8,671 matches
-
aceasta, pentru că a fost scoasă din adâncul mării după câteva sute de ani și este foarte reconfortantă atunci când este cald afară. Fiii mei, când se întorc de la muncă, uzi de transpirație și sleiți de puteri din cauza căldurii, pot să se odihnească pe această piatră. Dacă îți împrumut ție piatra, copiii mei nu mai au unde să se odihnească". Manjusri repetă faptul că vine de pe Muntele Celor Cinci Vârfuri ca să ceară ajutor pentru localnici. Regelui dragon îi fu jenă să refuze cererea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atunci când este cald afară. Fiii mei, când se întorc de la muncă, uzi de transpirație și sleiți de puteri din cauza căldurii, pot să se odihnească pe această piatră. Dacă îți împrumut ție piatra, copiii mei nu mai au unde să se odihnească". Manjusri repetă faptul că vine de pe Muntele Celor Cinci Vârfuri ca să ceară ajutor pentru localnici. Regelui dragon îi fu jenă să refuze cererea lui Manjusri. Văzând că acel călugăr era bătrân și nu avea cum să ducă de unul singur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două pe față, două pe dos. Luigi a dispărut apoi din povestiri, s-a odihnit cam un deceniu și jumătate între copertele unui dosar și în memoria mea, a ieșit de-acolo acum vreo doi ani, când a redevenit personaj principal într-un alt textuleț, semnat de-un Filip chel, pe care au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în care garsoniera ei cu oglinzi adăpostea atâtea și atâtea minunății: o bucătărie în care se dădeau pasiențe și jucam tabinet (nu știu de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Bogdan și cu asta, basta, fie ce-o fi, îmi trece sau nu-mi trece, gata, punct, pentru că deja simt că v-am încărcat prea mult cu toate mârșăviile, ticăloșiile și fărădelegile mele și veți vrea, eu știu, să vă odihniți și voi puțin, să vă clătiți mintea sau să mergeți la culcare. Habar n-am. Fiecare cu ale lui. Eu, de exemplu, îl cunoșteam pe Bogdan ăsta de la un joc de fațea, el avea șase ani atunci, iar eu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
frumoasă! Ca mama. * Așa a fost să fie și nimeni nu e vinovat. Mama a plecat pe la trei să-l alăpteze pe noul Mircea, unchiul meu Ionică, doctorul, a spus că lipsește cam un ceas jumate, poate două, ca să se odihnească și să aducă altă sondă urinară, bunica mea Veronica se închisese în camera ei ca un altar și se ruga neîntrerupt, unchiul meu Didi, al cărui nume e încrustat pe cantul unei mese de la cabana Omu (alături de-al fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era destul să ronțăi o mică porțiune de text. Am Învățat să folosesc În acest scop pagina de titlu, lăsînd textul intact. „Dacă-i bun de mîncat, e bun de citit” a devenit motto-ul meu. Uneori, pentru a-mi odihni ochii suprasolicitați, mă duceam să cutreier prin vechile puțuri făcute de strămoșii mei și prin camerele lor secrete și acolo, Într-o noapte, În timp ce mă furișam pe lîngă planșeu, am dat peste un baraj alcătuit dintr-o bucată de tencuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Roma. În ochii lor, era un palat din basme. Am lăsat cărțile să-mi intre-n vise și, uneori, m-am visat și eu În cărțile respective. Am ținut-o pe Natasha Rostova de mijlocelul fin, i-am simțit mîna odihnindu-mi-se pe umăr și am dansat, aproape plutind În cercurile valsului, alunecînd de la un capăt al parchetului strălucitor al sălii de bal pînă la celălalt și ajungînd afară, Într-o grădină Împodobită cu torțe de hîrtie, În vreme ce locotenenții cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și SĂ AVEM GRIJĂ DE MOȘTENIREA NOASTRĂ CULTURALĂ. Din punctul meu de vedere, nu fusese niciodată o clădire care merita păstrată și nu-mi păsa nici cît negru sub unghie de șobolanii de ultima speță ce-și făcuseră adăpost acolo. Odihnească-se În pace, m-am gîndit. În zori, cînd au adus macaraua cea uriașă, ruina Încă fumega. De capătul unui cablu de oțel era fixată o minge enormă de fier și, cînd macaraua Își mișca brațul Înainte și Înapoi, mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și mai bătrîn din pricina valizei, prea grea pentru el.) Unele persoane sînt lipsite de cuviință, știți, sforăie sau se ciondănesc Întruna... De ce ați luat-o prin parc? Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic, domnule. Și-apoi, copacii și păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece nici un autobuz pe-aici. — A, n-aș vrea să vă deranjez, zău așa! (Totuși, Împotrivirea lui era formală; valiza atîrna desigur foarte greu - cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără rame, care vorbea cu un aer serios: — Principalul este să nu te enervezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără rame, care vorbea cu un aer serios: — Principalul este să nu te enervezi, domnule Digby. Ai suferit destul de pe urma războiului ca să-ți poți permite să te odihnești, cu conștiința Împăcată. TÎnărul vorbea mereu despre conștiință. A lui era pe deplin Împăcată, cum Îi explicase cu cîteva săptămîni În urmă; chiar dacă n-ar fi nutrit convingeri pacifiste, ochii săi miopi Îl făceau inapt pentru serviciul militar activ. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Napoleon și Cromwell, o sumedenie de broșuri despre problemele tineretului și ale muncitorimii, despre Europa și despre Dumnezeu. Toate ferestrele erau Închise, iar cînd Digby dădu la o parte perdeaua murdară, zări un pat În neorînduială - pesemne că Poole se odihnise puțin și nu se mai ostenise să facă patul. Apa din robinet se scurgea Într-un lavoar; un săculeț pentru burete atîrna de tăblia patului; Într-o cutie de conserve, În care fusese cîndva pastă de langustă, erau acum lame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau aceea a lui Stone În cămașă de forță; nu făcea parte din lumea lor. Simțeai parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-mă de penis cu unghiile vopsite, chiar și crampele pneumogastrice care-mi cuprindeau pieptul păreau extensii ale acelei reale lumi de violență calmată și îmblânzită din cadrul programelor noastre de televiziune și din paginile revistelor informative. Catherine mă lăsă să mă odihnesc, luând cu ea jumătate dintre florile pe care le adusese. Fiindcă cel mai în vârstă dintre doctorii asiatici o privea din ușă, ezită la piciorul patului meu, zâmbindu-mi cu o căldură bruscă, nesigură parcă dacă mă va mai revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și când sprijinindu-mă de-o bară de protecție lustruită ca să-mi trag sufletul. Mai era un minut până la ora două și centrul comercial era gol. Mașinile umpleau artera principală, parcate câte două pe străzile laterale, în vreme ce șoferii lor se odihneau în case, departe de lumina încinsă a soarelui. Am traversat piațeta înclinată din mijlocul mall-ului și am urcat scările spre parcarea de pe acoperișul supermarketului. Fiecare dintre cele o sută de locuri de parcare era ocupat, șirul de parbrize reflectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zdrelită de pe abdomen geometria violentă a fizicului puternic al lui Vaughan. Penisul meu urmări simbolurile crude pe care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am îngenuncheat peste ea pe când stătea întinsă pe diagonala patului, picioarele-i mici odihnindu-se pe perna mea, cu o mână sub sânul drept. M-a privit cu o expresie calmă și afectuoasă în timp ce-i atingeam corpul cu vârful penisului, demarcând punctele de contact ale accidentelor imaginare de automobil pe care Vaughan i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unei adevărate afecțiuni față de el, fiori de gelozie, iubire și mândrie. Voiam să-i ating corpul, să-l țin de coapsă în timp ce conduceam, așa cum o ținusem pe Catherine în ziua primei noastre întâlniri, să-mi las mâna să i se odihnească pe șold în vreme ce ne îndreptam spre mașină sau ne îndepărtam de ea. Când am rotit cheia în contact, spuse: - Seagrave a dispărut. - Unde? Aici s-a terminat scena accidentului. - Numai Dumnezeu știe. Se plimbă la volan cu o perucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cum s-o termina. Sunt chiar curios. 10-11 februarie 2005 EVANGHELIA DUPĂ MARINESCU Muzica: Primal Scream ș...ț 108. Și era iarnă, când ș...ț. ș...ț 123. Și în a șaptea zi avocatul Marinescu stătea pe divan și se odihnea. Și sună la ușă și era Baltazar Temeșeanu. Și acesta se servi cu vin și zise: Nu e timpul să te retragi? N-ai muncit destul? Nu ar trebui să stai în căsuța de la Snagov și să îți scrii memoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să stai și cu capul în jos, în poziție yoga. Cu cartea întoarsă, bineînțeles. Sigur nu există o poziție ideală pentru citit? Cândva se citea în picioare, în fața unui pupitru. Oamenii erau obișnuiți să stea nemișcați, în picioare. Așa se odihneau când erau obosiți de călărit. Nimănui nu i-a dat prin cap să citească în șa: totuși, acum, ideea de a citi călare, cu cartea pe coama calului, ori atârnată de urechile calului cu niște hamuri speciale, ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e și o doamnă foarte obosită, adăugă ea. Biata de ea, muncește atât de mult încât trebuie să stea întinsă în dormitor mult timp, să-și recapete puterile. Cea tânără izbucni în hohote de râs. — Aaa, daaa, confirmă ea. Se odihnesc mult în dormitorul ăla. Iar el o ajută să-și odihnească picioarele. Biata femeie! Râsul lui Mma Makutsi se alătură râsetelor lor. Își dădu seama pe loc că îi va fi mult mai ușor decât anticipase. Ca de obicei, Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
muncește atât de mult încât trebuie să stea întinsă în dormitor mult timp, să-și recapete puterile. Cea tânără izbucni în hohote de râs. — Aaa, daaa, confirmă ea. Se odihnesc mult în dormitorul ăla. Iar el o ajută să-și odihnească picioarele. Biata femeie! Râsul lui Mma Makutsi se alătură râsetelor lor. Își dădu seama pe loc că îi va fi mult mai ușor decât anticipase. Ca de obicei, Mma Ramotswe avea dreptate; oamenilor le place să vorbească și, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de vedere. Exprima în întregime simțămintele lui, iar inima îi era mult prea plină pentru a putea vorbi. Așa că tăcu. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Universitatea Dimineața e cel mai bun moment pentru rezolvarea unei probleme, reflectă Mma Ramotswe. La prima oră ești odihnit, soarele încă nu dogorește, iar aerul este proaspăt. Este momentul cel mai potrivit să-ți pui întrebări existențiale; ai mintea clară și gândești limpede, nu ești împovărat de greutățile zilei. — Am citit raportul tău, îi spuse Mma Ramotswe lui Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
soția lui și să-și accepte pedeapsa (probabil ar fi constrâns să locuiască în sătucul îndepărtat cu soția lui catolică), cât despre soția în pas cu moda, ei bine, ar putea petrece mai mult timp în măcelărie, decât să se odihnească în patul mare din Nyerere Drive. Băiatul, însă, nu putea fi lăsat în voia soartei. Va trebui să se asigure că, orice s-ar întâmpla, el n-o să aibă de suferit din cauza comportamentului regretabil al mamei. Poate există o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zeci, o lua oblu de la cucerirea Daciei de către romani, cum înaintau legiunile în fiecare zi, greu, că se luptau și lăieții de daci, ieșeau ăștia din păduri cu fânu-n bărbi când te-așteptai mai puțin și-i hărțuiau, noaptea se odihneau... și nu se lăsa până n-ajungea la Stalingrad. Dup-aia, trecea la arte, „Eminescu... ascultă la mine, bagă-n dovleac, îi mare! Nu-nțelegi tu, nici alții, da’ când îl citești, te face fie să plângi și să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]