1,702 matches
-
fapt demoniac, la nivelul subiectului care i se consacră cu o subiacentă conștiință a degradării ce se măsoară pe sine: "Sexualitatea (...) devine propriu-zis demonică (...) atunci cînd spiritul o ia în stăpînire, o contaminează, o denaturează sau îi aduce un cult obsedant" (Denis de Rougemont). Dar declasarea feminității e consemnată nu numai pe plan fiziologic, ci și pe cel psihologic. Golită de sentimente, femeia devine o "formă fără fond", o păpușă care-și estetizează chipul, trăind și dormind, cum ar spune Baudelaire
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
atât de întârziate? Numeroase și complicate. Ni le-a deslușit în bună parte compozitorul Adrian Pop, rectorul Academiei clujene de Muzică, directorul Festivalului. Anii grei ai războiului, refugiul, incertitudinea situațiilor, radicalismul regimului de așa-zisă „democrație populară”, anii teribili ai „obsedantului deceniu”, copleșitoarea „epocă de aur”, comodități și lâncezeli de tot felul, tipic dâmbovițene, au amânat până peste-poate momentul primei audiții. Și-au luat această responsabilitate Filarmonica „Transilvania”, dirijorul Nicolae Moldoveanu, corul academic al instituției, organism condus de maestrul Cornel Groza
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
cumsecade are". Apoi, s-a întors spre mine, mi-a spus cu voce tare, "domnule, arăți ca un om de treabă ("kind man"), cum poți să fii critic literar?" și a izbucnit în râs. Gluma prozatorului israelian mi-a revenit obsedant în minte la sfârșitul lecturii excelentei cărți a lui Gabriel Dimisianu Oameni și cărți. După criteriul lui Aaron Appelfeld, nici Gabriel Dimisianu nu ar avea vreo calitate care să justifice un eventual statut de critic literar. Om de o civilitate
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
în viziunea poetului, zidul care ne desparte de aproapele nostru, locul și timpul cînd fiecare rămîne singur și puțini mai speră să (re)descopere fanta, sufletul năzuind spre lumină "printre crăpături": locul și clipa cînd aburul întîlnește sîngele. Cîteva metafore obsedante însoțesc această structură subtil ealborată a poemelor cărții: zăpada (înghețul), încremenirea în raport tensional cu iubirea, căldura, topirea "frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm. Totul se adună, de pildă, în acest poem, unde Varujan Vosganian regăsește tonalitatea baladescă
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
pe o plită încinsă/ apropie-te cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău" (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă). Metafora obsedantă a cărții este, de această dată, oglinda care nu se închipuie, însă, ca o suprafață reflectorizantă și care nu restituie nimic; nu e nici oglinda care înșală și ucide: în poezia lui Varujan Vosganian, oglinda este un "instrument", cel ideal
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
își scrie iubirile cu măsură și adevăr. Nici o exagerare, nici o poză, cît de departe sîntem de construcțiile machiste care mai trec încă la noi drept accesoriile bărbatului cult și superior... cîtă normalitate trăită și scrisă în registru privat în anii �obsedantului deceniu"! Dacă există o lecție de depășire a istoriei, deși tîrgoviștenii s-au ferit întotdeauna de lecții, aceasta este: viața privată. Nu retragere, nu ascetism, nu protest înfundat, ci o enormă "privatizare" a vieții, o paranteză în care intră și
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
se cunoșteau între ei, am ascultat 5 lucrări, pe care, să fiu iertat, le comentez într-o succesiune subiectivă . M. Padding, în compoziția sa Hop - creație originală ECO 2o12 - a derulat un parcurs sonor într-o diversitate de fațete, uneori obsedante, alteori obsesive. M. Padding manevrează lejer planurile sonore și deține un anume sens de anvergură. Lucrarea lui Liviu Dănceanu Hexaith, op. 147, prezentată în primă audiție, mi-a apărut ca o expresie de adâncă sensibilitate, într-un melos și în
Muzic? de azi... by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84207_a_85532]
-
puțin mobilă, măi inapta de adaptare dar în același timp mai iubita, măi adorata. Dar fixitatea ei mai mare ar putea poate s-o îndepărteze, si de aceea ea este înlocuită cu repetiția. Mobilitatea ei se înlocuiește cu o repetare obsedanta a aceleiași imagini, prin toate mijloacele, în toate împrejurările. Frecvență imaginii transmise înlocuiește mișcarea ei. Întreruperea temporară o reîmprospătează, permite o nouă surpriză și potențează satisfacția reîntâlnirii. Mass-media sudează planurile gândirii și le întrerupe cu pauze rezonabile de respirație. Ea
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
Nomofobia poate fi numită anxietatea secolului XXI. Numărul de persoane afectate de această frică obsedantă este în creștere de la an la an. Nomofobia este teama irațională pe care o simte cineva atunci când nu are acces la telefonul mobil. Autor: Anca Murgoci Un studiu a arătat că în Marea Britanie aproximativ 66% din populație este afectată de
Eşti stresat când rămâi fără baterie la telefon? Atunci suferi de nomofobie! () [Corola-journal/Journalistic/67271_a_68596]
-
-l cunoaște cu adevărat. Nici ieșenii, nici bucureștenii, nici cei din Budapesta. Iar dacă se vor confirma și speculațiile lui Călin Andrei Mihăilescu, din recentul interviu dat în "Observator cultural", s-ar putea să mai adăugăm un cerc de nevroze obsedantelor întrebări de până acum. Într-adevăr, cum să înțelegi comentariile sale? Că am putea avea, în curând, un al treilea șoc? Că Sorin Antohi a fost mai mult decât un colaborator al Securității? Că a fost chiar ofițer?! Iată cum
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
Marina Constantinescu Privesc de cîteva săptămîni serialul de la televiziune făcut de George Banu și regizorul Dominic Dembinski. O incursiune deopotrivă savantă și umană în lumea personajelor majore din istoria dramaturgiei universale, personaje rîvnite, obsedante, visate, simțite de orice actor de pe planetă, personaje cu povești, cu tensiuni, cu iubiri, împliniri și trădări. Sondarea propusă de acest film are vibrații speciale, cred eu, tocmai pentru că se oprește asupra neliniștii umane, asupra ființei și complexității sale analizate
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
o unitate lăuntrică, o coerență care e marca unui eu liric distinct. Dramatismul agresiv, aleatoriul avînd pretenția unei suveranități lasă să se întrevadă cîteva nervuri organizatoare. Poetul se caută și se pierde pe sine alternativ, conform unor criterii ale meditației, obsedante la rîndul lor, nu mai puțin decît imagistica nervoasă care dă simțămîntul unei libertăți aeriene ce nu ar răspunde niciunei comenzi de la solul existenței. Cu alura unui mecanism fatal. Un text scurt pare programatic: „Trei realuri: unul care lucrează/ în
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
în filigran, au început să fie dublate de paranteze eseistice, prin care spiritul său mereu curios introducea noi teme de reflecție. O știre dintr-un ziar, o emisiune de pe Discovery sau History, o replică întâlnită într-o carte sau foșnetul obsedanților oțetari din curtea casei intră, parcă, în chipul cel mai firesc în cuprinsul elastic al acestor convorbiri. Nemaivorbind de politica dâmbovițeană, care îl irita pe Octavian Paler până la cele mai plastice comentarii, ieșite dintr-o mâhnire profundă... Nu aveam, așadar
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
nici mai tîrziu, în timpul călătoriei de întoarcere la Punaauia și nici seara, în timp ce mîncau sub cerul liber, privind-o pe Pau'ura cum se juca cu micul ęmile, Paul nu s-a referit nici măcar o singură dată la tema lui obsedantă din ultimul timp: politica. Absolut deloc. Vorbi fără încetare de religie. Era clar, nu vei înceta niciodată să-i uimești pe oameni, Koke. Acum, spre surprinderea lui Pierre, spunea că va rămîne după moarte în memoria oamenilor ca pictor și
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
invitată. Momentul e relatat în Schița biografică ce încheie volumul publicat de Polirom, însă multe altele asemenea sînt de găsit în Sfîrșitul unui roman de familie, în excelenta traducere a Anamariei Pop, un roman tipic pentru Europa Centrală, prin acea obsedantă preocupare pentru memorie și istorie, evreitate, comunism, identitate și descendență, din - este exemplul pe care-l dă și Daciana Branea în prefață - Grădina, cenușa sîrbului Danilo Ki". Probabil ar fi interesantă o analiză a imaginii tatălui în scrierile autorilor est-europeni
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
pînă în ziua în care la radio, Simon și bunicii săi îl ascultă depunînd mărturie pentru acuzare și relatîndu-și detaliat trădarea într-un proces care trimite fără umbră de îndoială la Rajk. Bunicului această trădare îi aduce moartea, precedată de obsedanta întrebare "Să fi greșit eu?"; decesul, puțin mai tîrziu, al bunicii îl aduce pe băiat în situația de a intra într-un orfelinat al partidului, în care se formează "oameni noi" cărora le e interzis să vorbească sîmbăta și duminica
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
opiniile lui Laurențiu Ulici, Alexandru Piru, Grete Tartler sau Nicolae Steinhardt sunt suficiente pentru validarea estetică a creației Ioanei Diaconescu. Poemele ei cuprind o lume a lucrurilor poetizate, parcă imateriale, într-o perpetuă stare de zbor și de visare, lucruri obsedante, intense, vii ("Desenez lucruri, lucruri lungi, străvezii,/ Parcă din vârful unei piramide,/ Care în ore cenușii,/ M-alungă și mă prinde." Sunt poeme spiritualizate, cu o respirație aproape mistică ("Plouă soare/ Să nu fii și totuși ești/ Serafima,/ Și în
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
cele mai diferite cercuri că Preda a fost ucis din cauza ultimului său roman, Cel mai iubit dintre pămînteni, care apăruse cu doar cîteva luni înainte, avusese un succes de librărie extraordinar și conținea o caracterizare netă a perioadei care urmase "obsedantului deceniu": "era ticăloșilor". Manuscrisele lui Preda, chiar și dacă era vorba de simpla lor copiere, nu puteau fi încredințate decît unei persoane de încredere, din sistem. În explicația sa dl Novăceanu dă un indiciu interesant despre copist. Acesta avea ochiul
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
zâmbesc în barbă, mândru de talentele mele de fonetician, când Cohen pronunță pe scenă, cât se poate de corect, numele orașului: am și eu o contribuție la triumful lui!) Îl învăț alte câteva cuvinte românești: "mulțumesc", "bună ziua", "poftă bună". Revine, obsedant, la frumusețea mănăstirii. Îi rostește numele în diverse feluri. Bisilabic (Ca-șin), cu accent pe prima silabă, apoi pe a doua. Mă privește întrebător. "Accentul e pe ultima!" Zâmbește. Încerc din nou să plec. "No, stay, please. Hai să mâncăm ceva
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
și Orchestra Națională Radio (dirijorul corului Dan Mihai Goia) au reușit versiuni cutezătoare ale unor opere puțin știute de George Enescu. La început, Suite chàtelaine lucrare neterminată care rămâne o promisiune onorată fastuos în poemul simfonic Vox Maris. Din ideea obsedantă pentru Enescu, lupta omului cu destinul care este aici Marea, crește o muzică simfonică de un efect colosal. Întreg aparatul instrumental a funcționat cu precizie, într-o tensiune multiplicată de desenul fiecărei voci. Intersectările de sunete cresc împreună până la intensitatea
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
diferitelor personaje, ci, ai zice, din perspectiva naratorului însuși, scăpat nesupravegheat la suprafața textului, homosexualii, femeile de moravuri ușoare, violența de la TV - bref, orice tip de exces. Ceea ce n-ar constitui neapărat o problemă, dacă acest discurs n-ar reveni obsedant de-a lungul întregului roman și dacă i s-ar putea identifica o minimă motivație naratologică. Reduse la niște scheme, personajele n-au culoare și nu se reține nici un caracter. Majoritatea par într-adevăr niște umbre ale discursului auctorial. Bunica
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
doar două nume, o dovedesc întru totul. Convingătoare în volumul lui Claudiu Turcuș sunt însă considerațiile analitice - hermeneutica foarte atentă pe text e a doua calitate a monografiei - menite să explice defazarea de imaginar a lui Norman Manea față de proza obsedantului deceniu (și nu numai). Dacă nu e într-adevăr „prizat” în literatura română ca un Marin Preda sau Augustin Buzura, asta se întâmplă, susține Claudiu Turcuș, pentru că Manea refuză programatic temele mari ale totalitarismului românesc. Prin respingerea epicului, prin infuzia
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
nu fac altceva decît să ilustreze "regula curajului limitat". în aceeași manieră formală, romancierul se străduiește a combate evazionismul literar, care ar fi, pe filiera retoricii de partid (cităm iarăși vorbele lui Preda): "ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane". Dar, dacă acceptăm regula jocului, nu ne dăm seama că "evazionist" s-ar cuveni socotit Preda însuși? De ce prozatorul a evitat cu sistem a vorbi despre "problemele reale și obsedante" ale vremii sale, adică
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane". Dar, dacă acceptăm regula jocului, nu ne dăm seama că "evazionist" s-ar cuveni socotit Preda însuși? De ce prozatorul a evitat cu sistem a vorbi despre "problemele reale și obsedante" ale vremii sale, adică despre înăbușirea libertății, mistificarea realității prin ideologizare obligatorie și prin propagandă delirantă, falsificarea scării axiologice, decimarea agriculturii, ostilitatea față de Occident, cultul tot mai sufocant al personalității dictatoriale ș.a.m.d., "probleme" care circumscriau viața obștii românești
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
astfel încât se păstrează doar pentru farmecul conversației. O suită complicată de lovituri este anticipată de Holmes la fel ca o suită de mutări de șah, însă ceea ce este cu adevărat splendid de neverosimil dacă nu caraghios sunt sincronizările perfecte, fapt obsedant în film. Aici intră mai mult decât orice în joc Ritchie și viziunea sa cinematografică, viziune care face din povestirile lui Doyle un spectacol de circ. Exemple sunt nenumărate, de la deghizament la jonglerie, de la truc, fentă și trucaj la poantă
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]