1,257 matches
-
fi povestit apoi acasă. Ai lui s-ar fi dus imediat cu gîndul la ceva anume; nu-ți sună chiar Întîmplător un danez la ușă seara, spunînd că e englez, iar a doua zi Îți mai Întîlnește, tot Întîmplător, și odrasla pe stradă! Încă o cafea, euforia aproape se risi pise, o Îngrijorare exagerată Îi luase locul. Dacă nu Îl Întîlnește pe Juan? L-a zărit spre seară, pe celălalt trotuar, adolescentul avea În mînă o minge de baschet. Thomas a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să deschidă circuite noi. Dușmanul meu, trupul! Mai bine și-ar fi zis: Dușmanul meu, mintea!, privind din celălalt capăt lucrurile; și-ar fi ușurat mult existența; ar fi scăpat de tot felul de gînduri obositoare. Ce se alesese de odraslele sale vîndute, asta ajunsese problema lui? De parcă le vînduse Întrupate, persoană, nu microscopice, un fel de bacterii ce parazitau apoi o femeie, hrănindu-se, luni de zile, din trupul, din carnea ei. Culmea ar fi fost să se simtă și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Tații erau aleși dintre donatorii potriviți... Poate Berg nu ar fi făcut asta, dacă Thomas, Într-o seară, nu ar fi adus, ca Într-o doară, vorba, În bibliotecă, despre copiii unui amic, donator; se putea socoti respectivul părintele acelor odrasle neștiute? Anticarul parcă asta așteptase. De fapt - pe urmă și-a dat Thomas seama -, Berg, cînd insinuant, cînd persuasiv, tot vorbise despre copii, despre cei fără tată cunoscut, mai cu seamă. Anticarul Îl privise insistent În ochi, cu subînțeles - sau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și el măcar una. „Dumnezeu va pedepsi, cîndva, Îndrăzneala omenească“, spusese odată Berg, cînd Thomas nici nu intrase bine În biblioteca-depozit. „M-am tot gîndit la urmașii donatorilor, am mai vorbit...“ „S-au născut În familii Înstărite“, zisese Thomas. „Iubitoare.“ „Odraslele vor fi nefericite“, adăugase anticarul. „Nu știu de ce... Există un glas al sîngelui... Și părinții-crescători vor plăti. Și donatorul, desigur. Și-a vîndut urmașii. Dar mai ales cei care au gîndit afacerea vor primi pedeapsă...“ Zicea și el ce credea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
neștiuți. Fiicele. Urmașii donați cuplurilor prea puțin binecuvîntate de către Domnul. Iar vreo mamă, preafericită prin sămînța ce adusese rod În pîntecul doritor de prunc, să fi pornit să facă drumul invers, pentru a-l afla pe tatăl cel adevărat al odraslei. Destine nefiresc Împletite, bruscate sau deturnate atingeau, la un moment dat, o masă critică necontrolabilă, ce declanșa o seamă de evenimente imprevizibile; un puls comun le anima peste Înțelegerea celor care, de fapt, compuneau un singur corp: medici, asistente, donatori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aia făceau - mai ales În timpurile din urmă, cînd se dăduse drumul de tot la sex, de se Împreuna oricine cu oricine, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, bărbat-femeie, bărbat cu copil, Învățătoare cu elev, frate cu soră, părinte cu odraslă, preot cu enoriaș, șef de stat cu stagiară, diavol cu Înger, destul pentru a duce toate apele lumii la moara Antoniei: nici apa, nici focul nu erau Îndeajuns: pămîntul trebuia făcut fărîme, pulbere, pentru a nu reînvia nimic pe urmă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
milioane de urmași ai lor, ai mei, tot Înmulțindu-se pînă ar putea, Într-un timp anume, popula o țară, chiar planeta Într-un viitor ce poate fi calculat. Cu ce sînt eu mai prejos decît tații ce-și țin odraslele În preajmă, atunci cînd nici măcar ei Înșiși nu sînt În stare să-și asigure un trai decent, perfid termen - ce mai e decent În lumea asta? Am un limbaj civilizat, o slujbă respectabilă. SÎnt milos. Tolerant. Nu prea mult. Nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de povestea cu donările. Clinicii nu-i făcea bine un proces, ar fi aflat toată lumea că nu exista nici o siguranță a datelor; identitatea clientelor putea fi aflată de aproape oricine. A clienților, pentru că deja un bărbat aștepta să nască! Nici odraslelor nu le-ar fi fost ușor; copiii livrați de către Cryos nu trebuiau să afle, peste ani, cine erau, mai bine zis ce nu erau. Situații nedorite pentru prea multă lume, așa că, fie și pocită, mai bună era liniștea. Vina cea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că te ai lăudat, măcar În sinea ta: Am regulat toată casa! Toată familia! Nici o problemă, eu cu Maricrisa te-am adus În patul nostru, dar Ann? Ann? Știai că ești tatăl ei, pentru asta, precis, veniseși, să-ți vezi odrasla! Doar ultimul nemernic face ceea ce ai făcut tu! Ești profesor, predai etica! M-am interesat, sînt de trei zile aici. Știu mai mult decît Îți Închipui. De la Cryos, Înainte de implant, am vrut să aflu numele bărbatului care... Cine era, ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de ce ar fi tăcut atunci cînd era vorba de chiar fiica ei? Cel ce-i era acesteia tată nu era nimic altceva decît un somon, bun mai mult pentru lapți, fecundase, indirect, o mulțime de femei, nu-i scăpase nici odrasla; de data asta, Își lăsase sămînța de-a dreptul, ce, parcă peștele ținea seama, În apele În care ajungea, cine-i este ori nu fiică? - nici o deosebire Între om și necuvîntătoare, Helga tocmai la asta, poate, se gîndea, privindu-l
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mult mai mari... Nu ar fi bine pentru nimeni... Nu de un tată În pușcărie au nevoie copiii noștri. Ai mei, ai Maricrisei, al Annei. Numai ai noștri, tu nu vei fi tată niciodată!... Tu, părinte?! Ce să-ți Înveți odraslele?! Ai prins studențașii ăștia, le Împui capul cu textele filozofilor tăi, sau ce-ar fi, or să-și dea seama tinereii, se vor dezmetici, sper. Altfel, lumea, deja pocită, va fi și mai urîtă. Din cauza unora ca tine, Thomas! Tu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și așa mai departe, am avut pe limbă, am avut în minte acest cuvînt mai vast, mai abstract, mai puternic decît toate, cel destinat să mă caracterizeze pe mine în totalitatea mea : geniu. Cînd o mamă este profund convinsă că odrasla ei face parte din categoria geniului, nu se mai poate face nimic. Produsul experienței sale materne trebuie să-și asume rolul respectiv. Ceea ce am făcut eu, probabil chiar de la vîrsta de cîteva luni. Fiecare gîngurit scos de mine provoca în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Burguillos etc.). apoi i se adresează cititorului prin intermediul unui prolog etalat pe 11 pagini (Cititorule lipsit de alte treburi, și fără să mă jur m-ai putea crede că tare-aș vrea să fie cartea asta, ca una ce-i odrasla minții mele, cea mai desfătătoare și mai înțeleaptă din cîte s-ar putea închipui. Etc.) Două etape introductive, deci, fără ca ritualul de introducere să se fi terminat. al treilea prag peste care este invitat să pășească publicul are, la Cervantes
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
într-un chip foarte oneros pentru noră. Nora trebuia să rămână într-o stare de dependență continuă, să sărute mâna socrilor, să fie "așezată", să nu iasă din indicațiunile ei, să dovedească la tot pasul că știe să conserve sănătatea odraslei. Fiul, la rîndu-i, în schimbul unei îngrijiri permanente din partea mamei, nu trebuia să iasă de sub tutela ei. În fond, Aglae nu era supărată că Titi s-a însurat (în conștiința ei lăuntrică era chiar satisfăcută), ci fiindcă i se răpise prilejul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorba și cugetul, părțile rușinoase ale câte unui Portret de Partid și de Stat, apoi piețele mierii, cu zdruncinătură puțină, fără trafic, lanțurile șeherezadice ale magazinelor sustrase circuitului public, scurtcircuitate adică, policlinicile secrete, piscinele arogante și disprețuitoare în care înotau odrasle speciale, transparente, fără vezică, destinate încă din pungile seminale sau din mistica cursului scurt de materialism-dialectic să devină pe viață prim-secretari. Deasupra Împotrivitorului, cârd de norișori gri-trandafirii, mânați de la spate de suflul unor guri nevăzute, sinchisindu-se doar de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ulpiu devine Viorelul preferat. Lucrul încetează, uneltele sânt părăsite de fiecare dată când, în toiul amiezii, stăpâna apare și se apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în înviere este circumscrisă gândirii ebraice... Țâșniră la suprafață, într-una dintre odăile din fund ale fermecătoarei, într-o cadă destinată, în general, rufăriei aparținând puzderiei de rubedenii pe care stăpâna și le descoperea periodic în provincie și ale căror odrasle, în general feminine, aceeași stăpână le accepta uneori, cu larghețe, în gazdă, pentru ca progeniturile lor să aibă putința să-și clădească aici, în Capitală, un viitor. Plutiră câteva bune secunde în apa ca de gheață a căzii (reglîndu- și respirațiile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lături, în penitenciar), singura vegetație întrezărită de Pinky era fata împăratului verde. Unicul petec de cer era, normal, fata împăratului albastru. Iar singura creatură care se învrednicea ca, din când în când, să i se cocoațe pe genunchi era, bineînțeles, odrasla împăratului portocaliu. Perversa asta mică i se zvârcolea și-acum în spinare, căuta să-l cuprindă cu degetele de moștenire și, sesizîndu-le târziu pe cele două bătrâne, li se adresă și lor, cu un glas gros, incredibil de gros: - Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de dudă. Altele învățaseră. Ca să scape de palmele bărbaților, trimiteau fetele de școală sau plozii. Copiii erau desculți și tremurau la ușă. Îi băga vreunul înăuntru. - Al cui ești tu, pută? - Al lui Vasile. Tatăl ieșea din fundul cârciumii, lua odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu spunea nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plantă ce tânjește să-și înfingă rădăcinile în pământ, dar știi, uite, n-am găsit încă pământul”. În alte cazuri, comparația scoate la iveală un sentiment al continuității, mai ales atunci când povestitorul, acum părinte, se percepe pe sine împingându-și odrasla spre realizări înalte, exact în maniera în care părinții lui o făceau pentru el: Îmi aduc aminte de tata cum mă trezea la 6.00 dimineața ca să exersez solfegiile, era îngrozitor de stresant, plângeam și uram toată chestia asta. Astăzi sunt
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
intelectuală bazată pe reciprocitate.” Când copilul e mic se aseamănă cu o bucată de aluat, căreia i se poate da orice formă; sau un fel de lut al olarului; prin urmare părinții au putința de a face din fragedele lor odrasle ceea ce vor. „Copiii au dreptul după legile lui Dumnezeu să pretindă de la părinții lor o a doua naștere, o naștere sufletească după nașterea trupească.” Mulți părinți din vremea noastră se ocupă mai mult de sănătatea trupească a copilului decât de
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
să pronunțe dulcele Nume al lui Iisus, când glasul este foarte plăpând și limba sa poate să pronunțe.” Numeroși părinți Însă, fie sunt nepăsători față de educația religioasă a copiilor, fie sunt atât de orbiți de iubirea lor prea mare pentru odraslele lor, Încât nu vor să vadă nimic rău În firea lor și rămân surzi la avertismentele binevoitorilor, nevoind să asculte adevărurile și sfaturile bune. Acești părinți Încearcă să se autojustifice spunând că sunt Încă copii și nu se cuvine să
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
fortului și a făuririi legendelor despre cavaleri înzăuați, exista doar un pâlc de bordeie ai căror locuitori aveau două ocupații de căpetenie : să lucreze pământurile din jur și, din când în când, la chemarea trâmbițelor de pe creneluri, să-și adune odraslele și puținele vite, apoi să urce dealul în grabă, pentru a afla, între ziduri, adăpost. Petrache cunoștea pe dinafară încrustațiile de pe scut. Răsfoise cărțile vechi, dar nu găsise nicăieri lămuriri pentru acele simboluri. Cu armura lui din zale, cava lerul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
săltă poarta cu amândouă mâinile, dar și așa marginile îi scârțâiră pe pietriș. Ușa casei se deschise cu un clinchet voios, de la clopoțelul rămas deasupra intrării. După război, bunică-sa începuse să facă păpuși, să aibă cu ce-și crește odraslele orfane, iar clopoțelul vestind vreun mușteriu umplea casa de bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și arătă o îndoială malignă în remisiunea lui: - De, domnule, zise el, crezi c-o să dureze? Gonzalv Ionescu nu-și concedie fostele soții decât când fu absolut încredințat că copiii nu mai au nevoie de nici o îngrijire. Atunci își trimise odraslele la munte, iar el începu tipărirea unui nou memoriu de lucrări. AI doilea eveniment avu o difuziune mult mai mare. De mult copiii lui Hagienuș aveau impresia că acesta consumă intenționat ce mai are spre a-i frustra de orice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]