5,630 matches
-
Stau în odaia mea și răsfoiesc la nesfârșit/ și plouă greu, și plouă trist afară...” Întrebarea din acest poem, aproape macedonskian, aparține tinereții ca o umbră a lecturilor germane de la Tubingen, dar și ca o pledoarie pentru viață. În acestă „odaie a doctorului Faust” se strecoară o rază de soare, schimbând rostul vieții. Toate „plăcerile savante” sunt abandonate pentru viața care-l invită pe poet să trăiască: „Oh! Oglinda soarelui din mări! / Dealul care cântă în lumină/ Cu pădurea neagră, de
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
schimbând rostul vieții. Toate „plăcerile savante” sunt abandonate pentru viața care-l invită pe poet să trăiască: „Oh! Oglinda soarelui din mări! / Dealul care cântă în lumină/ Cu pădurea neagră, de metal,/ Parfumate efluvii de sulfină/ Și zefirul meridional...” Părăsind „odaia doctorului Faust” poetul călătorește pe mare, colindă „ape și munți”, vizitează Florența, îl evocă pe Hercule și Ulise. In peregrinările lui lirice găsim o preocupare intimă și calmă de intelectual. G. Călinescu îl considera un „vitalist corect”. În „Imagini italiene
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
lunii începe să curgă În lacul din noapte ce zace-ațipit, Sărutu-mi cătându-te începe să plângă, Iar așteptarea-mi șoptește "te-a amăgit"! Când luna curge în lacrimi șiroaie Pe-al nopții obraz abia adormit, Îndemnul mă poartă la tine-n odaie, Din somn să te sorb, iubite iubit. Cand luna-mi șoptește cu lacrima-i rece Că dorul ce-mi porți nu mai e dor, Atunci, iubite iubit, te doresc și mai tare, Luna mă-ngroape, de dragu-ți eu mor. Cand
CÂND LUNA PLÂNGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465048068.html [Corola-blog/BlogPost/378155_a_379484]
-
trist... Suspinul renegatului timp. * Început de tomnă aurie... Pe marginea ferestrei deschisă pentru razele încă pline de căldură ale soarelui, o ciclamă cu flori roz își legăna cu un tremurat imperceptibil petalele sub curentul slab de aer, care pătrundea în odaie. Din copaci, frunzele galbene, după un zbor legănat, se așterneau una după alta, cu foșnete amplificate de adânca tăcere, peste iarba pălită. Pe peretele din stânga al camerei, în plină lumină, tabloul era o explozie în care mustea culoarea. Câteva albăstrele
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
vârf de lance, ba amurgul coborât peste zări înainte de vreme, ba răcoarea dimineților din ce în ce mai întârziate. Zilele se comprimă, obligându-ne să ne gândim la finalizarea lucrărilor din grădină și la pregătirile trebuitoare pe lângă casă, înainte de a ne retrage în tihna odăilor încălzite. Frunze de tot soiul se zgribulesc sub șfichiul palelor de vânt, stârnit de nu știi unde. Îmbujorate de răcoarea nopții, în nuanțe de galben și roșu, valuri de frunze se grăbesc să plece “în bejenie”, după vorba poetului nostru
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 by http://confluente.ro/Intrebarile_toamnei.html [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
în care „moșul” își pusese câteva straturi de ceapă, frumos îngrijite. Și mai avea un strat de narcise chiar atunci înflorite. N-am mai intrat în casă la tatăl lui George. N-aveam la ce. Acolo era doar o singură odaie locuibilă, un singur pat, câteva linguri și câteva blide. Stând la discuții în fața casei, mai de-adreptul, mai pe ocolite, veni vorba că, poate, copiii sunt flămânzi. La care tatăl lui George a afirmat spășit că el nu are altceva de
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1395729859.html [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
mai înstărit decât tatăl lui George. Intrasem în curte la acei oameni, a ieșit unchiul să ne vadă, a ieșit apoi și mătușa. S-au bucurat de nepoate. Ne-au primit în casa lor, modestă, cu lucruri amărâte prin două odăi. Aici ne-am descurcat mai bine. Gazda făcuse mămăliguță și ne-a poftit la masă. Mămăliguță cu câteva nuci ... câteva nuci ... atât, câteva nuci! Au mâncat copii ce li s-a dat, fără mofturi prea mari, erau lihniți de foame
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1395729859.html [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
de așteptare corăbiile. Sărutul umple clipa într-un zâmbet uleios, mă unge pe suflet c-un balsam de cuvinte și ziua-ți împrumută din frumusețe surâsul, îl scrie cu fiecare clipă pe zidul iubirii. Luna se dezbracă de veșminte-n odăile nopții unde tu mă privești insistent în ochi, fără să mă saturi ca pe un însetat ce și-a preschimbat deșertul într-o mare de corăbii cu apă pe care nu poate s-o bea. Referință Bibliografică: Femeia de pe istm
FEMEIA DE PE ISTM de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Femeia_de_pe_istm_llelu_nicolae_valareanu_1347968258.html [Corola-blog/BlogPost/343611_a_344940]
-
spate, ca un căpitan. - Da’ ce? Ți-o hi frică o noapte singură în capelă?! - Tu s-asculți ce-ți spui io amu, se răsti soacra către nora care începuse să râdă încetișor! Pentru casa me, mă poți ține în odaia din față până vine popa! - Poi, ce? Vrei să vie Coțobârla și să umple satul că ți-s crepate trepțile, că nu ți-s spoiți pereții sau că vede vreun păianjăn prin vreun colț? - Lasă tu, că până la comândarea mea
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1432689963.html [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
în drum spre biserică. Soacra apucă brațul nurorii, trăgând-o mai aproape de ea, pentru a-și sprijini o parte din greutate pe trupul tinerei femei. - Auzi, mamă? Mie mi-i cam frică de morți! N-o să mai intru veci în odaia din față după ce-o să te ia! Soacra țâțâi din buze sfidător, ridicând fruntea acoperită până la sprâncenele groase de baticul negru. - Să aveți grijă să-mi luați un copârșău pe măsură, să nu hie prea strâmt! - Da’ cum boala om
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1432689963.html [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
care vorbeau în șoaptă la priveghi, de parcă un mort ar fi putut auzi ce-și spun. N-ar mai fi putut mânca la masa pe care avea să stea copârșăul și n-ar mai fi putut da cu ochii de odaia cea mare fără să-și aducă aminte de trupul neînsuflețit al soacrei. Strecură o privire furișă către femeia de lângă ea. Bătrâna îngâna cu ochii închiși cântarea bisericească pe care o lălăia Maria lui Coțob în față. Gușa imensă tremura la
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1432689963.html [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
face, însă din clipa în care i-am auzit prima oară vocea, am simțit că este “omul frumos”: (George Anca - Frumoasa doamnă întru Dumnezeu și umbră, Aspazia Oțel Petrescu - Frumoasa mea Bucovină, Vasilica Grigoraș - Poeta cu suflet de înger...). În odaia intimă a creației sale este legată de cuvânt, vers or proză prin ața cernelii harului divin Noua apariție editorială a Marianei Gurza este o monografie de autor scrisă altfel, o abordare pe multiple planuri, privite din unghiuri de vedere diferite
MARIANA GURZA ÎN PELERINAJ PRIN CUVÂNT, GÂND ŞI SUFLET de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/vasilica_grigoras_1494982949.html [Corola-blog/BlogPost/368615_a_369944]
-
simt în tâmplă ca un ornic Și lucru-mi este mult mai spornic La armonia unui vers Și-ascult secundă cu secundă Cum bate ritmic darabana Și eu pornesc cu caravana Spre o câmpie mai fecundă Îmi așterne luna în odaie Pulbere de aur peste scris Închid ochii reintrând în vis Și-mi vine să mă plimb cântând prin ploaie! Referință Bibliografică: Și dacă plouă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de
ŞI DACĂ PLOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Si_daca_ploua_0.html [Corola-blog/BlogPost/361669_a_362998]
-
se zbate să rămână la suprafață aburul, în timp ce dorul încalcă toate regulile jocului și se amuză pe seama ta, renăscând cu fiecare particulă de praf, care apare indecent în fumul de țigară... când soarele pătrunde tot mai adânc la tine în odaie. Și mai și râde nepăsător de tine, fiindu-i total indiferent că-ți pierzi mințile inventând tot felul de dialoguri care încep mereu cu un: “ Bună dimineața, soare!” pe care il spui șoptit, lui, celui imaginar, iar el se alintă
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1409821521.html [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
aparențe. Erau frumoși amândoi, autentici și puternici. Maria apăru cu câteva obiecte de îmbrăcăminte. - Repede, să nu răciți, zise. Pentru tine am ceva de la Tudor, iar pentru Ilona am câteva lucruri de-ale mele. Să nu moftoriți! adăugă zâmbind, arătând odaia alăturată unde aveau să-și schimbe hainele. Apoi vom cina. Într-un târziu, invitați într-o altă cameră, canapeaua de piele maro, moale și confortabilă, îi îmbia la odihnă. Ajunși în așternut, au simțit, fiecare în parte și amândoi deodată
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xvi_gina_zaharia_1371296578.html [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
a pus pe pat, lângă ea, și s-au acoperit amândoi cu plapuma. Puiul stătea foarte liniștit. N-ai fi zis că este o sălbăticiune gata s-o rupă la fugă de cum aude o mișcare. Chiar adormiră. Până intră în odaie stăpâna gospodăriei, soția pădurarului. Văzând-o pe Eliza dormind cu vătuiul, nu prea i-a convenit. Dar, aducându-și aminte că puiul este rănit, a lăsat lucrurile în pace. După încă o jumătate de ceas, mama Elizei intră din nou
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_2_viorel_darie_1393131495.html [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
gospodăriei, soția pădurarului. Văzând-o pe Eliza dormind cu vătuiul, nu prea i-a convenit. Dar, aducându-și aminte că puiul este rănit, a lăsat lucrurile în pace. După încă o jumătate de ceas, mama Elizei intră din nou în odaie zicând: - Dă-i ceva de mâncare puiului de căprioară. Încearcă tot cu niște otavă. Dar să nu uiți să-i pui și niște apă într-o tigăiță!... Eliza chiar așa făcu. Luă în brațe puiul de pe pat, îl puse pe
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_2_viorel_darie_1393131495.html [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
apreciem îndemânarea de a urzi lucruri deosebite, oameni care la rândul lor prin tot ceea ce fac ne induc starea de bine. Talentul lor, pus înainte de toate în slujba lui Dumnezeu ne fac să le găsim un loc aparte acolo, în odaia inimii noastre. Un suflet de noblețe aparte, pentru că nimic nu este întâmplător, am avut bucuria să-l cunosc nu demult. Manuela Cerasela Jerlăianu, căci de ea este vorba, s-a născut pe 27 octombrie 1976 în orașul Fetești (județul Ialomița
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/lumina-din-taina-cuvantului/ [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
Cînd viața încetează ... Numai frigul complice mi-aminteste că sînt Căci pătruns de amorțeala me credeam în mormînt De pe trupu-mi inert picături se desprind Și negerele gînduri tot mai mult mă cuprind ... Tristețe, durere și frig, Coboară la mine-n odaie Zadarnic. Iubito te strig! Cuvîntul se pierde, prin ploaie. Sub cerul de smoala mă trezec în trecut Și-l zăresc pe Bacovia care trece tăcut. Neînțeles și tăcut că și el mă comport Și nu știu de cumva mai trăiesc
MEMENTO MORI de ADRIAN GRIGORAŞ în ediţia nr. 628 din 19 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Memento_mori_adrian_grigoras_1348104577.html [Corola-blog/BlogPost/343543_a_344872]
-
Unghiuri de toate felurile până și unghiul mort de unde poți vedea totul în culori ori nu poți vedea nimic. Fiecare poate nimeri într-un unghi favorabil ori într-un con de umbră unde geometria își spune cuvântul. Până și-n odaia în care dormi trebuie să te ferești de unele unghiuri și câmpuri energetice negative, de te întrebi pe stradă de ce nu trebuie să te ferești? Referință Bibliografică: Unghiuri / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1482, Anul V
UNGHIURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1421849283.html [Corola-blog/BlogPost/373020_a_374349]
-
După înmuiatul rufelor, își șterse bine mâinile de apă, luă sacoșa cu sticle și fugi repede la lăptăria din colț, așezându-se la rând. La cinci venea mașina cu lapte. Reveni repede cu sticlele cu lapte, intrând în grabă în odaia ce îndeplinea atât rol de bucătărie cât și de cameră a ei, a Romeliei, dar și cameră de zi. Odaia nu era deloc frumoasă: tavanul scund, ferestrele întunecoase, pereții coșcoviți și înnegriți din cauza fumului. De când venise Romelia, însă, încercă să
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1458066349.html [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
așezându-se la rând. La cinci venea mașina cu lapte. Reveni repede cu sticlele cu lapte, intrând în grabă în odaia ce îndeplinea atât rol de bucătărie cât și de cameră a ei, a Romeliei, dar și cameră de zi. Odaia nu era deloc frumoasă: tavanul scund, ferestrele întunecoase, pereții coșcoviți și înnegriți din cauza fumului. De când venise Romelia, însă, încercă să o facă cât de cât primitoare, având grijă să o mențină curată, ordonată, să șteargă praful permanent. Puse laptele la
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1458066349.html [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
Simona Tache Mihai Constantinescu dezvăluie în exclusivitate secretul succesului șlagărului Mirabelei Dauer, “Fotoliul din odaie”: aici.
“Nimeni nu mai spusese pana atunci “fotoliul din odaie”!” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19717_a_21042]
-
pierzîndu-ți harul unei apetențe fără margini./ Cursorul nedoritelor promisiuni/ se zbate dramatic,/ controlează recompense/ într-o nouă zi în care iubești altfel.” Iată cât de emoționantă este trăirea poetului: „Era atît de fericită, voia să-mi șoptească: Hai acasă, în odăile noastre cu lună, vino în patul meu, la sînii mei, mi-e dor de tine, mi-e dor de noi.” Aurel Avram Stănescu este un poet remarcabil, „la nesfîrșit/ în jocuri paralele” - cum afirmă el însuși în poemul „Luna se
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ioan_lila_cronica_la_volumul_abstr_ioan_lila_1356519252.html [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
Pe nimeni la ușă ochii nu zăresc. Și totuși, sufletul așează pe masă încă o farfurie. (Să se observe: cel ce așază pe masă încă o farfurie nu este “omul de pământ”, ha’ adham, ci sufletul lui!). * Aici, în această odaie virtuală, în această imaginară (dar cât de reală!) chilie, și acum, în “timpul cel fără de timp” (p. 19), în acest prezent etern, veghează, priveghează, noapte și zi, poetul mistic, individul mistic în general. De fapt, vegează, și priveghează, alături și
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1396425173.html [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]