918 matches
-
a conferinței, discursului politic. Comunicarea facială este neutralizată, gesturile se amplifică, vocea trebuie și ea supradimensionată. Definind teritoriile eului ca indici (metonimii ale persoanei), E.Goffman (1973) evidențiază modurile violării spațiale: incursiunea ("măturarea" cu privirea a figurii interlocutorului percepută ca ofensă în bandele de tineri mexicani cărora le este interzis sa îl fixeze pe șef sau ca preludiu al hărțuirii sexuale etc) ; intruziunea în spațiul personal al celuilalt (apropierea prea mare de membrii unui grup care vor avea senzația că sînt
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vor descătușa? Putem noi cere aceasta în special împăratului Napoleon, lui, care și-a manifestat cu tărie simpatia sa pentru ideea care acum i s-ar cere să o reprime cu violență, nu i s-ar aduce prin aceasta o ofensă? Există mai multe feluri de lanțuri pentru o conștiință mândră.” De altfel, împăratul Napoleon al III-lea a fost primul conducător care, prin mesajul ministrului său de externe, trimis lui Cuza la câteva zile după alegerea ca domn la București
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
jure în fața zeilor că nu își înșelase niciodată vecinul, furându-i din pământ. Era un păcat care se pedepsea cu scoaterea inimii mortului și aruncarea ei unei fiare oribile, numită Devoratorul. În Egipt, „mușcarea“ din terenul vecinului era considerată o ofensă la fel de gravă precum încălcarea unui jurământ, omuciderea sau masturbarea în templu.) Faraonii desemnau supraveghetori care să estimeze pagubele și să restabilească delimitările de teren. Astfel a luat naștere geometria. Acești supraveghetori, sau întinzători de frânghii (numiți așa din cauza dispozitivelor lor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dar că nu mai poți sta în teatru"; cu aceeași hotărîre aplicase tînărul Caragiale în 1879 epitetul de Ticălos bătrîn directorului Ion Chica, pe care îl lămurea apoi și în scris: "Mă mărginesc dar a mînținea prin scrisoarea de față ofensa și insulta ce v-am făcut-o oral". Ce va fi făcut oral I. L. Caragiale reprezentanților casei regale e greu de presupus, limitîndu-mă la examinarea surselor scrise. În 1897, ziua de 10 Mai îi prilejuiește elogierea mărețelor realizări și a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Academiei de Medicină în 1877, for academic pe care spre finalul vieții (între 103-110) îl va conduce în calitate de președinte (Jean Jacques Peumery - Societe Francaise d’Histoire de la Medecine, 24 june 18). Etienne Lancereaux - mentorul lui Paulescu Dar cea mai mare ofensă care se poate aduce acestui dascăl de excepție, care avea să marcheze definitiv evoluția științifică a compatriotului nostru, este eludarea voită a ceea ce a însemnat el pentru medicină în calitatea sa de fondator al medicinii științifice, marcând astfel prin ideile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Hristos a stabilit un șef vizibil al Bisericii. Arderea lui pe rug, nu din ordin papal ci prin hotărârea conciliului din Constantza, „pentru erori funeste, obstinație și orgoliu național” a provocat o mare tulburare, întrucât a fost percepută ca o ofensă adusă națiunii cehe. Mișcarea husită a luat repede amploare. Numai 14 din cei 452 de baroni ai Bohemiei și Moraviei au rămas catolici, restul s-au convertit. Urmarea a fost un război civil devastator, iar disputele pe tărâm religios cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de către guvernul Italian, Papa este prizonier la Vatican limitându-i-se astfel puterea temporală, chiar dacă această lege prin conținutul ei proclamă sacralitatea și inviolabilitatea Papei. Conform acestei legi un atentat împotriva papei este echivalent cu un atentat împotriva regelui, iar ofensele și injuriile pe orice cale împotriva instituției papale sunt aspru pedepsite. Astfel Papa trece sub tutela statului Italian, statutul său fiind la liberul arbitru al parlamentului civil. Atacul continuu și aproape concertat asupra Bisericii lui Hristos părea să fie încununat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să fie numai adevăr - și interesele reale ale țării" (Giurescu, 1937, p. 59). Tocmai această profesiune de credință epistemologică l-a determinat pe Iorga să catalogheze noul curent drept "o școală de negare, o școală de cârtire, o școală de ofensă", care pângănește interesul patriotic producând o "istorie antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin tot ceea ce face, o definiție patriarhală femeii medievale: simplu obiect sexual, văzut ca o proprietate masculină. Violul se putea interpreta, în contextul epocii, mai mult ca un furt, ca o deposedare, decât ca o ponegrire a trupului femeii, o ofensă, dar nu adusă sexului slab, ci tot unui bărbat, deoarece femeia intra în proprietatea cuiva, de obicei tatăl sau soțul. În cazul unei fecioare, violul îi denatura nu ființa, corporalitatea, „ci valoarea în sine ca proprietate pe piața căsniciei”, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
supunem unei continue transformări, unei neîncetate primeniri, pentru a le face capabile de a crea structuri intelective și afective surprinzătoare prin frumusețea și eficiența lor, atunci putem spune că nu ne trăim doar destinul, ci ni-l și creăm. * „Singura ofensă pe care n-o poți pedepsi, e discursul funebru.” (N. Iorga) Momentul Înmormîntării este, cu adevărat, cel mai generos din viața omului, deoarece este singurul care dă voie ca despre noi să se vorbească nu numai laudativ, ci chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ca proces de Împărtășire sufletească reciprocă. Un astfel de dialog poate duce la descoperirea unor idei și sentimente comune și, implicit, la o relație consensuală, la acorduri afective și intelectuale; multe anemozități și dușmănii dintre oameni ar dispărea astfel. * „Singura ofensă pe care n-o poți pedepsi e discursul funebru.” (N. Iorga) Unii tînjesc În așa măsură după laudele și compasiunile de tradiție ale acestui „discurs”, Încît aproape că Își doresc o moarte mai grabnică... * „Nimic nu-i mai greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
al XVII-lea. La fel cum Papa era considerat - și încă este privit - ca fiind locțiitorul Sfântului Petru pe pământ, și capetele regale erau privite ca fiind reprezentanții lui Dumnezeu. A judeca un rege în acele timpuri era o adevărată ofensă împotriva divinității, iar condamnarea la moarte și executarea unui monarh era de-a dreptul o blasfemie. Teama de a nu-l supăra pe Dumnezeu s-a manifestat și printre membrii parlamentului britanic. Din cei 135 de membrii ai parlamentului, numai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cu Charles d‘Albert, senior de Luyenes, la sfaturile acestuia, Ludovic îl arestează și mai apoi îl asasinează pe Mareșalul d' Ancre, unul din protejații reginei mamă. Maria de Medici consideră acest gest de nesupunere a fiului său drept o ofensă majoră și din acel moment relațiile dintre cei doi au fost marcate mereu de ostilitate. Un alt motiv de neînțelegeri dintre regina-mamă și tânărul Ludovic al XIII-lea era cuplul Leonora Galigai și soțul său, Concino Concini, preferați ai Mariei
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
frontierelor Franței. Un alt demers, de această dată de natură psihologică, a fost cel care prevedea interzicerea duelurilor. Nobilii francezi, deosebit de mândri, nu suportau nici cea mai mică insultă și apelau la duel ca singura măsură de ștergere a unei ofense. Prin interzicerea duelurilor și prin condamnarea la moarte a tuturor celor care ar fi fost prinși duelându-se, Richelieu i-a obligat pe nobili, încă o dată, să apeleze la curtea regală pentru soluționarea diferendelor dintre părți. O‘Connel remarca intenția
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să o studieze din toate unghiurile și din toate punctele de vedere. În același timp, orice formă de indiscreție vizavi de persoana sa, orice întrebare privind gândurile, sentimentele sau planurile sale exprimate de apropiații săi era privită ca o adevărată ofensă și ca o intruziune în intimitatea sa. Nu trebuie însă să uităm că, indiferent de cât de profund și de sensibil era, în anii 1640 Ludovic era totuși un copil și se comporta ca atare. în lucrarea apocrifă intitulată Mémoires
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ore de ceremonial. De la eveniment au lipsit prințul de Condé și Marea Domnișoară, căzuți în disgrație. Spre deosebire de alte încoronări, Ludovic al XIV-lea a făcut două schimbări în ceremonialul curții, pentru a sublinia faptul că nu a reușit să uite ofensa adusă de parizieni în timpul Frondei. Astfel, dacă înainte oamenii simpli, din popor puteau intra în catedrală în momentul încoronării, la ceremonia sa nu le-a fost permis accesul decât după oficierea slujbei religioase. Chiar și atunci au putut merge până la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
iar Ludovic nu a fost afectat de acest lucru. Ceea ce l-a deranjat pe rege a fost mai degrabă faptul că unul dintre supușii săi deținea un mare secret, pe care nu i l-a împărtășit, acest lucru echivalând cu ofensa de les majèste. De asemenea, similitudinea dintre simbolurile și semnificația legendei și a cultului lui Isis și simbolistica adoptată ulterior de Ludovic al XIV-lea poate avea o conotație psihologică-romantică. Copilul Dieu Donne a fost crescut și educat înconjurat de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
monarhiei franceze, sunt și grădinile de la Versailles. După cum am menționat în paginile anterioare, motivul principal al alegerii palatului Versailles drept reședință regală principală a fost puternicul antagonism dintre Ludovic al XIV-lea și parizieni. Motivul mai puțin cunoscut a fost ofensa adusă de către intendentul șef, Nicolas Fouquet, care a construit castelul Vaux le Vicomte, o adevărată bijuterie arhitectonică. Regele, orgolios și impetuos, nu a acceptat ca poziția de arbitru al artelor să fie atribuită altcuiva, prin urmare a dorit să aibă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să nu trecem la represalii. Una dintre stările afective greu de controlat este dorința de răzbunare a celorlalți, în special când ținta suntem noi. Aceasta este produsă uneori de o leziune profundă. Este înțelept să încercăm să evităm sentimentul de ofensă și să nu contracarăm (eventual, și mai violent, și mai agresiv...). Ceea ce se justifică aici este să construim încrederea, să ne gândim cum am putea să convingem mai bine pe cel cu care ne confruntăm (sau cu care suntem în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
persoana înapoi în viața noastră. Ea înseamnă să-i anulăm greșeala pentru a reinstaura încrederea și înțelegerea. De asemenea, a ierta pe altcineva înseamnă să alegem a nu îi reproșa fapta comisă și a continua relația cu el/ea, iar ofensa nu mai constituie o barieră în relația noastră (Chapman, Thomas, 2008). Iertarea ne permite să comunicăm din nou și să ne ascultăm din nou reciproc cu intenția de a ne înțelege și de a coopera; ea deschide potențialul muncii în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
170-171). Prin urmare, iertarea nu este atât o stare emoțională prin excelență, cât decizia de a continua să ne dezvoltăm (pe mai departe) relația, îndepărtând o barieră afectivă. Alegem să renunțăm la pedeapsă, cum am văzut, și să trecem peste ofensa produsă. Iertarea nu anulează toate emoțiile dureroase, nu șterge toate aspectele greșelii, dar ne motivează să ne angajăm în a accepta persoana în ciuda a ceea ce ea a făcut. Este o hotărâre de a arăta milă, compasiune, înțelegere, generozitate, nu justiție
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
părerea lui M. Dawson (2007), adevărata iertare începe atunci când "începem să ne dăm seama de cât de asemănători suntem cu persoana pe care încercăm să o iertăm" (p. 66). Iertarea autentică înlătură bariera (morală, emoțională, atitudinală) care fusese creată de către ofensă și deschide ușa recâștigării încrederii între parteneri în timp (Chapman, Thomas, 2008). În vreme ce, iertarea falsă este "o stratagemă la care recurg manipulatorii pentru a-și asigura dominația asupra celuilalt/celorlalți. Acest tip/mod de iertare ("iertarea") poate fi identificat prin
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne) ierta și de a facilita reconcilierea. În context, "motivul pentru care multe relații sunt reci și distante este faptul că nu vrem să ne cerem scuze", precizează G. Chapman și J. Thomas (2008, p. 21). Când are loc o ofensă, se creează o barieră emoțională între parteneri. Până când această barieră nu este înlăturată, relația dintre ei se blochează, cu tendința de a intra într-un proces de degradare. Bariera declanșează diminuarea calității relației. În aceste sensibile împrejurări, scuzele reprezintă tocmai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
aprobarea și respectul celorlalți, agravând și mai mult problema lipsei de respect de sine" (p. 137)51. Pe scurt, relațiile sănătoase, profunde și stabile sunt caracterizate prin parteneri care învață și care acceptă să își ceară scuze atunci când apare o ofensă. Scuzele deschid o întreagă lume nouă de emoții pozitive și de sănătate sufletească. Ele creează o atmosferă mai destinsă și mai plăcută: în familie, la școală, la locul de muncă, oriunde. Invidia Chiar dacă nu se numără printre ceea ce specialiștii au
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
2002). Această stare sufletească gelozia este strâns legată cu sentimentul prețuirii de sine, pe de o parte, și cu prețuirea persoanelor iubite, pe de altă parte. Specialiștii consideră că elementul esențial al oricărei gelozii este ceea ce S. Freud numea lezarea/ofensa narcisică: gelosului îi sunt lezate iubirea de sine, admirația de sine, importanța și valoarea pe care crede că le are în ochii celuilalt. În aceste circumstanțe, tendința de izgonire, de răzbunare, de neputință de a uita este adesea neînduplecată și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]