10,695 matches
-
Era în preajma sărbătorilor de iarnă în perioada vacanței. Plafonul compact al norilor grei întinsese deasupra ținutului meu dintre păduri, lințoliu șoriciu. Crăiasa Iarna cernea necontenit făină de stele argintii, ca să îndestuleze pământul cu ocazia sărbătorilor sfinte care porniseră să dea ocol lumii. Stratul de promoroacă era din destul, încât să ascundă vederii, păcatele păcurii ale lumii ce murdăriseră cu tina răutăților și cu sânge, fața scârbită a răbdătorului pământ și chiar prisosea. Peisajul satului meu, era întocmai cu peisajul dintr-o
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
Am ajuns doi străini - cât de mult ne-am iubit! Timp nebun, numai tu soarta ne-ai urgisit Și din trupul ce-am fost - astăzi doi singurateci, Despărțiți, suferim precum caii zănateci Ce-au scăpat dintr-un țarc - al iubirii ocol, Și se-nvârt lângă dânsul făr’ să aibă potol; Libertatea e grea fără gram de iubire... Timp nebun, poți să-mi legi dreptul la fericire! Adu-mi draga-napoi, cu iubirea ei caldă, Să mă-mbăt de amor care sufletu
TIMP NEBUN... de NELU PREDA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382880_a_384209]
-
gol dar presărat cu stele, simțind în zorii-acestei vieți că zilele-s prea grele, dar m-am spălat de mii de ori cu roua de pe frunze și m-am hrănit îndestulat cu seva lor pe buze, când razele-mi dădeau ocol aveam pe aripi lumea și mă-nălțăm cutreierând poienile, pădurea... am poposit de multe ori pe floarea din fereastră, în gândul oamenilor buni, în gândul dumneavoastră, și am simțit în trupul meu al dragostei fior... iubirea voastră mi-a fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
cerul gol dar presărat cu stele,simțind în zorii-acestei vieți că zilele-s prea grele,dar m-am spălat de mii de ori cu roua de pe frunzeși m-am hrănit îndestulat cu seva lor pe buze,cănd razele-mi dădeau ocol aveam pe aripi lumeași mă-nălțăm cutreierând poienile, pădurea...am poposit de multe ori pe floarea din fereastră,în gândul oamenilor buni, în gândul dumneavoastră,si am simțit în trupul meu al dragostei fior...iubirea voastră mi-a fost leac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
fi evocate totuși cu mai mult obiectivism!), și acțiunile desfășurate în sprijinul protejării pădurilor, a mediului înconjurător, foarte puțin cunoscute nouă astăzi, ele fiind totuși prezente. Un rol important l-aș acorda Regiei Naționale a Pădurilor, prin direcțiile silvice și ocoale silvice, în a desfășura pe lângă paza și administrarea acestei avuții ce ne aparține tuturor, acțiuni de educare și informare a populației, această categorie, a silvicultorilor, deținând o bună parte din acele cunoștințe și aptitudini necesare promovării conceptului. Aici un rol
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
că ați ieșit în stradă șapte. Cinci reporteri și doi fotoreporteri. I.M.: Și eu știu de șapte. Eu am ieșit împreună și am rămas împreună cu Eugen Dichiseanu. Ne-am împărțit. Nu am plecat toți în același loc. Am făcut un ocol pe Calea Griviței, ne-am întâlnit cu muncitorii care ieșeau de la Grivița. Dichiseanu a fotografiat inscripțiile de pe pereți. Intram în coloane și stăteam de vorbă cu oamenii. Am ajuns eu cu Dichiseanu, parcă și Constantin Priescu. E posibil. Am ajuns la
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA GRĂBITĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iarna prea grăbită s-a pornit să dea Un ocol prin țară cu suita sa... Și-a cernut zăpada din cerul lumină Peste tot pământul îngerii să vină. A bătut din clopot ruga deșteptării, Tot ce-i rău și trist să mai dăm uitării În strana de veghe candela-i
IARNA GRĂBITĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383179_a_384508]
-
Teofilo a spulberat armonia celui de Al Treilea Cer, lipsind bolta cristalină de una dintre stelele ei. Vă Înțeleg suferința, continuă priorul. — Mai Întâi meșterul Ambrogio, iar apoi Teofilo, bâigui Augustino. Și Teofilo... Pentru ce? — Uneori, moartea face câte un ocol larg, pentru a-și atinge ținta, zise Veniero, absorbit În contemplarea propriului său pahar. O vedem că o ia la dreapta, iar mai apoi ne surprinde din partea stângă. Ceilalți continuau să Îl fixeze pe Dante În tăcere. Pecetea animalieră de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spuse tătarul, adânc mișcat. — Mulțumesc mult! - răspunse cel cu căciula de jder, ștergându-și ochii. Episodul 11 SE LIMPEZESC îNTRUCÂTVA APELE Văzând o atât de ciudată întâlnire, toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu! - zise spătarul Vulture, descălecând cu stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu săbiuțe. - Noi te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o apucară teleap-teleap spre castelul Potoțki. Castelul își ridica înfricoșător surii păreți pe geana unui deal, nălucindu-se negru în calea singuraticilor drumeți. Nouri de corbi se învolburau la apus în juru-i; în nopțile fără lună vânturile șuierau dându-i ocol și un vaiet subțire, înjunghiat, se auzea ieșind din ziduri. Nu e de mirare astfel că țăranii din împrejurimi îl botezaseră „Lugubrul”. Ziua, când aveau treburi cu caii la castel (deoarece castelul, pentru a se autofinanța, beneficia de o potcovărieî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turcul - Dunărea e colea, după salcâmii aceia, de ce să umbli pe jos? Am oprit noi un vas grecesc care merge la raiaua Brăilei, te pun eu pe el. De voie, de nevoie, Metodiu îl urmă pe otoman, care făcu un ocol mare, cum îi era obiceiul, și ajunse în cele din urmă la Dunăre, în spatele unui vas tras lângă un mic debarcader din scânduri. Pe punte, cel ce părea a fi stăpânul, de cum îl văzu pe turc, se sculă de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Apoi se îndreptară spre jaima cea mare și intrară. Gacel se asigură că pilotul nu se uita spre el, se strecură afară din ascunzătoare și se grăbi să-și caute un loc unde să nu poată fi zărit. Făcu un ocol prin spatele mormântului lui Ajamuk, se apropie de coada elicopterului și, după ce-și acoperi fața cu vălul, deschise ușa și-i porunci sec: — Coboară! Bietul om se trase înapoi speriat, dar se supuse fără să crâcnească și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
salvezi prietenii. N-ar fi mai bine să te aștept și să te duc din nou la puț? Celălalt refuză hotărât cu o mișcare a capului. — Mă voi întoarce cu cămilele, spuse. Dar nu-ți face griji, o să dau un ocol ca să nu las urme. — Continui să cred că toată povestea asta e o nebunie. — Adu-ți aminte că eu am fost cel dintâi care a spus asta. Dar voi sunteți nebunii, nu eu... Mulțumesc pentru călătorie și succes. — Succes! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sahariană. Să ne concentrăm asupra a ceea ce avem de făcut și să lăsăm viitorul în mâinile lui Allah. La puțin timp după aceea, porniră pe drumul de întoarcere spre peșteră, dar de data asta se văzură obligați să facă un ocol, pentru ca animalele să meargă mereu pe teren pietros, evitând locurile nisipoase sau pământoase, unde ar fi putut lăsa urme. Beduinii știau din experiență că o piatră răsturnată, un salcâm cu ramuri rupte, un lăstar ros sau cea mai mică urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să mă duc să-l văd pe tuareg, dar cred că cel mai bine ar fi să te scot de aici... - Arătă spre avion: Du-te până acolo, amestecă-te printre oameni, iar după o jumătate de oră fă un ocol prin spatele acelor dune de nisip, intră în elicopter pe ușa din spate și ascunde-te sub ultimul scaun. Eu o să mă fac că vin de la duș și că nu știu nimic, dar te avertizez că dacă am cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ocupată de lava neagră era mai mare decât cea ocupată de nisipul roșiatic sau invers. Își dădu seama imediat că acum i-ar fi absolut imposibil să înainteze în linie dreaptă și că ar fi obligat să facă mereu alte ocoluri în căutarea celor mai bune trecători între stânci și dune, riscând în orice moment să greșească drumul și văzându-și limitată speranța de a se salva doar cu ajutorul micii busole. „Mereu spre nord-est“... spusese călăul său, dar Maurizio Belli știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lumina o să vin spre voi. Prima rază de lumină se lăsa așteptată. Când, în sfârșit, apăru soarele la orizont și armeanul se convinse că nu se zărea nici urmă de om cât vedeai cu ochii, porni la drum făcând un ocol până la locul unde-l aștepta numărul unu, și amândoi se apropiară de grupul format de cadavrul rigid al numărului doi, de Maurizio Belli, ce zăcea inconștient, și de dromaderul indiferent ca întotdeauna. Aruncară doar o scurtă privire spre cadavru, convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pricepură care-i era adevărata intenție. — Apa! urlă disperat Julio Mendoza. Ticălosul ăsta vrea să pună mâna pe apă! Imediat începură o goană nebună, încercând să-i taie calea, dar Gacel Sayah se îndepărtase destul de mult ca să poată face un ocol mare, căutând să se apropie de țintă dinspre nord-est. Unii alergau, alții trăgeau ca nebunii, dar toți și-au dat seama imediat că erau destul de departe și că n-aveau nici o șansă să doboare un animal așa de iute, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zile. — Trei zile? spuse îngrozit unul din cei de față, care până atunci ascultase liniștit așezat pe o piatră. Și nu-l putem anunța pe pilot să vină? — Are baza în Angola și trebuie să zboare numai noaptea, cu multe ocoluri. Nu merită să încercăm să luăm legătura cu el, deoarece nu cred că ar putea câștiga nici măcar o oră; era prevăzut să aterizeze în zori, căci noaptea nu poate. — Și cum crezi că vom supraviețui trei zile cu așa puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că lumea se transformase într-un ceaun cu mămăligă din care ieșea doar, ca un bob de năut negru, vârful singuratic al masivului muntos. — Căcat! Nu se vede nici pe dracu’! — Ce facem? — Așteptăm... Ce altceva putem face? Un mare ocol. Apoi altul. Și altul. Jos, câțiva oameni care în ultimele două ore nu făcuseră altceva decât să se târască până la locul unde era prevăzut să aterizeze avionul, se uitau îngrijorați la evoluțiile sale, conștienți că, dacă pilotul renunța să insiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
categoriei lor și bănuiala de anormalitate cînd cineva iese din rolul pe care i l-am atribuit. Fr. Sch. a Înconjurat clădirea Sfatului popular, s-a oprit În fața intrării, și-a făcut cruce, apoi a pornit iar hotărît să dea ocol clădirii, s-a oprit din nou și-a făcut cruce și a luat-o de la capăt. L-am urmărit așa vreo zece minute, apoi mi-a venit autobuzul și am uitat de el. Acum două luni un ziar vestgerman anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
boicotul lor și senzația penibilă cînd se țineau departe de mine Îmi miroseam subțiorile picioarele aveam impresia că duhoarea mea Îi face să mă ocolească așa se repetă totul mereu crezi că ai scăpat și te Întîlnești tot cu tine ocolul cel mai lung e calea cea mai scurtă spre casă fîlfîit de aripi a zburat o pasăre sau e balotul acela de cîrpe care se rostogolește pe treptele noului complex alimentar are și față pămîntie stafidită aidoma capetelor mici supte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
walkman. Iar walkmanul se afla în unul din sertarele biroului de recepție din galeria Shelley Frank Fine Art. La naiba, și așa aveam timp de omorât, și voiam neapărat să pun caseta când făceam exercițiile. Aș putea să fac un ocol pe Devereux Street. Când am ajuns acolo, walkmanul nu era în sertar. Shelley îl mutase din considerente de securitate în biroul din spate și am reușit să fac rost de el abia după ce mi-a dat o lecție de morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sa așa îi spunea tânărului său coleg, avea perfectă dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu să-l descoase ca să stabilească ce se întâmplase cu șoferul și mașina începând de ieri seară și până acum. Cristian Toma dădu încet ocol camionului. Privi în jur cu atenție, examinând amănunțit cabina și apoi se apropie de peridoc. Nu căuta nimic anume, pur și simplu încerca să-și facă o imagine generală și să rețină orice detaliu care i-ar fi putut da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]