumnezeu, pentru cele ce au fost ca dar
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
ales îl citeam “printre rậnduri”. Vestea invaziei Cehoslovaciei mă lăsase perplexă. Nu comentase nimeni nimic acasă. Am înțeles din tăcerea lor că e grav. De aceea, sosirea soldaților acolo, în cậmp, “personal la dispoziția mea”, a însemnat prima confruntare cu oșteanul din mine. Pậnă atunci totul fusese joacă, exercițiul minor în vederea marilor situații tactice. Așadar, toate situațiile tactice imaginate de mine în ultimii ani, începuseră atunci să prindă contur. Am fost prima din pluton care i-am întậmpinat pe soldați, cercetậndu-i
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
la cârciumă când vreau! Da, și pe urmă faci compromisuri familiale, lasă că te știm noi. Pentru fiecare zi la cârciumă plătești impozit! Gore pozează În consumatorul Îmbufnat. Încrucișează brațele la piept și fredonează. Tu, Ardeal, tu Ardeal, Îți suntem oșteni, templul sfânt, templul sfânt, munții Apuseni. Ehe, bine le-a mai zis și Păunescu, orice s-ar zice. Îl Înjură mulți, da` eu Îl respect. Ce, alții nu au profitat de pe urma partidului? Au profitat! Și ia uite-i acum, se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: "În numele Celuia, al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
1685 (7193) iunie 15>, când este scrisă întărirea lui Constantin Cantemir voievod. Uite că din acest document al lui vodă am aflat un lucru deosebit. Știam că printre meșterii vremii se aflau și “arcarii” - adică cei care făceau arcuri pentru oșteni, dar unde aveau ei ulița asta n-o știam. Și ai aflat-o? Tocmai tu mi-ai amintit ce spunea vodă când a pomenit de moștenirea ce a lăsat Chelsiia fiicei sale Maria: “Casăli ei, cu pivniți de piatră și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fost și un mare stăpân de vii. Da, dar, după cum se știe, doar până în 1682, când după războiul pierdut de turci în fața cetății Beci (Viena), Gheorghe Duca voievod a plecat spre țară, dar nu a mai ajuns la Iași, fiindcă oștenii și boierii l-au părăsit. El s-a retras la Domnești, unde își avea Curtea. Atunci se sculase Ștefan Petriceicu cu oaste de adunătură “boieri moldoveni pribegi, cazaci și leși, care au intrat în Iași. O parte din adunătură a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dar întîlnind privirea mută a lui Auta se stăpâni și își dădu seama că ar fi făcut la fel ca robul de la vâslă dacă s-ar fi aflat în locul lui. Slujbașul răcni la vîslaș: - Să răspunzi, scrumbie uscată, când un oștean viteaz al marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, vrea să știe numele tău blestemat! Lui Iahuben îi părea acum rău de întorsătura neașteptată a lucrurilor și nu mai știa cum să le îndrepte. Înțelegea ura omului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
El nu apucase s-o zărească decât prea târziu. Voise să fugă pentru că fugeau toți, dar îl durea un picior. - Spune, ce a fost? îi porunci Iahuben. Soldatul povesti cum căpetenia care i-a dat unui sutaș o ceată de oșteni înarmați s-a gândit după plecarea acelora că poate scrisoarea era ticluită, de vreme ce nu avea pecete. Atunci a început să zbiere și a înarmat în grabă altă ceată, mult mai mare, trimițînd-o pe urmele celei dintâi. Apoi îi spuse cum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se înălța peste depărtări, iar ceața se ascundea parcă în râpă și spre pădurile întinse în dreptul satelor Zorleni și deasupra Popenilor. Păsările săgetau cerul zburând spre falnicii stejari ce străjuiau de o parte și de alta drumul ca niște oșteni de pază. Soarele strălucea pe cer, iar spicele de grâu aveau ceva de aur. Din piscul unui deal am zărit satul natal și uitându-mă către soție zic: - Acolo este satul meu, părinții, frații și neamurile din moși strămoși. De câte ori
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Parcul și Grădina zoologică de la marginea orașului, am privit halele semețe ale Fabricii de rulmenți. Pe șosea, de o parte și de alta lanuri de grâu și porumb dădeau o priveliște de basm, iar plopii falnici stăteau înșiruiți ca niște oșteni. Drumul a fost străbătut în pace și veselie. Dealuri semețe se opuneau în calea razelor de soare, iar în depărtare stoluri de păsări zburau înălțându-se spre cer. Am oprit în dreptul restaurantului. Un popas frumos, cu încăperi ce dădeau un
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Buonaccorsi, (sec. XV), consilier la curtea iagellonă, călătorind în Moldova a aflat despre „descendența românilor din coloniști romani”; o Jan Laski (sec. XVI), episcop de Gnezno, vorbind despre Moldova în Conciliul de la Lateran (1514), spunea „căci ei spun că sunt oșteni de odinioară ai romanilor”; o Johannes Honterus, originar din Brașov, înscrie în harta sa din 1542, numele Dacia pe întreg teritoriul locuit de români; Anton Verancsics (1504-1573), de origine dalmată, în lucrarea „Descrierea Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești”, confirma existența
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
tributul la jumătate; o Mihai a recunoscut suzeranitatea otomană. -La 30 mai/9 iunie 1598 a fost semnat Tratatul de la Mănăstirea Dealu între Mihai Viteazul și Rudolf al IIlea, împăratul habsburgilor, prin care: o împăratul trebuia să plătească 5000 de oșteni pentru a lupta împotriva turcilor; o împăratul recunoștea domnia ereditară a lui Mihai; o libertate comercială pentru negustorii munteni în Transilvania și Ungaria. -Prin cele două tratate, cel cu otomanii și cel cu habsburgii, Mihai înlătura tratatul de la Alba Iulia
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
a meditat atent asupra subiectului său și și-a împărțit bine acțiunea, niciunul din actele sale nu va fi lăsat fără a primi un titlu; și la fel cum în poemul epic se spune coborârea în infern, jocurile funebre, numărul oștenilor din armată, apariția umbrei; s-ar numi, în genul dramatic, actul bănuielilor, actul furiilor, cel al recunoștinței sau al sacrificiului. Sunt mirat că Anticii nu și-au dat seama de asta: acest lucru este cu totul și cu totul pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scurtă vreme, semnul de cumpănă până la Domnie. Anuca, fata pădurarului 131 Și, îndată olăcarii, chemau țara la război, cu oastea la locurile potrivite. După ce trecea furtuna, Ștefan-Vodă, cinstea pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]