1,827 matches
-
în persoană. Nobunaga era tot mai bine dispus. Și, cu toate că valeții veniseră să taie feștilele lumânărilor de mai multe ori, nu făcea decât să bea apă și să continue petrecerea, nepăsător față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau încontinuu, învăluite în aureolele ceții nocturne. Dacă în lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut ghici viitorul, poate s-ar fi citit un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
groase ale verandei, care luceau ca și cum ar fi fost lustruite cu ulei. Dându-și seama că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră un zgomot din direcția coridorului de miazănoapte. Părea al unui oblon de fereastră care se deschidea repede. Crezând că era Nobunaga, se opriră, privind spre dormitorul întunecat. Singura persoană din cameră, însă, era o femeie îmbrăcată într-un kimono subțire, cu modele mari, și o manta lungă, decorată cu brazi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opriră, privind spre dormitorul întunecat. Singura persoană din cameră, însă, era o femeie îmbrăcată într-un kimono subțire, cu modele mari, și o manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zgâlțâia. Femeile alergau în dezordine, dintr-o cameră în alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja într-un colț al verandei și trăgea cu arcul în dușmani. În jurul lui se înfigeau săgețile care urmăreau să îl țintească chiar pe el. Privindu-i modul înfricoșător de a lupta, nici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
străpunse cu lancea dintr-o parte în alta. Chiar atunci, un luptător al clanului Akechi își încordă micul arc în umbra unui brad negru chinezesc. Săgeata îl lovi pe Nobunaga în cot. Clătinându-se înapoi, Nobunaga se rezemă greu de oblonul din spatele lui. În același moment, dincolo de zidul dinspre apus avea loc o acțiune minoră. Un grup de vasali și infanteriști, sub comanda lui Murai Nagato și a fiului său, năvăliseră afară din conacul guvernatorului, care se afla în vecinătatea Templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gogoașa unui vierme de mătase, îmbrăcată într-un kimono ruginiu. Auzi glasul fiului ei în timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon, scuturându-și mantia de praf. Capul, pe care și-l răsese la Amagasaki, încă îi mai era înfășurat în glugă. Nene veni din spatele soțului îi și-i vorbi încet: — Mama ta ți-a ieșit în întâmpinare. Hideyoshi se duse repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
efort în acest sens. Ceea ce nu însemna că nu mai aveam și zile proaste. Aveam. Situația nu s-a îmbunătățit fără sincope. La doi pași înainte, făceam și unul înapoi. Erau momente când nu-mi doream altceva decât să trag obloanele, să evadez din realitate pentru o vreme, să scap de deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase nimic rău. Pur și simplu, mă săturasem de toate sentimentele. Ca să nu mai pomenesc de zilele în care tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa și, când am parcat Fordul Escort închiriat pe aleea de pământ, am observat că toate obloanele casei erau închise. Era o duminică mohorâtă, întunecată, din mijlocul lui decembrie. Concluzia logică era că nu era nimeni acasă - sau că Rory și soțul ei locuiau în casă ca într-o peșteră, apărându-se de strălucirea naturală a soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am spus. Unicul motiv pentru care mă aflam aici era să mă conving dacă Aurora era sau nu în primejdie - și, dacă era, să o scot din casa asta cât mai iute cu putință. După ce văzusem exteriorul casei (vopseaua cojită, obloanele făcute praf, buruienile răsărind printre treptele de la intrare), eram pregătit să dau peste o adunătură de piese disparate și stricate de mobilier, aruncate unele peste altele prin camere, dar interiorul s-a dovedit a fi mai mult decât prezentabil. Rory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vorbi... despre lucrurile despre care vorbim mereu. Poate o să jucăm Monopoly. Asta În cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încântare. Ăsta are și parchet și obloane ! De când mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încântare. Ăsta are și parchet și obloane ! De când mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las confortabil pe spate, când Connor zice : — Ce zici de chestia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. Când ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi În sufragerie, ajutând-o pe Jemina să intre În cea mai strâmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Într-un moment crucial, mă trezesc gândindu-mă „Sper să nu cadă lumânarea parfumată“, ceea ce mă cam distrage un pic de la ce fac. Oricum. Am făcut sex. Iar diseară mergem să vedem un apartament. N-are nici parchet, și nici obloane - dar are jacuzzi În baie, ceea ce e destul de cool. Așa că se poate spune că viața mea decurge cum nu se poate mai bine. Nu știu de ce mă simt așa de nasol. Nu știu care-i... Nu vreau să mă mut cu Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi permită să bag în mine până să mi se pună bolovanul și nici nervii nu-mi mai sunt atât de contractați după trecerea șocului din prima zi, cu lipsa lui Ilie. Mai trec în fiecare zi pe la casa cu obloane trase din Cuza Vodă, dar parcă numai din obișnuință... După două zile sunt deja saturat de trenul legănat dinspre Tulcea spre Constanța. Mirosul lui de cărbune ars (cum e cărbunele nostru cu putere calorică slabă, mai mult afumă decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am pierdut urma și umbra. În adâncul mut al tăcerii mele, simt cum se petrecea ceva. Ceva vorbea fără cuvinte. Iar gândurile, oaspeți neașteptați, nu au putut să nu-mi ghicească povestea ochilor și a lacrimilor. Sunt oare
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
dar și întinsele păduri din jur și fânețele. Babic îi arătase grajdurile cu cai, țarcurile câinilor de vânătoare, apoi o condusese la casa șoimilor. Două camere spațioase, uscate, bine aerisite, cu ferestrele spre sud, fără geamuri, doar cu zăbrele și obloane. Pe jos era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poarte pentru câteva ceasuri în lumea viselor, departe de infernul din Adoras. Amurgul nu s-a arătat; cerul a trecut aproape dintr-o dată de la roșu la negru, și în curând străluciră lămpile de carbid în barăci. Numai locuința căpitanului avea obloane care nu lăsau să se vadă ce se petrecea în interior, înainte de a se lăsa complet noaptea neagră, sosi o santinelă să facă de gardă, țeapăn și cu arma pregătită, la mai puțin de douăzeci de metri de ușă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ciocnindu-și tocurile cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe figura locotenentului se vedea clar că nu avea dispoziția necesară să sesizeze comicul situației, și când ochii i se obișnuiră cu penumbra încăperii, se apropie de fereastră, deschise obloanele și arătă cu cravașa spre baraca alăturată: — Sergent, cine sunt oamenii închiși acolo? vru să știe. Sergentul simți cum o sudoare rece îi iese din fiecare por al trupului, dar, încercând să-și păstreze calmul, răspunse: — Familia targuí-ului. — De cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stare de răzvrătire Împotriva Imamului Timpului, grăbi-i-ar Dumnezeu venirea”. De azi pe mâine, nici un singur persan nu-și mai aprinse vreo țigară. Narghilelele, celebrele kalyans, au fost puse la locul lor sau sparte, negustorii de tutun au tras oblonul. Până și printre soțiile șahului prohibiția fu respectată strict. Monarhul Își ieși din minți, Îl acuză, Într-o scrisoare, pe conducătorul religios de iresponsabilitate, „pentru că nu-i păsa de consecințele grave pe care privarea de tutun le-ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
buzele, v-ar fi mult mai bine fără mine, iar ea face un pas înapoi, ochii i se micșorează și eu mă dau jos din pat, draga mea, glumește, du-te și te îmbracă. Cu degetele tremurând de furie, ridic obloanele, camera este inundată într-o clipă de o lumină galbenă, puternică, de parcă un generator ceresc ar fi fost îndreptat spre noi. Naama, sunt mort de sete, spune el, adu-mi un pahar cu apă, iar eu ripostez, nu am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu știe absolut nimic despre femeia aceea tânără care mi-a distrus viața, iar acum ar fi un păcat să o mai deranjez cu zvonuri de mult uitate. Trec din nou prin fața dormitorului lor, încerc să trag cu ochiul printre obloanele trase, dau la o parte perdeaua cu flori de hibiscus leșinate de căldură, simt nevoia să trag de obloanele din lemn până când își vor deschide gurile pârjolite și vor începe să îmi vorbească, ce s-a întâmplat aici, în dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să o mai deranjez cu zvonuri de mult uitate. Trec din nou prin fața dormitorului lor, încerc să trag cu ochiul printre obloanele trase, dau la o parte perdeaua cu flori de hibiscus leșinate de căldură, simt nevoia să trag de obloanele din lemn până când își vor deschide gurile pârjolite și vor începe să îmi vorbească, ce s-a întâmplat aici, în dormitorul lor, cel mai mic din toată casa, dormeau în paturi suprapuse, ea în patul mare, de sus, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cel mai mic din toată casa, dormeau în paturi suprapuse, ea în patul mare, de sus, iar el, în patul îngust, la picioarele ei, care dimineața era îndesat sub patul ei, pentru a putea traversa camera minusculă. Stau vlăguită în fața obloanelor pline de secrete, camera aceasta îmi stârnește întotdeauna o stare difuză de depresie, o durere ascuțită în gât, iar acum dinăuntrul ei se aude pe neașteptate un geamăt, deschid gura stupefiată, nu se poate, nimeni nu locuiește aici, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ascuțită în gât, iar acum dinăuntrul ei se aude pe neașteptate un geamăt, deschid gura stupefiată, nu se poate, nimeni nu locuiește aici, cum a putut ajunge aici un biet suflet și, mai ales, cum ar putea ieși, de vreme ce toate obloanele sunt trase, iar ușile, închise, înconjor din nou casa, încerc să privesc înăuntru, dar nu văd nimic, și din nou aud o pisică mieunând din dormitor, și deja încep să devin conștientă de faptul că nu este decât vina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-o deschizând ușa, se desparte de mine încordată, pa, mami, eu o sărut pe frunte, încui panicată ușa în urma ei, învârt cheia de trei ori, numai să nu se răzgândească, să își continue drumul, să mă lase singură. Trag repede obloanele, astup fisurile luminoase, încăpățânate și mă prăbușesc pe pat, un culcuș umed și întunecat mă așteaptă acolo, numai în adâncurile lui mă pot culca, îmi pot odihni oasele obosite, vreau doar să rămân aici toată ziua, fără să duc grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]