100,485 matches
-
fără grade la vedere, ce ne-au păzit și cîntat ani în șir cu sîrguință, ocrotiți de vechile așezări și recompensați astăzi cu generozitate de noua legislație". Sau cu iz de (pseudo)modestie: "Nu fac parte dintre autorii amenințați să ocupe un loc central sau periferic în sinteza domnului Eugen Negrici unde, prin forța împrejurărilor, va fi înghesuială mare. în ce mă privește, am preferat să mătur în prăvălia domnului Rebreanu, trăgînd cu ochiul la tunsorile sale. Dar mă pot lăuda
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
scurtă agonie. Isai își caută fratele, pe Ile, plecat în căutarea unui cal rechiziționat, când de o parte, când de alta a Nistrului. Bunicul se află răzlețit și el de restul familiei, rămas singur dincoace de Nistru, într-un sat ocupat de nemți. Prins între două fronturi, mișcându-se periculos între ele, copilul Isai ignoră marile riscuri la care se expune trecând dintr-o parte în alta. Isai, băiat de treisprezece ani, trecea de pe un mal pe altul al Nistrului, din
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
bună tehnică a analizei psihologice. Ionicul basarabean nu are un exemplu mai bun decât, poate, un alt roman al aceluiași autor: Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine (de acesta îmi rezerv plăcerea să mă ocup separat altă dată). Zbor frânt este, din punctul meu de vedere, unul din primele patru-cinci romane care pot reprezenta convingător literatura basarabeană în afară. Mihai Cimpoi l-a selectat în antologia sa de șapte romane din literatura basarabeană a secolului
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
și să obții eventual traducerea lor, trebuie să scoți sume serioase din cont. Dar cei care nu scriu măcar onorabil, nu plătesc numai cu bani, ci și cu fața pe care o pierd înaintea celor din jur. Împrejurarea că mă ocup uneori cu scrierea recenziilor și faptul că sînt un om relativ politicos mă supun torturii de a primi zeci de volume, mai ales de poezie, care se scrie mai lesne și e mai greu de definit, de un cretinism patent
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
s-au prelins/ Pe retina mioapă a timpului învins. Mi-a plăcut nespus chestia cu "retina mioapă". Juna nu e corigentă doar la literatură, ci și la biologie. Multe ar mai fi de citat din zecile de volume ce-mi ocupă abuziv spațiul locativ. Dar mă opresc și zic și eu ca juna autoare: Trecut-au lungi regrete călătoare. Diferența este că regretele mele nu sînt călătoare, ci fixate pentru veșnicie.
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
de puțin apăsătoare? E meritul dintotdeauna al fantazării, cînd se nimerește să aibă stofă: de-a ți le servi ca-n vis pe toate. De-a găsi partea bună a veștilor proaste. Fiindcă de partea proastă a veștilor bune se ocupă propaganda, împunsă subtil în aproape fiecare povestire din Fapte bune cu Lisa. Își au și zvonurile substanța lor, pe care Alexandra Târziu o gustă, în America precum în România, ca pe untura de pește. Rea la gust, nesuferită, ți se
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
plauzibil, creația noastră contemporană către lumea largă. Fără a omite un pitoresc "media-autor" precum Radu Anton Roman, care garantează, în felul său, o ... fermecătoare prezență în librăriile franceze, cu al său volum editat la Paris: Saveurs de Roumanie. Ce loc ocupă , într-un asemenea context, o antologie bilingvă din poezia lui Eminescu, precum volumul Revedere, apărut (în excelente condiții), la mica editură portugheză Evoramons (prezentat în România Literară de profesorul Mihai Zamfir) Ce șanse are romanticul nostru poet național să fie
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
în vremuri grele. Și eu trăiesc încă, dar nu mai am mult. - De ce credeți că e greu? - Păi, înțelegeți, trebuie să-i invidiem pe americani, - uite cum trebuie să lucreze politicienii. Bravo lor! Fără măcar un foc de armă să ocupi un stat întreg, și ce stat! Acum a mai rămas doar China, dar sunt sigur că americanii vor găsi și acolo cheia potrivită. Ei, noi am devenit acum o colonie... Tatcher a făcut asta, de la ea a pornit. Vă amintiți
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
bătrânețe va fi prea târziu. Urmează vești deloc bune din Florența literară : Dacă Righi nu vă răspunde este pentru că are, din nefericire, motive întemeiate : editura Vallecchi e practic în disoluție, iar Righi are multe gânduri și nici un prilej să se ocupe de alții. Eu însumi am necazuri (sono nei guai), nu stau acum să vi le înșir : fac și ele parte din dificultatea italiană de a izbuti să trăiești fără gânduri negre. Dacă voi putea să mă liberez de grijile ce
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
1972 și 1975. Spicuiesc din ele unele elemente. Pe 20 septembrie 1972 (abia plecasem din Italia, după prima mea mică bursă la Perugia), el îmi scria pe adresa Uniunii Scriitorilor din România, șoseaua Kiseleff numărul 10: Entuziasmul cu care vă ocupați de literele italiene în țara Dvstră este mai mult decât lăudabil. Vă mulțumesc și pentru tăieturile de revistă, pe care le-am apreciat deși nu sunt capabil să le citesc. Chiar în aceste zile, l-am văzut pe Montale și
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
persoană în limbi diferite, rezultă două romane care trebuie citite independent unul de celălalt. Dacă și în cazul unui roman se constată diferențe atît de semnificative între versiunile redactate în limbi diferite, ce speranțe mai pot trage cei care se ocupă de traducerea poeziei. Este limpede că, oricît de bine făcută ar fi, o traducere nu poate păstra sonul limbii originale și, de cele mai multe ori, nici cadența versurilor. Or, se știe, arta marilor poeți ai lumii nu a stat decît rareori
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
cea mai strălucită și nobilă dintre înfăptuiri, se întemeiază pe credința că toți cei ce vor vota se vor și interesa de mersul general al treburilor. N-a fost însă așa! Mulțimea n-are nici timpul, nici mijloacele să se ocupe serios de afacerile generale. Nu putem face o problemă fără concentrare; putem cere oare mulțimii să rezolve fără concentrare probleme atât de grele? Formarea politicei profesionale a dat naștere la cele mai josnice pasiuni și rari sunt acei cari au
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
creator exclusiv ca o condiție a supraviețuirii (degenerate - să nu uităm! - în oficializare pompoasă!), rămîne cel puțin ideea că "a făcut-o împotriva convingerilor sale, ceea ce discreditează grav pe oricine". Un comentator, presupunem tînăr, al cărții de care ne-am ocupat aci, care ne-a precedat în coloanele României literare și pe care l-am citit cu aprobare, Cătălin Sturza, socotește totuși, probabil dintr-un exces de scrupul, că analiza lui George Geacăr poate fi taxată drept "unilaterală". De ce "unilaterală"? Din
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
scrierilor verniene, și anume faptul că ne face să urmărim, odată cu întâmplările extraordinare petrecute în misteriosul castel, firele unei drame pasionale. Au fost remarcate și aspectele de roman gotic ale acestei narațiuni, semnalate în treacăt și de Hobana, care se ocupă în primul rând, firește, de prezența elementelor românești în roman și de sursele documentare la care Jules Verne a putut să aibă acces. Dintre acestea cu deosebire interesante ne apar însemnările de călătorie în Transilvania ale lui Elisée Reclus, renumitul
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
geografică: "Am impresia că nu ai văzut niciodată în acest gen de lucrare scopul spre care tinde: învățarea geografiei, descrierea Pământului. Pentru fiecare altă țară, a trebuit să născocesc alt subiect". Ar fi să acceptăm că Jules Verne s-a ocupat și de noi întrucât existăm geografic. Nu ne putea ocoli. Să fi fost totuși numai atât? Hobana crede că a fost vorba de mai mult și nu în ultimul rând de faptul că în veacul XIX ("veacul naționalităților") interesul francezilor
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
vizual vedea stele verzi. Ar fi trebuit să ia doar cîte o pastilă, dar adesea lua cîte două. Exista o zonă, la jumătatea drumului între conștiență și inconștiență, în care Tessie reușea să gîndească cel mai bine. În timpul zilei își ocupa timpul cu oaspeți - lumea se oprea mereu pe acolo cu mîncare și trebuia să pună farfurii, iar apoi să strîngă după ei -, dar noaptea, aproape ca stupefiată, avea curajul să încerce să se împace cu biletul pe care-l lăsasem
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
seama de ce nu voiam să fiu îndreptată, vindecată. Și era sigur că speculațiile despre motivele pentru care fugisem nu-și aveau rostul. Mai întîi trebuia să mă găsească. Trebuia să mă aducă înapoi în siguranță. De partea medicală se puteau ocupa mai tîrziu. Milton se dedică acum acestui scop. Își petrecea mare parte a zilei la telefon, vorbind cu secții de poliție din toată țara. Îl bătea la cap pe detectivul din New York, întrebîndu-l dacă mai făcuse progrese în cazul meu
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
Daniel Cristea-Enache Lumea în două zile ascunde, sub rămășagurile funebre ale lui Antipa (funcționar la Starea civilă, ocupându-se cu încheierea și eliberarea actelor de deces), un pariu al autorului însuși. Ambiția de constructor epic a lui George Bălăiță reiese cu limpezime din modul în care este structurat romanul: în două mari părți, aproape egale ca întindere, corespunzând
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
marxism, cu tot cortegiul exaltărilor de tinerețe. Mai tîrziu, lămuriri în treacăt despre micile urme ale marilor schimbări: "Privind cu încordare firma luminată de becul puternic, după cei trei ani de închisoare, făcuse în sinea sa: ŤHait, că ne-au ocupat rușii!ť Intrase în pușcărie cînd încă se mai scria cu o literă și ieșise cînd în locul ei puseseră alta. O literă, o epocă." Scrie, apoi, despre cum pot face niște versuri închisoare, șoptite tot timpul, între patru pereți, de
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
fecund" și astăzi. Eseista ieșeană crede dimpotrivă că avem de-a face cu un "fapt cultural relativ îndepărtat și fără putere de iradiere în prezent". El se cuvine să fie "analizat cu răceala istoricului literar. Alt articol din revistă se ocupă de Emil Cioran și problema antisemitismului, întorcându-ne așadar la aceeași generație ^27, oricât de lipsită ar fi ea de iradiere în prezent. Articolul examinează poziția lui Cioran față de o problemă cu care amintita generație s-a confruntat, poziție pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
se conformează însă schemelor de până atunci. Mediocritatea învinge: directorul școlii, o autoritate antipatică, e perceput ca un prost și un retrograd împotriva căruia, sprijinit de la centru, nu există șanse de reușită. Radu Negrescu așteaptă semnalul din capitală, pentru a ocupa un post de cercetător la un Institut al Academiei. El e scepticul, dezolatul de realitate, neinteresat de luptele mici din sat, false donquijotisme. Viorica Vrabie caută o formă de revanșă față de propriul trecut dureros: deportarea părinților ei în Siberia, unde
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
fost lăsată fie pe seama indivizilor fără har (dar răzbătători), fie sunt atât de prost bugetate încât emană o sărăcie și o precaritate deprimante. Toate acestea sunt consecința, nu premisa, absenței unui veritabil proiect politico-moral pentru România. Politicienii noștri sunt prea ocupați sau urăsc prea mult cultura pentru a nu fi fericiți de eșecul de proporții pe care aceasta îl înregistrează zi după zi. O Românie aculturală - adică profund necivilizată - e, firește, mult mai ușor de condus. Ori, mai precis, de manipulat
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
de repere în privința autoarei, așa încît, tot ce știm despre ea am aflat din succinta prezentare făcută de Cornel Ungureanu pe ultima copertă: este italiancă (se putea bănui), românistă (și asta se putea bănui din tematica volumului) și s-a ocupat, înainte de publicarea acestei cărți de ipostazele erosului în opera autorilor răsăriteni. Ceea ce se mai poate bănui din stilul riguros academic, din sutele de note și din bibliografia foarte generoasă este că, la origine, această carte a fost o lucrare de
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
reduce la acestea, tot așa cum cel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce la funcțiile sale gustative si digestive. Astfel, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine. Nefiind, așa cum se cuvine, supusă iubirii spirituale, funcția sexuală ajunge să ocupe în om un loc nespus de mare, poate chiar exclusiv, și înlocuiește iubirea cu pofta animalică și instinctivă. Tot păcatul pe care-l va face omul, este în afara trupului, dar cel ce curvește păcătuiește în trupul său (I Cor. 6
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
face din dragoste pentru celălalt, dar el, cu sufletul înnămolit în mocirla desfrânării și pe cale de a putrezi complet 146, nu observă că semenul său nu are pofte asemănătoare. În aceste cazuri, nefiind supusă iubirii spirituale, funcția sexuală ajunge să ocupe în om un loc nespus de mare, poate chiar exclusiv, și înlocuiește iubirea cu pofta animalică și instinctivă 147. Plăcerea apărută în urma păcatului nu este una de durată, neavând nici o legătură cu divinul, ale cărui bucurii nu au nici sfârșit
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]