6,653 matches
-
avea mult de muncă... Lasă tata, n-o mai scuza. N-am să mai vorbesc așa despre ea, dar nici frumos n-am să pot, cum îmi vorbești tu de bunica Săteanu. Bunica Săteanu... clătină din cap cu tristețe tatăl, ocolind privirea fetei. Ea, dacă mai trăia, ar fi stat cu noi, desigur, nu-i așa? întrebă Doina cu vocea devenită senină, de copil. Ce vrei să spui?! se miră tatăl ei. Bunica Bujoreanu a preferat să crească un cățel, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
suflet atît de bogat. Cu bogăția unui suflet nu vii la un bărbat, purtînd-o evaluată, împachetată. O păstrezi în tine. Și, eventual, vii doar cu dorința de-a ți-o lăsa scoasă la iveală. Unde am greșit, Cristina? Fata îi ocolește privirea și rămîne cu ochii în jos, clătinînd ușor din cap: Mă simt îngrozitor, înțelege-mă! Cu atît mai îngrozitor cu cît, pătrunzînd în conturul vulgar al gîndurilor, știu că te-am frustrat de..., de ultima picătură a paharului plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot vii, dar severi se aruncă în ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și într-o cameră de hotel. Marii creatori au știut să aibă lîngă ei tovarășe de viață, de credință, femei care să creadă în ceea ce fac ei, să le respecte efortul, să-i stimuleze în ultimă instanță. Zău! rîde Mihai, ocolind privirea lui Săteanu îmi povestea aseară un cunoscut, era beat, evident, că nevastă-sa îl trimite la scuturat covoarele tocmai cînd îi crapă lui capul de-o idee și vrea să lucreze mai cu sîrg. Ba o dată culmea disprețului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
domnul Teofănescu." Era înalt, frumos, manierat..., l-am zărit cu coada ochiului. Păcat că nu l-au lăsat să-și etaleze mușchii! Trebuie să-l fi iubit mult Maria, cred că-l mai iubește și acum. Iar maică-sa mă ocolește (nu cred că mă urăște cu patimă) pentru o declarație ce nu-mi aparține. Dac-aș ști că Maria se duce cu el, aș da naibii declarația; aș încerca s-o conving altfel pe soacră-mea, că nu eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului, umplîndu-l cu cafea. Poftim, să poți fi treaz, atent la șosea. Mulțumesc! îi întoarce Vlad capacul gol, dar imediat ce fata îl ia, el îi prinde mîna. Mai ești supărată pe mine? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răspundă chemării Canalului, o chemare directă, vizuală, adresată celeilalte „mâneci“. Cele două canale păreau a-și vorbi unul altuia, analizând posibilitățile de aliniere sau alianță. Numai că Bull nu sărise. Fentase superb - o mișcare ondulată ca aceea a unui iaht -, ocolise puțin pentru a evita contactul cu ultimul adversar și, în fine, pusese mingea chiar pe marcaj, dincolo de cei doi stâlpi ai porții. Towser Bridges, căpitanul echipei Wanderers, îi permisese lui Bull să execute transformarea (în ciuda faptului că șuturile lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nord-estul țării, Munții celor Patru Fecioare din provinica Guizhou, Xishuangbanna din provincia Yunnan, insula Hainan și multe altele. Guilin Orașul Guilin se află în Regiunea Autonomă Guangxi-Zhuang din sud-vestul Chinei. Cu o climă blândă și aer umed, iarna, zona este ocolită de geruri, iar vara, vremea este plăcută. Temperatura medie anuală este de 19 grade, astfel că vegetația își păstrează verdele pe tot parcursul anului. Guilin are un mediu natural și ecologic optim, fiind una dintre zonele cele mai dorite pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au angajat într-o bătălie decisivă. Shen Yinshu i-a propus lui Nang Wa ca grosul armatei din Chu să se desfășoare sub comanda acestuia în partea frontală, iar restul armatei, sub comanda sa personală, să se deplaseze pe căi ocolite în spatele inamicului, pentru ca printr-un atac din ambele părți să-l zdrobească. Nang Wa a acceptat propunerea. Dar după plecarea trupelor conduse de Shen Yinshu, Nang Wa s-a răzgândit. În eventualitatea în care victoria bătăliei ar fi dovedit faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-și găsească o ocupație, asta până au traversat curtea școlii, când s-au săturat de gustul ăla făinos și fără nici un Dumnezeu și s-au gândit să-i arunce. Erau pe maidanul plin de buruieni de sub ferestrele laboratorului de biologie, ocoleau bălțile fără să le prea ia în seamă, discutau despre un film de război care rulase la cinematograful din piață. În rahatul de câine călcase amicul lui, Luigi îl chema, nu era țigan, mai curând mă-sa fusese amorezată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e un bloc obișnuit nici astăzi. Există, se pare, o legătură între blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul pleacă de pe aleea Parva, chiar din dreptul Școlii generale nr. 57, traversează țara și continentul, trece Atlanticul, se întinde, atinge țărmul nord-american, ocolește Long Islands și Statuia Libertății, cotește pe străzi și bulevarde, se strecoară prin obositorul trafic newyorkez și ajunge la Turnurile Gemene. A scris în ziare, s-a dat și la televizor. L-am văzut cu ochii mei pe tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
milă sub foarfecă pentru a-mi dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca alee Băiuț înțelegea foarte bine de ce sufăr și mă ocolea fără milă, ca pe ultimul ciumat de pe pământ. Nădăjduiesc din tot sufletul ca El să nu se burzuluiască pentru că-L invoc atât de des la acest început de capitol și mai sper să nu-I fi greșit prea tare încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un eșichier, cîteva monede - nu prea multe. Mușterii erau destul de puțini și cam ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana după comori“. Arthur Rowe mergea de-a lungul grilajului cu pașii șovăitori ai unui intrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dai prea bine seama că, dacă mai există dreptate pe lumea asta, verdictul nu poate fi decît unul singur... — Scuză-mă o clipă, Îl Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrebă ce anume o făcuse să adopte Între timp o părere contrarie. — Dar cu fratele dumitale cum rămîne? o Întrebă el. — Dacă pleci dumneata, o să plece și el. Tonul imperios al acestei voci voalate Îl irita pe Rowe. Se surprinse ocolind măsuța pentru a sta cu fața la ușă, iar peste cîteva clipe Își schimbă din nou poziția - ca să nu stea cu spatele la fereastră. — De ce nu vrei să vorbești cu fratele dumitale? — L-ar face, dimpotrivă, să vrea să mai stea. În această privință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păsurile În afara orelor de clasă. Pentru a ajunge la cabinetul doctorului trebuia să treci printr-un salon, unde pacienții puteau să citească ziare, să joace șah sau dame ori să se dedea altor distracții născocite de mintea lor zdruncinată. Digby ocolea cu grijă salonul; nu-i făcea nici o plăcere să-l vadă pe cîte unul plîngînd În vreun colț al acestei Încăperi, care-ar fi putut lesne trece drept un salon de hotel select. În ceea ce-l privea, se simțea absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-am văzut În viața mea pe omul ăsta, gemu doamna Bellairs. — Bine, dar i-ai ghicit, nu-ți amintești? zise domnul Prentice. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acestui mic orgasm se stinseră. Am simțit mâna lui Helen Remington pe braț. Își schimbase poziția în scaun, mai aproape de mine, cu umărul ei puternic lipit de-al meu, cu mâna pe volan peste a mea. Privea mașinile care ne ocoleau pe ambele părți, claxonând. - Întoarce aici - poți conduce liniștit un pic. Am intrat cu mașina pe drumul de racord care ducea la străzile pustii de ciment ale unui cartier de bungalow-uri. Preț de o oră, am condus pe străzile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
meu, făcea parte dintr-o intenție ironică a lui Vaughan, ca și când excitația ce-mi scălda mintea ar fi oscilat între ostilitate și afecțiune, sentimente ce deveniseră intersșantajabile. Am urmat deviația vestică de mare viteză a autostrăzii circulare externe. Când să ocolim rondul central al intersecției, am mutat mașina pe banda de trafic lent, accelerând când am ajuns pe puntea descoperită a autostrăzii, în mijlocul fluxului rapid de trafic. Perspectivele se schimbaseră sub toate aspectele. Zidurile de ciment ale drumurilor de racord se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
O mașină lucioasă de culoare argintie, pe care am recunoscut-o imediat ca fiind mașina mea, țâșni pe rampă în sus spre noi. Catherine strigă, împiedicându-se în propriile picioare, dar, înainte s-o pot apuca de braț, mașina ne ocoli și plonjă peste pietrișul alunecos drept în stradă. În aerul dimineții, motorul ei scoase un strigăt de durere. Capitolul 24 N-am mai apucat să-l văd Vaughan. Zece zile mai târziu a murit pe podul rutier pe când încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
reclamă a fi dezvăluite, mai cu seamă premeditarea, pregătirea, execuția, caracterul și consecințele nebănuite în intensitate, proporții și în timp ale holocaustului roșu dirijat de Kremlin între 1917 și 1991 și, care bântuind planeta într-o mare măsură, nu a ocolit, evident, România. Ioan Scurtu; Gheorghe Buzatu 2. Apariția socialismului totalitar și în România Subiectul propus fiind totuși vast, nu-mi propun decât să fac o istorie pe scurt, insistând asupra unor fapte și evenimente, care au marcat destinul tragic al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fotbal Alexandru Gheorghe nu ezita să îmi pună piedică și să mă calce în picioare, chiar dacă jucam în aceeași echipă. La leapșa mă prindea numai pe mine, atingându-mă de obicei cu pumnul nemilos în coloana vertebrală. Ceilalți colegi mă ocoleau, nevrând să-i ofere lui Alexandru Gheorghe un motiv ca să-i schingiuiască. Situația mă adusese în pragul disperării. Drama mea era că eram un pacifist convins. Niciodată nu mă bătusem cu nimeni (de ce aș fi făcut-o? toți mă iubeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu, nu, am doar nevoie de puțin aer, am răspuns amețit. M-am dat jos din mașină. Ploaie, ploaie. Mă simțeam de parcă n-aș fi fost eu. Am respirat aerul proaspăt și ud, dar nu a avut nici un efect. Am ocolit mașina și am deschis ușa din stânga. - Să mă dau și eu jos? a întrebat Melania. - Dacă vrei, am zis. A coborât și ea. Din mașină se auzea Billy Corgan cântând: Believe, believe în me, believe In the urgency of now
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
suntem frați. Diferența dintre noi era că eu îl aveam pe acel indefinibil „vino-ncoa“, iar el nu. Sau da, dar mai puțin decât mine. De exemplu, dacă ne aflam undeva împreună - ceea ce, din fericire, se întâmpla foarte rar, Fred ocolindu-mă când avea cum -, lumea se aduna în jurul meu, mă asculta pe mine vorbind, se simțea bine în apropierea mea. Și în a lui, dar mai puțin. Era conștient de asta și avea complexe de inferioritate pe care le ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
apoi buretele. Cele trei zile pe care le petrecuse în România depuseseră un strat apreciabil de jeg și praf pe vopseaua neagră a Cadillac-ului. Când am terminat, arăta senzațional. Am pornit înspre biserica Sfântul Anton de la Piața Unirii, încercând să ocolesc băltoacele, camioanele, autobuzele și celelalte surse eterne de murdărie cu care se mândrește Bucureștiul. Am ajuns cu bine. Yves aștepta în fața bisericii, mimând buna-dispoziție. Apăru și Anca, venise cu părinții. Arăta OK, cineva o machiase destul de zdravăn, altcineva (poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]