5,043 matches
-
naștere celebra "Șarjă de la Prunaru" având ca scop salvarea Diviziei 18 Infanterie, pentru ca apoi, aceasta să poată contribui la operațiunea de apărare a Bucureștiului. În ciuda sănătății șubrede, colonelul Gheorghe Naumescu, în loc să dea comanda ofițerilor subordonați, s-a așezat în fruntea oastei sale și a ordonat: "Soldați, cu Dumnezeu înainte, vă ordon, Șarjă". Primind ordinul de atac, cavaleriștii au năvălit în sat și aici a început pentru ei marea grozăvie venită din gurile de foc ale mitralierelor germane plasate pretutindeni. A urmat
ŞARJA DE LA PRUNARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372798_a_374127]
-
unul din cei mai puternici împărați care s-au aflat vreodată sub soare. Acest lucru s-a întâmplat acum treisuteșaizeci și șase de ani când, undeva către apus față de Media, la Gaugamela aproape de cetatea Arbela, undeva pe cursul fluviului Tigru, oastea lui Darius regele Persiei a fost înfrântă de falangele marelui general Iskender Macedoneanul. Astfel ținuturile noastre au fost elenizate, cultura greacă pătrunzând adânc în conștiința popoarelor noastre. Prietenii tatălui meu se numeau Caspar și Balthasar. Cu toții erau de rang înalt
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
nu le putem să le însemnăm toate...” Cronicarul vorbește și despre „ răsipirea țărâi dentăi”: „ ... Află-să acestă țară să fi fostu lăcuit și alții într-însa mai înainte de noi, de unde cetățile țării să cunoscu că-i lucru frâncescu, de au lăcuit oștile Râmului și au iernatu de multe ori, bătându-să uneori cu sțitii sau tătarii, uneori cu Bosna și cu Rumele și la perși trecându. Ce fiindu în calea răotăților și stropșindu oștile, care de multe ori se făcea războaie pre acest
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
să cunoscu că-i lucru frâncescu, de au lăcuit oștile Râmului și au iernatu de multe ori, bătându-să uneori cu sțitii sau tătarii, uneori cu Bosna și cu Rumele și la perși trecându. Ce fiindu în calea răotăților și stropșindu oștile, care de multe ori se făcea războaie pre acest loc, cum încă semnile arată, carile le vedem multe pretitindirile: movili mari și mici și șanțuri pre Nistru, pre Prut, prin codri, n-au mai putut suferi, ce s-au risipit
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
dânsul și acestu nume Han s-au chiematu în toți hanii dipre numele acestuia... Tătarii suntu oameni războinici, suferitori la toate nevoile, nu grijescu de avuție, ci de izbândă și de foame rabdă cu săptămâna. Și unde va să facă oaste de grabu și nu-i locu direptu hrană să să zăbnovească și de o săptămână mănâncă, ca să fie sătul, să nu flămânzească...” Despre turci Grigore Ureche zice : Acest feliu de oameni ce le zicem turci, carii întăi din tălhari și
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
românești, iar uciderea lui a lungit timpul de așteptare a următoarei Uniri. În Istoria românilor prin călători Nicolae Iorga amintește de faima lui Mihai Viteazul, punând retoric întrebarea dacă ar fi fost posibil ca un popor să se bată cu oastea care avea în mijlocul ei steagul dușmanului trimis din Constantinopol, „fără dovada de energie națională încununată de succes și aureolată de glorie care e însăși domnia lui Mihai Viteazul?” Alba Iulia este un oraș cu o mare încărcătură istorică! Îmi amintesc
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
tricolor românesc din orașul Cluj, înainte de anul 1918 a fost păstrat cu sfințenie în Biserica Ortodoxă Română. În această biserică s-a celebrat căsătoria Anei Câmpean - Veronica Micle - cu profesorul Ștefan Micle din comuna Feleac, care a făcut parte din oastea lui Avram Iancu. Drapelul de luptă este simbolul devotamentului, credinței, ordinii și disciplinei pe care o reprezintă oastea. Drapelul este întotdeauna trecutul, prezentul și viitorul țării, întreaga istorie a României. Într-un cuvânt, steagul național reprezintă toate victoriile și toate
26 IUNIE – DRAPELUL NAŢIONAL NE ADUCE AMINTE CĂ AVEM O ŢARĂ DE APĂRAT de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371069_a_372398]
-
această biserică s-a celebrat căsătoria Anei Câmpean - Veronica Micle - cu profesorul Ștefan Micle din comuna Feleac, care a făcut parte din oastea lui Avram Iancu. Drapelul de luptă este simbolul devotamentului, credinței, ordinii și disciplinei pe care o reprezintă oastea. Drapelul este întotdeauna trecutul, prezentul și viitorul țării, întreaga istorie a României. Într-un cuvânt, steagul național reprezintă toate victoriile și toate virtuțile militare care se cuprind în cele două cuvinte dăltuite pe vulturii români: onoare și patrie. Și așa cum
26 IUNIE – DRAPELUL NAŢIONAL NE ADUCE AMINTE CĂ AVEM O ŢARĂ DE APĂRAT de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371069_a_372398]
-
zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 42-43). Iar la Nașterea lui Hristos păstorilor li s-a arătat îngerul Domnului, „mulțime de oaste cerească” și însăși slava necreată a Domnului, care „a strălucit împrejurul lor” (Luca 2, 9, 13), cum avea să strălucească și la Schimbarea la Față a lui Hristos. Și îngerul Domnului le-a binevestit păstorilor„bucurie mare, care va fi pentru tot
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI SAU PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL NAŞTERII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371102_a_372431]
-
Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 10-11). Așadar bucuria cea mare a Nașterii Mântuitorului este pentru „tot poporul”, adică pentru toți credincioșii, generație după generație, inclusiv pentru credincioșii de astăzi. Iar pentru Nașterea după trup a Mântuitorului, „mulțime de oaste cerească” l-a lăudat pe Dumnezeu astfel: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Așadar ierarhiile angelice l-au slăvit pe Dumnezeu pentru Nașterea Domnului și au slăvit această Naștere, care a unit
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI SAU PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL NAŞTERII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371102_a_372431]
-
într-atât încât să sufoce caracterul religios, deși acesta este definitoriu pentru această sărbătoare. Astfel, pentru foarte mulți, bucuria sărbătorii nu mai are nicio legătură cu bucuria vestită Sfintei Fecioare de arhanghelul Gavril, cu bucuria vestită păstorilor de „mulțimea de oaste cerească”, ci este o bucurie raportată la reunirea membrilor familiei, la prosperitatea familiei, la schimbul de cadouri... Într-un astfel de mediu în care latura umană, lumească a sărbătorii Crăciunului, tinde să voaleze tocmai elementul central, care este de ordin
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI SAU PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL NAŞTERII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371102_a_372431]
-
Lupu Buliga în tabăra succesorului , bucurându-se din nou de favoarea domnească . Această favoare era cu atât mai justificată cu cât Lupu Buliga făcuse serioase transformări în oștire - după cum arată un document din 25 aprilie 1654- făcând mari îndreptări în oaste .Pentru toate acestea ... pentru dreapta și credincioasa slujbă ce au slujit domniei mele și armatei - cum arată documentul el primește satul Seaca-Carave, fiind menținut în sfatul domnesc ca vel agă 17-. Dar , așa cum a fost remarcat de numeroși cercetători , luna
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA FIGURĂ PROEMINENTĂ A DOMNIEI LUI MATEI BASARAB de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371135_a_372464]
-
agă Buliga , fiind agă mare. Deci începură a slobozi tunurile în unguri , dar îi trecea gloanțele, sau din adinsu Buliga așa le îndrepta, sau din greșeală nu se știe bine ,ci deteră știre Hrizei Vodă că tunurile nu bat în oaste ci pe deasupra . Deci , alergă cu calul mânios și ajungând la tunuri, scoase paloșul și lovi pe aga Buliga ,de-l făcu în două 18-.Sfârșitul marelui agă și căpitan din Ciovârnășani s-a petrecut deci ,așa cum îi fusese toată viața
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA FIGURĂ PROEMINENTĂ A DOMNIEI LUI MATEI BASARAB de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371135_a_372464]
-
curată, mărindu-Te împreună cetele netrupești, pentru că: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cuteză a căuta cetele îngerești; iar prin Tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care mărindu-L împreună cu oștile îngerești, pe Tine te mărim... Născătoare de Dumnezeu, tu ești viața cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieții, singur Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii...“ (Ibidem). Precum putem ușor constata, dincolo de toate cele câte s-au scris
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
avanpost și o barieră la frontiera de est a imperiului roman, stavilă în calea migrației barbare, însă sub împăratul LUCIUS DOMIȚIUS AURELIANUS (care a deținut puterea între anii 270 - 275 d.Hr.) Roma este nevoită să-și retragă în interiorul frontierelor oștile. Dacia a continuat să-și ducă existența prin asimilarea colonilor romane de către populația băștinașă. Retragerea cunoscută sub numele de „AURELIANĂ” a stârnit puternice controverse între istorici, unii având drept izvor lucrarea apocrifă „HISTORIA AUGUSTA” a lui AURELIUS VICTOR EUTROPIUS RUFINUS
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
avanpost și o barieră la frontiera de est a imperiului roman, stavilă în calea migrației barbare, însă sub împăratul LUCIUS DOMIȚIUS AURELIANUS (care a deținut puterea între anii 270 - 275 d.Hr.) Roma este nevoită să-și retragă în interiorul frontierelor oștile. Dacia a continuat să-și ducă existența prin asimilarea colonilor romane de către populația băștinașă. Retragerea cunoscută sub numele de „AURELIANĂ” a stârnit puternice controverse între istorici, unii având drept izvor lucrarea apocrifă „HISTORIA AUGUSTA” a lui AURELIUS VICTOR EUTROPIUS RUFINUS
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371147_a_372476]
-
avanpost și o barieră la frontiera de est a imperiului roman, stavilă în calea migrației barbare, însă sub împăratul LUCIUS DOMIȚIUS AURELIANUS (care a deținut puterea între anii 270 - 275 d.Hr.) Roma este nevoită să-și retragă în interiorul frontierelor oștile. Dacia a continuat să-și ducă existența prin asimilarea colonilor romane de către populația băștinașă. Retragerea cunoscută sub numele de „AURELIANĂ” a stârnit puternice controverse între istorici, unii având drept izvor lucrarea apocrifă „HISTORIA AUGUSTA” a lui AURELIUS VICTOR EUTROPIUS RUFINUS
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371144_a_372473]
-
respecta ființa umană, creație a Domnului, încât nu vroia s-o deranjeze, să-i taie calea, tocmai el, preotul, care avea acest drept ca ales cu har al lui Dumnezeu. Sfințitul părinte era misionarul acestui loc din Dealul Cornilor în fața oastei păcătoșilor de pe aceste meleaguri, cărora să le poarte pașii spre calea mântuirii. Dar se pare că dânsul prefera să rămână în urma turmei, ca nici o oaie să nu se rătăcească, și să le mâne încet, de la spate, pe calea cea dreaptă
OMUL RUGĂCIUNII ŞI AL SUFERINŢEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344745_a_346074]
-
Banatuluiîn pregătirea revoluției din 1821, ( I, nr.3, 1996, p.9) Protopopescu C.A., Elenă JianuTutunaru, Tudor Vladimirescu în opera lui Rusu Victor, Tudor Vladimirescu în poezia culta, (IX, nr.1(15), 2005, p.10 ) Șerban Constantin, Date noi privind oastea condusă de Tudor Vladimirescu, (IX, nr.1(15), 2005, p.5) Șerban Constantin, Iordache Golescu, un memorialist mai puțin cunoscut al Revoluției condusă de Tudor Vladimirescu, ( VIII, nr.1(14), 2004, p.2) Șerban Constantin, O carte rară despre Tudor
BIBLIOGRAFIA.STUDIILOR ŞI ARTICOLELOR CONSACRATE LUI TUDOR VLADIMIRESCU ŞI REVOLUŢIEI DIN 1821, PUBLICATE ÎN REVISTA PORŢILE DE FIER. de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344754_a_346083]
-
Institutul Cultural Român și... chiar o juma’ de ensioară de la Uniunea Scriitorilor! 7. Aveti un palmares ales. Cum a fost drumul până aici? GR: Mulțumesc pentru laude! Palmares mediu, fără modestie! Dar încerc destul de tare să fiu în rând cu „oastea” peniței! Am publicat materiale în vreo cinci antologii. Mi-au fost tipărite aproximativ 500 de pagini format A5, reprezentând trei cărți proprii (Arhitectura ștefaniană, Evadare din spațiul virtual, De vorba cu stelele), am editat și tehnoredactat vreo zece cărți ale
DIALOG CU GEORGE ROCA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 36 din 05 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344922_a_346251]
-
rămas în viață, între ei Nică și Manole, nădejdea bătrâneții ce urma să-i vină. În pragul războiului, Nică era deja însurat și avea și trei prunci de crescut, iar Manole era tocmai la vârsta când țara îl cerea la oaste. Acum însă, țara avea nevoie de mai mulți ostași, așa că n-a scăpat de rechemare la datoria ostășească nici bădița Nică, cum îi zicea fratele mai mic. Biata mamă știa ce înseamnă războiul din cele ce văzuse în celălalt, din
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
aplicat studenților, temându-se că nu i se va permite să termine anul universitar, Mihai se transferă din anul IV la universitatea timișoreană. Revenit în vacanță pe plaiurile natale, este, asemeni dascălului lui Nică, „luat cu arcanul“ și „dus la oaste“, adică încorporat cu forța într-un detașament de muncă, într-un batalion de pedeapsă, alături de analfabeți și infractori de drept comun. Dacă la început nu reușește să se facă ascultat, în cele din urmă se află despre statutul său onorant
VIAŢA CA O CURSĂ PE UN CÂMP MINAT, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345819_a_347148]
-
fi putut să-i perpetueze numele și visele de truditor al gliei. Vlad căzuse cu tractorul într-un canal de irigație întrucât, obligat să lucreze și noaptea, adormise la volan, iar celălalt, Luca, „a înroșit câmpia înainte de a pleca la oaste”, adică a fost ucis, probabil din gelozie, de un criminal al cărui nume nu s-a aflat niciodată. Dacă întoarcerea fetelor și a celor doi gineri ai lui George Bărăgan în sat, spre a lua frâiele gospodăriei în mâinile lor
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
procedeu amintind de cel din Șeherezada, la frumoasa și dramatica poveste erotică a lui George Bărăgan care în tinerețe a fost asaltat deopotrivă de înstărita Filița Coșovei și de mult mai săraca Floarea, ambele așteptând nerăbdătoare să se întoarcă de la oaste acest consătean harnic amintind, până la un punct, de Ion al Glanetașului. Căile și resorturile dragostei rămân încurcate pentru flăcăul disputat aprig de cele două fete din sat: „Întrebarea asta m-a zgândărit dă la tinerețe până în ziua dă azi. Nu
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Treaptă Se clatină distanța. La sfat, mă cheamă spinii. Te șuieră trecutul. Ne înfloresc mălinii. Mă-mprăștie pe frunze culoarea răvășită, Te iartă și te-ascunde privirea mea... rănită. Ne prind în horă vremuri cu oști pe răni, călare. Ard veșnicii smintite, ne pică la picioare. Mă cerne peste nouri tristețea, mistuirea... Zâmbești și cât mai semeni... cât semeni cu iubirea! Dar totul: spini, culoare, mălini și răni și frunze Mă șuieră în iarna de pe-
TREAPTĂ de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346004_a_347333]