142,832 matches
-
apeluri pentru eliberarea din închisori a unor confrați. Tot Jiøí Na ëinec îmi face cunoștință cu gazda acestei neobișnuite biblioteci. Jiøí Gruntorád, el însuși un personaj descins parcă dintr-un roman de Milan Kundera sau Ludvík Vaculík, bărbos și cu ochii de un albastru intens, scînteind de maliție, îmi arată cu precădere piesele umoristice, uneori licențioase, din fabuloasa-i colecție. Îi place să-și surprindă vizitatorul, mai mult decît să-l impresioneze. A fost, totuși, unul dintre cei mai activi și
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
până când Mañara își scoase căștile de parcă și-ar fi dat jos o cunună de lauri, iar soția lui oftă abătându-și privirea. Dintr-o dată amândoi păreau nefericiți, pierduți. Cu un gest confuz Mañara apăsă pe butonul aparatului. Delia rămase cu ochii la cutie și nu dădu prea multă atenție bomboanelor, dar când o mânca pe a doua, de mentă cu un moț de nucă, îi spuse lui Mario că știa să facă bomboane. Părea să se scuze că nu-i împărtășise
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
una. Era gata să plece când Delia îi aduse o mică mostră albă pe o farfuriuță de alpaca. Pe când o savura - ceva doar o idee amar, cu un ușor iz de mentă și nucșoară într-un amestec ciudat -, Delia avea ochii plecați și un aer modest. Refuză să primească elogiile, nu era decât o încercare și era încă departe de ceea ce-și propusese. Dar la vizita următoare - tot seara, în umbra de lângă pian, când să-și ia rămas bun - îi
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
nu era decât o încercare și era încă departe de ceea ce-și propusese. Dar la vizita următoare - tot seara, în umbra de lângă pian, când să-și ia rămas bun - îi îngădui să mai guste o mostră. Trebuia să închidă ochii pentru a ghici aroma, iar Mario ascultător închise ochii și ghici o aromă de mandarină, ca o părere, venind din adâncul ciocolatei. Dinții lui fărâmițau bucățele crocante, nu ajunse să le simtă gustul și era doar senzația plăcută de a
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de ceea ce-și propusese. Dar la vizita următoare - tot seara, în umbra de lângă pian, când să-și ia rămas bun - îi îngădui să mai guste o mostră. Trebuia să închidă ochii pentru a ghici aroma, iar Mario ascultător închise ochii și ghici o aromă de mandarină, ca o părere, venind din adâncul ciocolatei. Dinții lui fărâmițau bucățele crocante, nu ajunse să le simtă gustul și era doar senzația plăcută de a da peste un punct de sprijin în masa aceea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
îi necăjea. Îi ceru atunci Deliei în secret o listă cu esențele și substanțele necesare. Ea făcu ceva ca niciodată înainte, își trecu brațele pe după gâtul lui și-l sărută pe obraz. Gura îi mirosea ușor a mentă. Mario închise ochii, îndemnat de nevoia de a simți parfumul și savoarea de dincolo de pleoape. Iar sărutarea reîncepu, mai apăsată și tânguitoare. N-a știut dacă a sărutat-o și el, poate că a rămas liniștit și pasiv, degustător al Deliei în penumbra
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
părut o clipă că gestul ei surprins de lumină avea ceva din goana înnebunită a scolopendrei, o fugă oarbă pe pereți. Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în noaptea aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a dublei morți. Rolo, mă rog, să zicem; Héctor însă era culmea, crăpătura care distruge o
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
surprins de lumină avea ceva din goana înnebunită a scolopendrei, o fugă oarbă pe pereți. Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în noaptea aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a dublei morți. Rolo, mă rog, să zicem; Héctor însă era culmea, crăpătura care distruge o oglindă. Din imaginea Deliei rămâneau maniile
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
gândești la așa ceva, la celelalte lacrimi vărsate în vestibul, în noaptea când cu Rolo. - Peștișorul pestriț e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân și
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pestriț e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân și bolnav. Mâine o să moară. Anunțul acesta îi sună ca o reîntoarcere la tot ce era
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
nimic, s-a apucat să privească pardoseala căutând parcă o furnică în salon. Nu vorbiseră niciodată de căsătorie, Delia părea că vrea să se obișnuiască și să reflecteze înainte de a-i da un răspuns. Apoi se uită la el cu ochii strălucitori, ridicându-se brusc. Era frumoasă, gura îi tremura ușurel. Făcu un gest parcă deschizând o portiță în aer, un gest aproape magic. - Atunci ești logodnicul meu, zise. Ce diferit îmi pari, ce schimbat! Într-un rând sau două, în
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
scrisorile anonime. Apoi a crezut c-ar fi fost o cruzime inutilă fiindcă nu se putea face nimic împotriva acelor ticăloși care-l hăituiau. Cea mai groaznică sosi într-o sâmbătă la prânz într-un plic albastru. Mario rămase cu ochii la fotografia lui Héctor din Ultima Hora și la paragrafele subliniate cu cerneală albastră. „Numai o disperare adâncă a putut să-l ducă la sinucidere, după declarațiile familiei”. Îi trecu prin cap că era ciudat că rudele lui Héctor nu
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
paharul cu apă pe pian (nu băuse în bucătărie) și luă cu două degete bomboana, cu Delia alături așteptând verdictul, cu răsuflarea jinduitoare de parcă totul ar depinde de asta, fără să scoată o vorbă dar grăbindu-l cu gesturi, cu ochii măriți - sau era poate umbra din salon -, abia legănându-și trupul când gâfâia, fiindcă acum era aproape o gâfâială când Mario duse bomboana la gură, gata să muște, dar își cobora mâna și Delia gemea ca și cum în toiul unei plăceri
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
gâfâială când Mario duse bomboana la gură, gata să muște, dar își cobora mâna și Delia gemea ca și cum în toiul unei plăceri infinite s-ar simți brusc frustrată. Cu mâna liberă strânse ușor bomboana dar fără s-o privească, avea ochii ațintiți asupra Deliei și fața ca de cretă, un arlechin respingător în penumbră. Degetele se mișcau frângând bomboana. Luna căzu din plin pe masa albicioasă a gândacului, cu corpul despuiat de platoșă, iar în jur, amestecate cu menta și marțipanul
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
din plin pe masa albicioasă a gândacului, cu corpul despuiat de platoșă, iar în jur, amestecate cu menta și marțipanul, bucățele de picioare și aripi, praful carapacei fărâmițate. Când i-a aruncat totul în față, Delia își duse mâinile la ochi și izbucni în hohote, gâfâind într-un sughiț ce o sufoca, iar plânsul i-a devenit tot mai strident, ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
etaje o fi stând s-asculte cu teamă și desfătare, așa încât trebuia s-o facă să amuțească acum cu orice preț. În spatele lui, dinspre bucătăria unde găsise pisica târându-se încă pentru a muri înăuntrul casei, cu așchii înfipte în ochi, auzea respirația soților Mañara care se sculaseră, ascunzându-se în sufragerie ca să-i spioneze; era sigur că soții Mañara auziseră și stăteau acolo lipiți de ușă, în umbra sufrageriei, ascultând cum el o făcea pe Delia să amuțească. Slăbi strânsoarea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
la salar. Îl binemerita: muncise, avusese emoții, cheltuise pentru cărțile din bibliografie, făcuse câteva drumuri la Timișoara, achitase din buzunarul propriu biletul de tren și cazarea, suferise de căldură și rezistase încercării unor derbedei de-a o viola chiar sub ochii conductorului. Probabil că, alături de ceilalți concurenți, contribuise cu câteva sute de mii de lei și la obșteasca șpagă pentru comisie. Una peste alta, printre degete i se scurseseră câteva milioane de lei. Iată că, după toată zbaterea, sosise vremea recompensei
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
care îi vezi mai rar, observi șocat ravagiile timpului. Nici nu-ți vine să crezi că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică a tragediei. Ochiul sticlos capătă fixitatea unei șopârle. Până și Leonardo da Vinci, la senectute, părul lui alb, lung, răsfirat într-un vârtej, parcă i-ar fi luat foc, privirea având răceala unei reptile. Un alt personaj vine de dincolo de tine, din filogenia
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
bardului care se eclipsează astfel renunțînd la magia discreției care-i caracterizează producția reprezentativă, Codul melancoliei galante e abolit... Rezultă o proiecție sexuală peste toate cele ce sînt, un soi de pansexualism pe care-l cităm în cheia sa „decentă”: „Ochii care nu se văd/ Se uită unii la alții/ Făr’ a ști, ca printr-un văl/ Coborît lin din înalții/ Nouri cruzi în formă de/ Coapse pentru dragoste...” (Ochii care nu se văd). Dar și aci întîlnim, în majoritatea cazurilor
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
soi de pansexualism pe care-l cităm în cheia sa „decentă”: „Ochii care nu se văd/ Se uită unii la alții/ Făr’ a ști, ca printr-un văl/ Coborît lin din înalții/ Nouri cruzi în formă de/ Coapse pentru dragoste...” (Ochii care nu se văd). Dar și aci întîlnim, în majoritatea cazurilor, stratagemele timorării. Erosul preferă a se exprima prin galeșe indirectități, prin aluzii ai căror agenți devin obiectele de bucătărie: „O, melancolia/ Acelor zile:/ Palidul scaun Vasile/ Iubea pe masa
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța căreia copilăria ludică și libovul exacerbat ne măsoară cu ochi gravi, aproximînd figura unei ființe ce ezită, din sfială, a se mărturisi, proiectată însă pe transcenderea acestei ezitări în spațiul artei. Ne bucurăm de actuala acreditare a opiniei noastre, exprimate înaintea altora, că Emil Brumaru e unul din marii noștri
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
a existenței definitiv supusă”!) a fost scrisă într-o singură zi, de nu cumva asistăm încă, uluiți, la elaborarea ei... Cercul - obsesie a stihurilor sale - poate fi luat ca emblemă a profilului poetic meivănescian: în orice punct ți-ai opri ochiul, întâlnești aceeași stare de spirit, aceeași lume, aceeași înălțime ideatică. Ca orice serie de texte poetice de o asemenea importanță, cea a lui Mircea Ivănescu vădește și o serioasă doză de sfidare, ea forțează cu delicatețe și tenacitate gustul lectorului
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
vărsăm o mică parte din veniturile noastre respective pentru a crea un fond care să-i permită d-lui Eliot să părăsească banca și să scrie versuri, fără nici un fel de griji materiale”. Aproape că nu-mi venea a crede ochilor citind toate acestea. Mă întrebam dacă era vorba de același Pound pe care istoria l-a consemnat ca pe unul din cei mai feroci și activi antisemiți din perioada celui de al doilea război mondial, cînd prin articolele sale inflamatorii
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
vedete ale realismului socialist. După căderea regimului comunist punerea în discuție a canonului literar a devenit legitimă, mai ales din perspectiva golurilor existente în cadrul acestuia. O serie întreagă de scriitori fuseseră excluși din marile sinteze critice și ținuți departe de ochii publicului (de programele școlare nici nu mai putea fi vorba, simpla lor pomenire putînd să atragă sancțiuni drastice), în fond, singurele instanțe naturale (în comunism lor le-a fost adăugat și un factor nenatural: politicul) apte să confirme caracterul canonic
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
realismului rezultată din romanele Balzac și Flaubert, criticul orădean demonstrează convingător faptul că opera lui Rebreanu este fundamental realistă, dar depășește în multe privințe limitele tradiționale ale curentului. Realismul lui Liviu Rebreanu este unul conștient asumat, cu luciditate și cu ochii deschiși spre experiențele estetice ale vremii sale. Chiar dacă nu le-a împărtășit, Rebreanu a fost la curent cu tehnicile moderne ale timpului său și, voit sau inconștient, realismul său este unul corupt de realitatea spirituală a epocii în care trăiește
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]