881 matches
-
contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
ni se pare, decât conceptul de "schemă", de exemplu, cu conținut pur descriptiv. Reacție nevrotică. Psihopatul, de exemplu. In special în ceea ce privește utilizarea sa clinică imediată. Gray, 1964 și 1976. Eynsenck, 1968. Efect Napalkov, 1963. Eysenck, 1968. Paradox nevrotic. Seligman, 1971. Obscuritatea, tunetul, focul, animalele periculoase... Ideea este interesantă; ea reunește, într-o oarecare măsură, modul în care etologiștii concep unele procese de învățare, dar îi lipsește confirmarea atât pe plan clinic cât și pe cel terapeutic. Vom vedea, mai departe, că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cazul unor ilegalități. Georges de Mably a venit cu ideea ca "magistratul să-și pronunțe raționamentul cu voce tare, să fie obligat să citeze în judecata lui textul de lege care-l condamnă pe vinovat..., iar procedurile misterios păstrate în obscuritatea grefelor să fie deschise tuturor cetățenilor ce se interesează de soarta condamnaților"108. J-P. Marat, în al său Plan de legislation criminelle (1780), s-a pronunțat pentru distincție din partea anchetatorilor în privința aplicării pedepselor după gravitate, atât a intențiilor cât și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a îmbrățișa trupul acela, de a pipăi cu degetele mele luciul pielii ei bronzate, am simțit o fericire nemaiântâlnită și fără nume. Exista masa aceea din scânduri grosolane, instalată la marginea unei păduri. Soarele și mirosul ultimelor zăpezi refugiate în obscuritatea desișurilor. Totul era de o simplitate divină. Și luminos. Ca trupul acela cu feminitatea lui încă distrată. Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
parte, ’ElohQy ’"men este tradus „le seul vrai Dieu”... În traducerile românești se manifestă mai des tendința contrară, de a „înduhovnici” expresia, rezultând uneori un text voit arhaizant, deși aceasta nu înseamnă că este întotdeauna obscur. Am putut constată că obscuritățile sunt pricinuite mai des de formulările din Septuaginta decât de cele ale textului masoretic (și acesta are, bineînțeles, unele pasaje greu de înțeles și de transferat). Datorită folosirii îndelungate a limbii române în liturgie și datorită faptului că, pe lângă lecturile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la realități etnografice distincte. Aceste dificultăți conceptuale derivă din ambiguitatea structurală a universului ritual: pe de o parte, acesta beneficiază de o vizibilitate șocantă (oricine, chiar și outsider, poate identifica o manifestare ceremonială) și, pe de altă parte, de o obscuritate a semnificațiilor, descurajante pentru orice cercetător. Reluând parcă o exclamație a lui Durkheim („Totemul este mai presus de toate un simbol, o expresie materială a ceva. Dar a ce?”), Sally Falk Moore (1977, p. 151) scrie: O ceremonie este o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nevinovaților soți, în scene care amintesc și de furtunoasele gelozii manifestate isteric în Five o'clock. Elvira Vasiliu, autoare a unor romane precum Dezrobită, Sub jugul lor, Lacrimi otrăvite etc. se crede îndreptățită să acuze misoginismul și obtuzitatea semenilor pentru obscuritatea în care îi este hărăzit să creeze capodopere pentru care Zița cu siguranță "s-ar fi înnebunit". Galeria de scriitoare în care se crede încadrabilă nu lasă nici un dubiu legat de infatuarea și gusturile literare ale personajului: "să fiu în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toate cerințele privind corectitudinea, claritatea, proprietatea, precizia și puritatea stilului sunt îndeplinite atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este mult redusă, în schimb vorbirea și scrierea personajelor se caracterizează prin obscuritate, non-sens, prolixitate, folosire improprie a termenilor, frecvența barbarismelor și multe alte derapaje de la respectivele norme stilistice. Un singur extras din celebrul Proces-verbal, întocmit de un anume "comisar" Mitică Pișculescu, ne edifică asupra majorității acestor abateri comice de la principiile corectitudinii și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tradiția iudaică, orfică și mai ales cea creștină conferă cuvântului sacru o extraordinară eficacitate, creativitate și putere de a comunica. Antichitatea recunoaște „literelor sacre” o serie de note specifice. Sunt astfel considerate esoterice, deci inițiatice, nedivulgabile. Caracterul lor secret presupune obscuritate, stil enigmatic, limbaj ermetic. Paralel însă, și chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în primul rând, a ceea ce se va numi estetizarea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
nu numai în est), literatura lua înfățișarea unei simplități de catifea, care ascundea coduri de fier. Codul (convenția) care semnifică în fond imaginația însăși era mai puternic ca niciodată. Diferența era că în vest el apărea ca o îndepărtare de obscuritatea modernistă, pe când în est era terorizat de o aparentă claritate inofensivă și previzibilă a intenției, care de fapt a adus după ea nesfârșite ambiguități de limbaj. Autorii Desperado din vest au imaginat o mulțime de fețe ale cortinei de fier
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sângerează" din unul într-altul (Martin Amis), fii un bun chirurg al romanului și folosește bisturiul hibridizării cu sânge rece, fiindcă, dacă te agiți la ideea de invenție (cum a făcut Fluxul conștiinței), riști să fii condamnat la carceră pentru obscuritate. * Din cea mai abstractă idee literară, din texte scrise pornind de la ori despre alte texte, stoarce viața până la ultima picătură, și strigă sus și tare că tot ce te interesează e viața (chiar dacă de fapt aspiri în taină la convenție
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
obscură, în care pătrunderea oricăror raze de lumină era exclusă. În această sală, un tub Crookes, excitat de descărcările unei bobine de inducție, era acoperit cu ecrane de carton negru, opac pentru lumina cunoscută, chiar cea mai intensă. În această obscuritate, special creată pentru a permite ochiului să recepționeze orice fenomen luminiscent, nu era nimic luminos, până când acele radiații, încă neidentificate și emanând fără dubiu din tubul Crookes, au traversat carapacea de carton, căzând pe ecranul fluorescent; ele și-au pus
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
orice fenomen luminiscent, nu era nimic luminos, până când acele radiații, încă neidentificate și emanând fără dubiu din tubul Crookes, au traversat carapacea de carton, căzând pe ecranul fluorescent; ele și-au pus în evidență existența luminând, într-o oarecare măsură, obscuritatea. Să vadă că ecranul s-a luminat sub influența unor radiații invizibile, să remarce o linie de umbră traversând ecranul, să identifice obiectul care a produs acea umbră, să verifice că sursa de radiații este cu certitudine tubul Crookes, toate
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
dar m-am ferit să pun să fie cântat ceva necesar înțelegerii piesei, pentru că în mod obișnuit cuvintele ce se cântă fiind prost înțelese de auditori, din cauza confuziei aduse de diversitatea vocilor care le pronunță împreună, ar provoca o mare obscuritate în înțelegerea lucrării, dacă ar trebui să instruiască auditoriul asupra vreunui lucru important. Nu la fel se întâmplă cu mașinăriile, care nu sunt în această tragedie niște lucruri detașate, ele formează intriga și deznodământul, și sunt atât de necesare aici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rapide, izolate, unele sub formă de pantomimă, altele vorbite, ar produce, mi se pare, și mai mult efect în tragedie. La începutul unei piese, aș vrea numai ca ele să nu dea prea mare viteză acțiunii, și să nu cauzeze obscuritate." 2.3.4. Al Patrulea Perete Grija aceasta pentru realism, pe care o dovedesc teoreticienii dramei burgheze, culminează cu estetica celui de-al "patrulea perete", concept făurit de Diderot, atât ca instrument dramatic la dispoziția autorilor, cât și ca un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1058), Înțeles ca „mutarea/purtarea zeului”. Existau „slujitori” și „slujitoare” ale zeului (teojo doero și doera), tratați ca oameni liberi și ale căror nume și proprietăți sunt menționate, dar nu și Îndatoririle religioase. În ultimă analiză, aceste texte, În ciuda multelor obscurități, lasă să se Întrevadă o organizare religioasă uniformă, Întemeiată pe un sistem foarte birocratic, fără să ne fie Îngăduit să așteptăm de la ele mai mult decât vor ele să spună, În virtutea exclusivei lor finalități administrative. b) Sacrificiul Nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
finalitatea evidentă a formării unor elite nobiliare și a puterii lor. Texte târzii, pe cât de celebre pe atât de controversate, care conțin rămășițe neîndoielnice ale credințelor etrusce filtrate prin arta auspiciului, insistă fie asupra caracterului inexplicabil (zei involuti) și asupra obscurității (zei opertanei) forțelor divine, fie asupra pluralității (zei complices) și apartenența lor la ambele sexe (zei cosentes), fie, În sfârșit, asupra prezenței unor divinități „inferioare” (poate divinități „decăzute”) cu nume ca Geniixe "Genii", Favoresxe "Favores" sau Laresxe "Lares". În aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vëlenas, Vélniasxe "Vélnias"; În letonă, Velnsxe "Velns"), al cărui nume indică astăzi diavolul și se regăsește Într-o serie amplă de cuvinte referitoare la fantasme, umbre, morți, spectre etc. Vëlinas este opusul lui Diëvas; este zeul nopții, al magiei, al obscurității. Din acest punct de vedere, cei doi formează o pereche perfect complementară. Diëvas aduce bunuri și bogăție, Vëlinas se bucură să-i Înșele pe oameni și să-i ucidă strangulându-i sau spânzurându-i. Îi plac, de asemenea diferitele practici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toate artele, tragedia este singura care surprinde nu limita, ci ascunderea ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om rămâne obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tragedia este singura care surprinde nu limita, ci ascunderea ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om rămâne obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu-l poate însoți pe om. Căci spre deosebire de un vas, de podoabă sau de o statuie, ființa unui om nu ajunge decât treptat la prezență. De aceea, el rămâne să străbată singur, și fără să-l cunoască dinainte, teritoriul de obscuritate care l desparte de ființa sa, de limita vieții sale. Orice destin stă sub ne-însoțire și ignoranță. Istoria este singurătatea indivizilor și a popoarelor care se îndreaptă, fără să o cunoască, spre limita vieții lor, spre propriul lor destin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru britanici, a fost condamnat și executat. Pauker a avut mai mult noroc: protejată de Moscova (Întâi de Stalin, apoi de Molotov), ea nu a fost acuzată niciodată de „sionism” și a supraviețuit excluderii din partid În 1952, rămânând În obscuritate până la moarte, În 1960. Partidul Comunist Român, mai mic și mai izolat decât celelalte partide comuniste din Est, fusese mereu sfâșiat de lupte interne, iar eliminarea extremelor dreaptă (Pătrășcanu) și stângă (Pauker) a Însemnat, mai presus de orice, triumful facțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea o oarecare utilitate când descria lumea reală (postbelic, postimperial și, mai recent, postindustrial), deși nu lămurea anume ce urmează. Dar aplicat categoriilor gândirii (ca În postmarxist, poststructuralist și meteoricul postmodern), n-a făcut decât să accentueze și mai tare obscuritatea unor vremuri confuze. Cultura anilor ’60 fusese raționalistă. Dacă lăsăm la o parte drogurile ușoare și reveriile utopice, gândirea socială a vremii, ca și muzica, se plasa Într-un registru grandios, dar coerent și familiar. Dimensiunea comunitară era frapantă: se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pachet complet de reforme putea rezolva problemele țării 18. Cel mai surprinzător aspect al situației din Polonia anului 1987 era neajutorarea absolută a organelor de partid. Fără ca monopolul puterii să-i fie periclitat vizibil, Partidul Muncitoresc Unit Polonez aluneca În obscuritate. „Contrasocietatea” teoretizată de Michnik și alții cu un deceniu Înainte devenea sursa reală a autorității și inițiativei. După 1986, dezbaterile din interiorul opoziției poloneze vizau nu atât educarea societății Întru libertate, cât gradul de confruntare dintre opoziție și regim și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]