8,125 matches
-
înalt că aproape nu-i văd mijlocul, mă cufund în nisip, un soare aborigen mă înfășoară în razele lui, aud cântecul gutural, îmi apăs urechea să-l aud mai bine, el vine din pământ, din ocean și din înaltul cerului, obosită de amintiri, de teamă să nu stârnesc rănile, murmur aproape numai pentru mine, spune Silvia, spune: "Ne plimbam pe faleză, ca doi îndrăgostiți, mă amăgeam eu în sinea mea, el se uită cumva galeș la mine și-mi spune: aș
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
blând, el se bucura de natură, de haine frumoase și de o femeie nemaipomenită. Se va bucura din plin, atât cât va fi posibil. O nouă atingere timidă îl făcu atent. "Tovarășe, îngăimă unul de lângă el, nici nu se mai obosea să le memoreze numele ori funcția, tovarășe inspector, cum vi se par realizările noastre?" Acesta se trezi și răcni la ei: "Ca un rahat, ca un mare rahat". Șeful institutului intră cu doi activiști de partid în atelier. Aceștia se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
auzi cum sună o vioară ca o orchestră și să nu-ți pui problema harului". Se îndreaptă spre grajduri în întâmpinarea colegului său. Acesta are încă ochii lipiți de somn, la nouă dimineața, când cei de la C.A.P. sunt deja obosiți de treburile zilei. Alături de el, o femeie cam la 35 de ani, îmbrăcată ca un "neocolonialist", în pantaloni, cu o cămașă de in topit, bine mulată pe trup. Părul castaniu deschis, relativ scurt, cu o tunsoare rebelă. "'Neața", o întâmpină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâna lui, nu s-ar mai întâlni niciodată. Spera ca treptat să-i treacă această nebunie, să se vindece de el, spera ca timpul să împace ceea ce azi era de nesuportat. Aștepta ca mizeriile și meschinăriile lui Alex să o obosească și să se hotărască să renunțe la el. Până la urmă nu există altă cale. Deocamdată se purta în afara oricărei demnități. Ea, femeia inaccesibilă, femeia râvnită de atâția bărbați, femeia iubită cândva de soț cu ardoare. Își aducea aminte de mezinul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
grâu și flori de mac, aude lăutarii cântând de dragoste și de moarte, tristețea e mai grea decât moartea, a trecut prin școală și prin liceul de muzică ca printr-o hipnoză, cânta ore în șir la vioară fără să obosească, în timpul liceului a fost angajată în orchestra teatrului, dar uneori cânta și ca solistă, când violonistul se îmbolnăvea, după două ieșiri la rampă, fără repetiție, doar cu partitura în față și cu sala în dreapta ei, s-a trezit cu o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
interdicția și viața ei trebuia să urmeze alt ciclu. A intrat din nou în peșteră și s-a așezat la pian, a apăsat clapele, acestea au sunat spart, dezacordat. O jumătate de zi s-a chinuit să acordeze pianul. A obosit foarte curând. A căutat în sacul cu merinde și a dat peste câteva alune și o mână de mure uscate. Le-a mâncat dintr-o răsuflare, s-a așezat din nou lângă trupul uscat al Mariei, cu fața la bolta de piatră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de vitregiile sorții și nevoit să trăiască departe de părinții lui de sânge. Dacă Jan ar vrea să încerce, măcar să încerce să-i contacteze pe cei din șatră, gândi ea. Dar Jan nu le dăduse nici o speranță în acest sens. Obosită de atâtea frământări ale sufletului, adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de mamele lor, până la flăcăii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să seama. Trezit de cele două bătăi ale pendulei din dormitor, încercă să facă câțiva pași până la fereastră. Află că afară era încă noapte. Care noapte? Peste una trecuse fără să știe când și cum. Adormi din nou. Era prea obosit pentru a se lansa în presupuneri. * Nunta continuă. Veselia, buna dispoziție însoțite din belșug de băuturi tari și mai puțin tari făcu sărbătoarea să strălucească peste zorii mai multor zile din săptămâna care abia începuse. * După aproape două săptămâni, avocatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut, iar bătrânii, obosiți de timp, își luară luleaua și, aprinzând tutunul negru și iute cu mâinile tremurânde, începură să trimită spre cer rotocoale de fum, sporind întunecimea pe cale a se instala. Se aflau aproape de lăsarea întunericului. În scurt timp, noaptea avea să intre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
favorită a bulibașei, care nu mai putea de dragul de a mâna ea catârii, dădu semnalul și coloana se puse în mișcare. Ea strunea cu pricepere telegarii, forțându-i să o țină într-un trap continuu, măsurat, pentru a nu-i obosi, fiindcă animalele ca și oamenii șatrei nu avuseseră timp de odihnă. Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de piatră prin locuri dosite, pentru a fi cât mai departe de ochii stăpânirii. La o răscruce, bulibașa hotărî
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
însă nu o suspecta de impolitețe. Petrecerea dură nesperat de mult peste miezul nopții. După ce plecă și ultimul musafir, ai casei se așezară care și cum găsiră un loc potrivit. - Acum, hai să ne tragem răsuflarea, spuse Ina, arătând vădit obosită de truda zilei. Ne trebuie un moment de respiro la capătul acestei zile. Eu aș vrea, Alex, să le punem și băieților puțină șampanie și să ciocnim cu ei pentru acest mare eveniment din familia noastră și apoi să mergem
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se întâlniră. Vorbele sale reușiseră să pună oarecum stavilă potopului de lacrimi. - Nimic, ce să se întâmple!? Nimic...! Ba ceva totuși s-a întâmplat sau mai bine zis se întâmplă! - Poți să-mi oferi și mie o explicație? Sunt cam obosit și nu cred că aș fi în stare la ora aceasta să umblu la capitolul unde probabil s ar afla unele supoziții. - Dragul meu, mă uit când la mine, când la tine. Suntem cum s-ar spune, doi oameni copți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
are pe Dana), Frosina îcăsătorită Baltag) și Gheorghe. PETREA are trei copii: Mircea, Dragoș și Eugenia. DOMNICA îdevenită Ungur prin căsătorie) are un fiu, Aurel. URSITA COPILARIEI FURATE Consecință a faptului că spiritul îmi este viu și încă nu a obosit la vârsta când am ajuns ca să știu ce nu știu, conectat la o instrucție lipsită de compromisuri în descrierea unor realități, mai mult sau mai puțin vizibile, cu pătimașă și sagace aplecare spre trecut, am ocazia să nu mă îngrop
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
colăcei, pampuște îgogoși), mere, nuci și grițari îcreițari), astfel că trăistuțele noastre se umpleau și nu de puține ori dădeam fuga pân-acasă să le deșertăm. Era un du-tevino, o distracție unanimă și o hârjoană până noaptea târziu, când popa, obosit de atâta „aghesmuit” și de întins mâna după bani, se retrăgea la Casa Parohială. După socoteala unor cârcotași, care de altfel păreau a fi persoane de bună-credință, la Bobotează popa strângea bani pentru cel puțin o mașină nouă, iar cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Îi fluturau În goana nebună, iar Milu părea o torță vie, purtată de o mână nevăzută spre Înălțimi. L-am urmat râzând, Încercând să-l ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne să ne doară Într-o parte. Ne-am trezit Într-un târziu sus, pe Creștetul Doamnei, gâfâind și cu obrajii Îmbujorați. Pâlcuri răzlețe de romaniță erau Împrăștiate prin iarba grasă, răsfirată de vânt. Găseam acolo un aer
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și Încep să-mi rotesc brațele ca o elice uriașă. Încerc să-mi surprind umbra, să fiu Înaintea ei cu o fracțiune de secundă. Știu că e prostesc, dar continui cu o Încăpățânare de fier. Poate voi reuși să o obosesc. Trec minute bune, În care viteza mea de reacție crește neîncetat. Un bătrân gură cască se sprijină Într-o umbrelă cu câteva spițe ieșite și privește spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
veghem asupra vecinului. Iar el, în fiecare dimineață, cobora să-și cumpere ziarul și revenea în apartament, nebănuind prezența noastră la doar câțiva metri. Apoi începeau iar zgomotele. Am fi vrut ca într-un fel sau altul să se termine, obosiserăm să-l tot ocrotim pe vecinul care abia dacă ne saluta, dar nici unul nu a putut renunța, din morală, dintr-un sentiment creștinesc sau pur și simplu din obișnuință. În seara aceasta este rândul meu, sunt în tura de după-amiază
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
câmpii, iar noi treceam peste, foarte mult peste. Norii miroseau a lapte proaspăt, iar mătușa îi lua în poală și le dădea tot felul de forme, apoi mă lua de mână și mă învăța și pe mine să zbor. Când oboseam mă sprijineam de scaunul ei cu rotile și de dulapul cu goblenuri din camera de zi. Viața noastră avea zile și nopți măsurate după tratamentul pregătit din timp pe noptieră. Dimineața și seara o iubeam cel mai mult pentru că termometrul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o să ne uscăm și o să bem ceva cald. — Cacao fierbinte cu scorțișoară. Daniel o porni mai departe prin ploaie. Din când în când se apleca să se ferească de păsările ce treceau printre frunze. Era deja întuneric și brațul său obosise. Mergea poticnindu se. Picioarele lui se afundau tot mai mult în noroiul de sub frunze. Prin rafalele de ploaie se zărea în depărtare o pată cenușie. Pentru câteva clipe își aținti privirea într-acolo, apoi începu să alerge. Îl dureau genunchii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care în câteva secunde ar fi dispărut asemeni steluțelor din focurile de artificii. — Ce-ai rămas așa, ca o stană de piatră? Ești cam palid. Te simți bine? N-am nimic, puțin obosit. — Tu ai văzut cât e ceasul? — Nu. — Obosit de atâta somn; tu ce crezi? — Nimic. Nu ai și tu o părere, măcar așa, de ochii lumii? — Nici măcar de ochii lumii. Dar ce am spus, dragă? Mirosul din bucătărie îi apăsa și mai greu tâmplele; un aer închis din cauza
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
renunțase în ultima clipă și, când era gata de a pune plicul la poștă, se răzgândise și rupsese scrisoarea; așa că Ina nu avea de unde să știe de moartea lui Petrișor. Olga făcu o pauză. Se vedea că fiecare cuvânt o obosea.În acest timp, Ina căută să-și amintească dacă primise o scrisoare cu privire la dispariția băiețelului Olgăi. Nu, nu primise, dar lăsă ca totul să curgă fără a răscoli fapte neînscrise în noianul agendei memoriei sale. - Fetița e la mama... Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mă grăbesc. Și tu Olga ai nevoie de odihnă. - Mai stai o clipă, o clipă doar, numai o clipă, te implor... N-am reușit să-ți spun ceea ce este mai important și pentru care te-am chemat. Tăcu iar. - Ai obosit Olga, ai nevoie de multă odihnă! - Nu-ți fă nici o grijă pentru mine, mă voi odihni dincolo, mă voi odihni... nu te îngrijora... Buna mea Ina, buna mea... Tu așa ai fost mereu și eu... - Și tu, ce!? Și tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bine. Mihaiul grupei, cel mai tânăr și mai fercheș dintre toți, pusese stăpânire, pe toate fetele și femeile mai tinere și mai ochioase, și se cereau la dans. El nu le refuza. Chiar îi și plăcea această postură. După ce a obosit, s-a retras pe o bancă, mai la o parte, și stătea, cam pe gânduri. L-a readus la realitate, din partea opusă a curții, o mână, fluturând maiestuos, ca un fluture. A tresărit. A văzut că este chemat, prin semne
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tot prin semne, răspunsul necesar. Invitându-l, în continuare, setoasă, de mama focului. S-a dus. S-au îmbrățișat. Ea l-a și aruncat în nisipul petecuțului de plajă. și l-a frecat; și l-a învârtit; și l-a obosit; până l-a dat aproape gata. Pe urmă, l-a luat de mână și l-a purtat până l a apropiata vilă, a cărei proprietară era. Acolo i-a dat haine, de l-a făcut ca pe un proaspăt scos
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la nesfârșit... Și totuși, pentru a-i explica mai bine viața mea umbrei mele rupte în două, trebuie să povestesc ceva. Oh! Câte povești despre zilele copilăriei, dragoste, raporturi sexuale, căsătorie și moarte, nici una adevărată! Născocirile, frazele frumoase, asta mă obosește. Mă voi strădui să storc acest ciorchine. Dar conține el oare cea mai mică urmă de realitate sau nu? Nu mai știu nimic. Nu știu unde mă aflu. Nu știu nici dacă această zdreanță de cer, de deasupra capului meu, dacă aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]