1,044 matches
-
Zise scurt, pe față, Că pe dânsa o-ncălzesc Numai banii-gheață! Flagrant delict pe scara blocului Ispitindu-l, a intrat C-o vecină în păcat, Iar păcatul a condus Să-l și bată...cel de sus! Cămin modern Soața, încheind ocara, Cică i-ar fi zis loială: „Vezi ce faci cu secretara, Că de la un timp te-nșeală!” Unui basarabean căsătorit cu o rusoaică N-am deloc pe dânsul pizmă, Greu a dus-o de năuc: Rusul l-a ținut sub
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
basarabean căsătorit cu o rusoaică N-am deloc pe dânsul pizmă, Greu a dus-o de năuc: Rusul l-a ținut sub cizmă, Iar nevasta sub papuc! Cadou De ziua lui, a șefului cel nou, Soția i-a promis, sfârșind ocara, Că o să-i ia, desigur, un cadou... Pe-acel ce i-l va face secretara! Însurat la bătrânețe S-aibă-un fiu i-a fost mai greu, Dar el, fiind un bun creștin L-a ajutat și Dumnezeu, L-a ajutat și
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
ceea ce a dorit a devenit licit prin aceasta lege. O, Sfinte Părinte, tocmai acel cal troian a produs atîtea abuzuri și atîtea racile adînci pe care noi le considerăm acum chiar mai grave și chiar sfidătoare căci și-au atras ocara (fie ca Sanctitatea voastră să-i creadă pe cei ce vorbesc în cunoștință de cauză) pînă și din partea necredincioșilor, care, din acest motiv, iau religia creștină în derîdere, așa încît noi socotim că numele lui Cristos este batjocorit printre neamuri
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care îl slujește; chiar dacă ar avea o meserie de natură mecanică va trebui să și-o îndeplinească liniștit spre același țel; în acest fel, creștinul nu va privi niciodată un serviciu ca fiind mai de cinste sau mai de ocară decît altul, fiindcă toate sînt spre slujirea aceluiași Dumnezeu. Fiecare își face partea sa ca un slujitor în marea prăvălie a aceluiași stăpîn și fiecare își primește plata la sfîrșitul zilei, nu în funcție de felul muncii prestate, ci de credincioșia, zelul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
diletant, nu ca un virtuoz; prefer Întotdeauna haosul verde hărții tipărite. Nu am metodă În nimic din ceea ce Întreprind, iar În privința puterii de concentrare, a răbdării În Însușirea cunoștințelor cu adevărat de specialitate, până și un copil mă face de ocară. Pot să mă concentrez când scriu, Însă doar pentru că este o formă sublimată de descoperire, o cercetare izolată, vâlceaua mea nesfârșită În foi de hârtie. Sunt convins că totul se datorează primei experiențe din adolescență, pentru că nu cred să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zilele. Probabil că, filă, la rîndu-i, din cartea aruncată pe ape, Albatrosul e cel mai la-ndemînă exemplu: " Poetul e asemeni cu prințul vastei zări/ Ce-și rîde de săgeată și prin furtuni aleargă./ Jos, pe pămînt, și printre batjocuri și ocări/ Aripile-i imense-l împiedică să meargă." (trad. de Al. Philippide). Nu altfel pățește Anibal Lector, o specie tot atît de improbabilă ca și Yeti, găzduit într-o groapă adîncă, dincolo de gratii, spre hazul poporului nătăfleț, pentru care rîsul e
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
exprimarea orală, cea scrisă este - sau ar trebui să fie - mai supravegheată, chiar solemnă, se zice. Pentru simplul motiv că, fixat pe hârtie, cuvântul rămâne și poate provoca bucurie sau, după caz, suferință. Vorba cronicarului: "Nici ieste șagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicu. Cându ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda; dară în véci?" între categoriile de erori care ne agresează, cea mai pernicioasă pare să fie vehicularea, la întâmplare, a
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
câmpiile mute, Gândul poporului meu Se-aude, se-aude, se-aude.” ( A. Blandiana- Doina) Invectiva reprezintă exprimarea violentă, apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. Exemplu: " Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate -odată că sunteți- niște mișei! „ ( M. Eminescu- Scrisoarea III ) Invocația retorică este figura de stil prin care autorul se adresează unui personaj absent sau imaginar
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cu admirațiunea care o are pentru armata și diplomația română. E o adevărată nenorocire de-a prevedea tot și de-a nu putea împiedeca nimic. Tot ce s-a întîmplat în urmă am prevăzut și, încărcați cu hulă și cu ocară din partea presei liberale, ne duceam păsul liniștiți, știind că vremea ne va da dreptate și cuprinși de durera că, puși afară din cercul vieții publice, nu puteam mișca nici degetul cel mic pentru a opri dezastrul. [9 august 1878 ] ["DIN
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dr. B. Constantinescu de-a ajunge la popie, necum la deputăție sau ministeriu. Cauza acelei opriri era că asemenea cuvioși părinți, brodindu-se cam buzați și negri, s-ar fi stricat evlavia și se făcea biserica de râs și de ocară - căci erau ciudați și răi românii din vremea lui Matei Basarab. Halima numai câte vorbeau; ba de biserici de urdă de le suflă vântul și le curge untul, ba de părintele Porgație făcător de predicație, ba de părintele Mătrăgună cel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să se însenineze că din trupul tău i se va face într-o zi sicriul. Înseninarea lui îi venea din altă parte, pesemne că îl plictiseai, cum îl plictisea și marea și cum îl plictisea, desigur, și Xantipa, ale cărei ocări l-au silit să-și petreacă zilele în cetate și să cultive înțelepciunea... Ei, ce zici de asta, gorunule la margine de codru?!..." IV Singurătatea, liniștirea, tăcerea din noi înșine (a nu comunica nimănui ceea ce gândim și simțim) duce la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu o s-o iau la stânga. Am douăzeci și cinci de ruble și cu siguranță voi găsi un hôtel garni*. Ganea se fâstâci îngrozitor și chiar se făcu roșu de rușine. — Scuzați-mă, prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă! Vedeți în ce pacoste mă aflu! Încă nu știți aproape nimic, dar, dacă ați ști totul, atunci poate că m-ați scuza cât de cât, deși, firește, n-am nici o scuză... — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca să se împrietenească cu mama și cu sora lui sau ca să le jignească chiar la ele acasă? Și, judecând după pozițiile adoptate de cele două tabere, nu mai încăpea nici o îndoială: mama și sora lui stăteau deoparte parcă făcute de ocară, iar Nastasia Filippovna părea chiar să fi uitat că și ele sunt în această încăpere... Și dacă se poartă așa, desigur, înseamnă că are un scop al ei! Ferdâșcenko îl luă de braț pe general și-l conduse. — Ardalion Alexandrovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
râsul. Dar nu era doar de amorul artei. De îndată ce traversară antreul întunecos și scund și ajunseră într-o sală îngustă, mobilată cu o jumătate de duzină de scaune împletite din nuiele și cu două mese de joc, stăpâna casei reluă ocările cu tonul plângăreț, artificial, pe care îl folosea de obicei. — Și nu ți-e rușine, nu ți-e rușine, barbarule și tiranule al familiei mele, barbar și bestie ce-mi ești! M-ai prădat, m-ai supt de tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la ea, ca să zic așa, nervos la culme; mă uit și-o văd singură în tindă, ghemuită într-un colț, parcă ferindu-se de soare, cu obrazul sprijinit în palmă. Imediat, știți, prăvălesc pe capul ei un potop întreg de ocări, că adică „ești așa și pe dincolo!“ și știți, cu cuvinte de-ale noastre, neaoșe. Mă uit la ea și mi se năzare ceva neobișnuit: șade cu fața spre mine, cu ochii holbați, nu-mi răspunde nici un cuvânt, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate să lipsească o intenție moralizatoare, și chiar în acest moment, ca să zic așa, în loc de-o lacrimă de bun-rămas, un sublocotenent tânăr și îndârjit, cu mâinile proptite în șolduri, țanțoș, o petrece de pe fața pământului cu cele mai neaoșe ocări, cu înjurăturile cele mai deșănțate, pentru un amărât de castron! Fără îndoială, sunt vinovat și îmi pare rău și acum, chiar dacă, după atâta amar de timp și după atâtea schimbări petrecute în caracterul meu, mi se pare că această faptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și mai câte nu se vaietă la beție? Se ruga pentru odihna sufletului contesei Du Barry 40, l-am auzit cu urechile mele; și Kolea l-a auzit; s-a smintit de tot! — Prințe, vedeți, auziți cum mă face de ocară! strigă Lebedev, înroșindu-se și ieșindu-și cu adevărat din fire. Dar nu știe că, poate, oi fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună că pe acest zeflemist, pe când era prunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
începu iarăși Ippolit, ieșind din îngândurarea sa. Da! Iată ce voiam să spun, se bucură el, ca și cum și-ar fi amintit subit: Burdovski vrea sincer să-și apere mama, nu-i așa? Însă reiese că tot el o face de ocară. Iată, prințul vrea să-l ajute pe Burdovski, îi oferă din toată inima delicata sa prietenie, bani, poate e singurul dintre noi care nu simte dezgust față de el - și iată-i stând față în față ca doi dușmani adevărați... Ha-ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-mi fie mai scump, dacă acum pentru mine n-ar fi totuna. Îmi amintesc acum cu ce lacom interes am început să urmăresc atunci viața lor; mai înainte n-am avut un asemenea interes. Îl așteptam uneori cu nerăbdare și ocări pe Kolea, când era și el bolnav și nu putea ieși din casă. Aprofundam atât de mult fiecare amănunt, mă interesam de orice zvonuri, încât, mi se pare, am ajuns un bârfitor. De pildă, nu înțelegeam cum acești oameni, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
astea, numai dumitale - nu știu; poate pentru că într-adevăr o iubeam foarte mult. Această femeie nenorocită e profund convinsă că ea e ființa cea mai decăzută, cea mai depravată din câte există pe lume. O, să n-o faci de ocară, să nu arunci cu piatra în ea. S-a chinuit prea mult cu conștiința rușinii ei nemeritate! Și cu ce-i vinovată, Doamne-Dumnezeule! Ah, clipă de clipă, cuprinsă de frenezie, strigă că nu-și recunoaște nici o vină, că e victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sosire și s-o apucăm în direcții diferite, ca să ne fie mai ușor să-l surprindem pe domnul Ferdâșcenko. Deci, o să-l las să plece și apoi, din senin, o să-l găsesc la căpităneasă - propriu-zis numai ca să-l fac de ocară, în calitatea lui de om cu familie și de om în general. Numai să nu faci scandal, Lebedev, pentru Dumnezeu, să nu cumva să faci scandal, spuse prințul cu jumătate de glas, foarte îngrijorat. — O, nu, vreau doar să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui de om cu familie și de om în general. Numai să nu faci scandal, Lebedev, pentru Dumnezeu, să nu cumva să faci scandal, spuse prințul cu jumătate de glas, foarte îngrijorat. — O, nu, vreau doar să-l fac de ocară și să văd ce mutră va avea, căci multe concluzii poți trage după fizionomia unui om, mult stimate prinț, mai ales a unui asemenea om! Ah, prințe! Deși necazul mi-e mare, nici măcar acum nu pot să nu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și singur! Doar i-am dedicat Confesiunea mea (nu știați asta?). Și cum a primit-o! He-he! Dar cu ea n-am fost ticălos, măcar față de ea n-am nici o vină; ea a fost cea care m-a făcut de ocară și m-a tras pe sfoară... De altfel, nici față de dumneavoastră nu sunt vinovat cu nimic; dacă am pomenit de „resturi“ și de altele în acest sens, vă comunic în schimb acum și ziua, și ora, și adresa întâlnirii, dezvăluindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de făgăduință, am fugit de la tine, dar acum nu mai vreau! De ce s-a purtat cu mine ca și cum aș fi o stricată? Întreabă-l pe Rogojin și el o să-ți spună dacă sunt stricată! Acum, după ce m-a făcut de ocară, ba încă sub ochii tăi, o să-mi întorci spatele ca s-o iei pe ea de braț și să plecați de-aici? Blestemat să fii dacă-i așa, căci numai tu ești omul pe care l-am crezut! Pleacă, Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]