914 matches
-
de teatru. Numește asta mentalitate burgheză, numește-o cum vrei, dar e un sentiment mai puternic decât mine. IV Joi, 6 iulie [1950] Ceartă-mă, draga mea, ceartă-mă. Știi ce am făcut astăzi? Cum cactușii și florile mele se ofileau văzând cu ochii, și cum această cumplită Mabell refuză să le schimbe pământul, din martie încoace, cum astăzi mi-am primit salariul, bietul și minusculul meu salariu, cu care nu-mi pot acoperi niciodată cheltuielile, am chemat un grădinar căruia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de floare, încolțește, înmugurește, înflorește. Când i se alătură omul - chiar din dorința egoistă de a-și înfrumuseța mediul înconjurător, floarea mai rezistă atât cât a reușit să-și păstreze din seva pământului din care a fost smulsă. Apoi se ofilește. Și omul, acest animal sensibil și visător, uită de bucuria pe care gingașa „făptură” i-a oferit-o și fără remușcări o aruncă scârbit de mirosul de putregai ascuns în vaza de porțelan. Așa va fi și cu tine dacă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
scris despre teatru), o numește „floarea vie“. Acolo sunt descrise În detaliu etapele pe care trebuie să le urmeze În cursul vieții un actor ca să nu piardă această floare a tinereții. Ca să nu dispară după vârsta de treizeci de ani, ofilindu-se din lipsă de oxigen, actorul trebuie să urmeze o evoluție dificilă, să fie capabil de un efort continuu. Aici e problema, pentru că prea ușor credem că floarea (talentul) este un cadou meritat, pentru care nu trebuie să plătim, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un talent excepțional. Nu știu cum era ca profesor, dar știu că tu ai fost cel mai prost elev al lui.“ Capitolul 5 1 Am observat deseori că după ce Îmi Înzestrasem personajele mele cu vreun lucru Îndrăgit din trecutul meu, acesta se ofilea, pierzându-se În lumea artificială În care Îl plasasem atât de brusc. Deși Încă mai adăsta În mintea mea propria-i căldură, farmecul lui retrospectiv dispărea și, imediat, acel lucru ajungea să fie mai Îndeaproape identificat cu romanul meu, decât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aici o recapitulare rapidă. Cu foarte puține excepții, toate forțele creatoare cu concepții liberale - poeți, romancieri, critici, istorici, filozofi și așa mai departe - au părăsit Rusia lui Lenin și a lui Stalin. Cei care nu plecaseră, fie continuau să se ofilească acolo, fie Își prostituau talentul satisfăcând cerințele politice ale statului. Ceea ce țarii nu izbutiseră niciodată să realizeze și anume supunerea totală a minților voinței Guvernului, a fost realizată de bolșevici Într-un timp record, după ce contingentul principal de intelectuali a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în sărbătoare. Se trag clopotele, se înalță slujbe de mulțumire... Eram în târg, când un călăreț, alb de spumă, a căzut de pe cal și a strigat: "Am învins!" povestește Sora sora Domnului și soața boierului Isaia, o femeie plinuță, cam ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dacă aș fi cunoscut trupește și alte femei, poate că acestea toate ar fi fost posibile.. . Așa cum este, și nu numai așa, ci cu toate păcatele din lume dacă ar fi, pentru mine ea rămâne singura floare. Și cum se ofilește această floare !?!. Cu ochii închiși am venit acasă. Am intrat neobservat pe ușă. Marta culcată citea. Copila dormea frumos. Nu mai era nimeni. Oare, așa va fi fost la ora aceea, când eu mi-am concentrat toată puterea psihică pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de naturalețe. Bănuiesc că interiorul acestui tip de persoane nu ascunde vreun paradis al liniștii, în care boschete cu iasomie lasă în afară miros frumos. Dimpotrivă, dacă sunt încurajați puțin să deschidă gura, iese imediat un miros pestilențial de stătut, ofilind frunzele. E cazul multora aici, în lumea bogată a Vestului, unde de generații copiii sunt dresați, ca niște păpuși de teatru, să spună replici învățate pe dinafară, să nu gândească niciodată cu creierul propriu sau cu inima, de marea frică
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să mă arunce din nou în afara mea. Ce să fac, spune-mi? Pasărea cu panaș răspunde: Ce e iubirea asta care te-a prins de gât? Copilărie obscură. Frecare animală. Pasiune care te îndepărtează de Iubitul Unic. Toate frumusețile se ofilesc și toate cărnurile putrezesc... Vrei ca soarele tău să nu apună niciodată? Ce e iubirea ta cu frunte velină, cu gât lung și buze de coral? Un sac de sânge, umori hormonale, organe palpitând. Se știe prea bine cum acești
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și total abandonată Divinei Providențe... Dacă noi am folosi mijloace omenești, Opera ar înceta îndată de a mai fi a lui Dumnezeu, ar deveni a omului și, atunci, ar merge înainte ca o casă comercială care azi înflorește, mâine se ofilește. Membrii Casei să fie laici, să nu poarte nici un fel de haină religioasă, dar să aibă virtuțile apostolului. Să existe, însă, și vocații la preoție, educate în spiritul Operei». După cum se vede, don Calabria nu se gândea încă să instituie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
îngriji El... Dacă noi am folosi mijloacele umane, Opera ar înceta imediat de a mai fi a lui Dumnezeu, ar deveni a omului, și atunci ar merge înainte ca o bancă, ca o casă comercială care azi înflorește, mâine se ofilește... Scopul acestei Opere e de a nu poseda nimic, de a nu depune niciodată banii pentru dobândă; tot ceea ce avem și ceea ce Dumnezeu ne trimite, trebuie să fie cheltuit și să se răspândească...». Don Calabria va ajunge treptat la aceste
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
avea grijă. Dacă noi am folosi mijloacele umane, Opera ar înceta imediat să mai fie a lui Dumnezeu, ar deveni a omului și atunci ar progresa ca o bancă, ca o casă de comerț, care azi înflorește și mâine se ofilește...». Un discurs logic și stringent asemenea unui silogism. Aceste pagini, don Calabria nu le-a scris ca pe o proclamație frumoasă, rodul unei meditații fervente ori a unei infatuări de tentă mistică. Nu le-a compus la măsuță, cu riscul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
el își perindă ochii inimii peste chipuri și flori încercând să le împletească în speranța obținerii netrecătoarelor iubiri. Dar tot sub strălucirea de zi, el va observa cum fețele adorate îl resping adesea ridându-se prin încrisparea disprețului, iar florile se ofilesc nu de atingerea aurului copt al toamnei, ci de veninul multor mâini neprimitoare. Iubirea lui devine înălțare spre câmpuri selenare și prăbușire în talazuri de lavă telurică. Privind spre acele false muze și înțelegându-și drama de a iubi prea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
peștit" și "pește porcit". În cursul operei sunt și numeroase "eleghii" în aceeași cadență populară și cu o nespus de inteligentă tratare cultă a metaforei țărănești: " Eu m-am vechit, m-am veștejit și ca florile de brumă m-am ofilit, soarele m-au lovit, căldura m-au pălit, vânturile m-au negrit, drumurile m-au ostenit, zilele m-au vechit, anii m-au îmbătrînit, nopțile m-au schimosit și, decât toate mai cumplit, norocul m-au urgisit și din dragostele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dacă aș fi cunoscut trupește și alte femei, poate că acestea toate ar fi fost posibile. Așa cum este, și nu numai așa, ci cu toate păcatele din lume dacă ar fi, pentru mine ea rămâne singura floare. Și cum se ofilește această floare !?!. Cu ochii închiși am venit acasă. Am intrat neobservat pe ușă. Marta culcată citea. Copila dormea frumos. Nu mai era nimeni. Oare, a șa va fi fost la ora aceea, când eu mi-am concentrat toată puterea psihică
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
afirma că femei urâte nu există, aș îndrăzni să-i dau domnului Coposu nume și adrese de legionare pe care domnia sa, ca expert în materie cum se afirmă și acum, să le contemple cinstit și nu cred că pe fețele ofilite de ani și de suferințe în închisori nu ar descoperi totuși trăsăturile de netăgăduit ale frumuseții din tinerețea acestor „băbuțe” care, chiar dacă nu s-au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști cu soția și cumnata domnului Coposu. (Sebastian Mocanu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
resemna la absența dacă nu a unui adevăr comun, cel puțin a unui bine comun în mare măsură împărtășit. Însă, obstinându-se în scepticismul lor dogmatic, ele privează libertatea de elementele de orientare fără de care aceasta este condamnată să se ofilească mai devreme sau mai târziu. Putem primi aceste observații venite de la un martor atât de binevoitor. Cursul a fost ținut în aprilie 1978. În ce măsură descrierea propusă e valabilă pentru democrațiile liberale contemporane? Ceea ce am spus sugerează că în multe moduri
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
la factorii de mediu social, economic sau cultural în care persoana creatoare este plasată. Asemănător unei flori care, deși este dintr-o specie deosebită, dacă nu are pământ fertil, soare și căldură, și nu este udată la timp, se va ofili, tot așa, o persoană creatoare, cu reale calități, va sfârși în anonimat dacă factorii sociali și culturali îi sunt ostili. Se poate aprecia că un rol stimulativ asupra creativității îl au: condițiile sociale și economice medii, considerând că sărăcia, ca
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
casei, când va stabili forma și înălțimea gardului, trebuie să gândească și la vecini, la oaspeți, la gunoieri, la șoferii care nu vor vedea cotitura drumului după colțul gardului, dar și la participanții neumani, cum ar fi iarba care se ofilește dacă gardul este înalt și nu permite trecerea razelor de soare sau la pisicile vecinilor care ar prefera să stea pe gard să comunice cu partenerii lor de dragoste [37]. 4. Problema percepută este realizarea unei soluții la altă problemă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
sau Terțul - profesionist al Securității, care face, la ordin, înregistrări în apartamentul tovarășului, dar și în restul imobilului, în fine - camera de luat vederi a naratorului-regizor. Prin stratul gros de contrafaceri dat de relatările încrucișate, realitatea se mumifică, autenticitatea se ofilește și moare. Scrierea pare populată de fantoșe, confirmând avertismentul gogolian ce îi servește autorului drept moto. Ora oficială de iarnă (1995), cuprinzând însemnări fragmentare din anii ’80, un fel de jurnal despre „literatura în vreme de ciumă”, își are locul
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
dogoresc. Ca să fie cît de cît memorabile, cuvintele trebuie culese „cu pămînt cu tot”, ca arbuștii cînd îi muți dintr-un strat în altul, redate în contextele lor originare. Neînsoțit de descrierea împrejurării în care l-ai auzit, cuvîntul se ofilește în pagina de jurnal. Lîngă descriere e bună, dacă pică firesc, și un dialog. Deși cîndva, demult, mă închipuiam nuvelist și romancier, n-am știința improvizației epice. Știu totuși să decupez anecdote, să scot dintr-o „materie de șuetă” (vorba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pâine animalelor. Aveam întotdeauna prin buzunare. La început au ezitat, dar acum îmi mănâncă din palmă. Doar cele bătrâne și puii. Pe măsură ce toamna înaintează, tristețea din ochii lor pare să se adâncească tot mai mult. Frunzele se-ngălbenesc, iarba se ofilește. Sunt semne ale unei perioade lungi și grele. Fără mâncare. Bătrânul îmi prezisese că va fi și pentru mine o perioadă lungă și grea. Cu siguranță. 11 În țara aspră a minunilor Îmbrăcăminte, pepene verde, haos Ceasul arăta nouă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o perioadă când poporul își păstra încă arta lui orală, Creangă aduce prospețimea sufletului artistic popular, a cântecului și zicalei, valorificându-le și păstrându-le în putere și pentru epocile de decădere când școala, cartea și gazeta scad spontaneitatea și ofilesc memoria poetului anonim. Astfel putem avea viu în literatura noastră cultă sufletul strămoșilor noștri din veac. MIHAIL SADOVEANU În Creangă trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului, cum s-au format în mii de ani de adaptare
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]