2,169 matches
-
eu și fetele Îmbătrânite. Toate aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față Îmbătrânită era acoperită de un văl lucitor de apă, care Îi curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față, bătrânele mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân al tribului. Foarte, foarte bătrân. Ne-am rotit În jurul trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oficialul În fața camerelor și a mulțimii din aeroportul din Mandalay, poporul unit al Myanmarului sărbătorește cu mândrie Ziua Independenței, ziua eliberării noastre de sub conducerea colonială britanică, În 1948. Azi vom petrece, vom organiza festivaluri, vom aduce omagii și vom face ofrande, vom cânta și vom dansa În portul nostru tradițional. Vom vizita cele mai sfinte pagode și cele mai importante monumente din țara noastră frumoasă de aur. Și tot azi Îi vom Întâmpina În noul și modernul aeroport internațional din Mandalay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din clopoței și Îngânându-le morților: Mergeți spre casă, mergeți spre casă. Loot a ridicat un vas cu mâncare făcută din ultimele provizii de mirodenii. Mâncarea era trecută de la unul la celălalt, fiecare luând câte puțin pentru a putea face ofrande. Loot a strigat: —Pentru Nații care cu atâta bunăvoință s-au ferit să ne creeze prea multe greutăți. Refrenul incantației a fost rostit În engleză. —Mare este Domnul! Domnului Pământului și Apei, care domnește peste natura Întreagă și ne dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe oală, costum impecabil, mirosind a tutun de pipă, tipul de client al magazinului de lux Davidoff, m-a privit absent timp de câteva minute ce aranjam, ce oficiam în fața cuptorului, așezând înăuntrul acestuia vasele pentru ars ca pe niște ofrande păgâne. A doua zi am fost concediat din motive obscure. Trecând mai târziu prin fața magazinului, am văzut o studentă brunetă "tip" India-Pakistan-Bangladesh ce amesteca din greu culorile vieții... Proverb francez cu iz de Ev Mediu, crud ca adevărul și tăios
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
români și greci deopotrivă, cam 50 de persoane, așteptau cu nerăbdare stingerea luminilor și anunțul dătător de speranță... Ei bine, nu, a apărut de niciunde un coșuleț căptușit cu catifea violetă în care cei prezenți erau obligați să lase o ofrandă pentru Biserică. Derutați, oamenii nu mai știau ce să creadă, iar eu, cu puțina liturgică pe care o știu, mi-am dat seama că ceva în "ritmul" slujbei fusese perturbat. Am încercat din răsputeri să mă rog, dar nu am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care Îl are monumentul asupra celor care vin să Îl vadă și, mai ales, asupra acelora care vor să aducă omagiu amintirii unui tovarăș sau cuiva iubit. Ei ating numele de pe zid, scriu cu cretă deasupra și lasă drept ofrandă mici obiecte sau bilețele: de la poezii și pantofi cu toc la un pahar de șampanie și un ful de pocher. Au fost oferite atât de multe astfel de tributuri, Încât muzeul a construit o clădire ca să le adăpostească. Scena În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
importantă, ci integrarea lui. Căci, revenind la calea lui Stăniloae, "(...) rostul omului nu e de a sărăci harul divin, ci de a-l spori, în sens blagian, spre a se spori pe sine, spre a-l returna lui Dumnezeu ca ofrandă" (p. 29). Înlocuirea lui Dumnezeu a însemnat eliminarea oricărei urme de transcendență. Și cu toate acestea, un Heidegger, de pildă, ocolește religiosul spre a se întoarce (fără a conștientiza) la filosofia și teologia Sfinților Părinți, iluzionându-se că Ființa poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și dorită, Hrănită de-o putere infinită, Ferită de emoții indecise. Să te întorc la mal ca pe barcă Sortită să refuze orizontul, Apoi să devenim liman și portul În care s-a născut încă o arcă. Să te aduc ofrandă gurii mele Și să te sorb, avid, cuprins de sete, Lăsând privirea-ți verde să mă-mbete Atunci când sunt sătul de toate cele. Să te implor la ore mari din noapte, Spre-a-mi deveni chiar lună, câteodată, În trupul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
varietăți de ființe care merg de colo-colo în lichid și ceață; un cafeniu din unitatea dreaptă ce caracterizează Wabash Avenue. O dată cu întunericul, e oferit astfel elementul salvator care să conducă la o hotărâre, care să ducă la bun sfârșit toate ofrandele, pomenile și prilejurile. Casa în care locuiam în Cartierul de Sud era un cămin studențesc de unde se auzea clopotul universității când nu era zgomot seara, și avea o plinătate medievală înghesuită, de locatari închiși între patru pereți, fețe la fiece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu sfială, ca și când ar vrea să se convingă că e adevărat și nu o nălucă): Atunci, fiul meu, stai jos și mănâncă ceva : uite (ia un fruct din fața candelei) ți-o fi foame, ia și mănâncă ! Tânărul (cu uimire): Din ofrandele zeilor ?! (apoi, cu amărăciune) Tot nu mă crezi, mamă : sunt eu, fiul tău. Nu sunt o nălucă, nu sunt un zeu, ci doar fiul tău. Dar dacă tu vrei, uite, mănânc. ...Ți-aduci aminte, plecasem în pădure și am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oricât timp ar trece... Tânărul : Da, mamă. Numai că, pentru noi, timpul nu mai trece. Mama : Ah! Așa ! Am știut eu că ești nălucă, sau că am murit și de aceea te văd ! De asta ai vrut să mănânci din ofrandele zeilor ! Nu ești tu, amăgitorule ! Pleacă de aici... sau ia-mă cu tine, dacă așa mi-a fost dat ! Tânărul : Nu, draga și buna mea mamă ! E altceva ! Am prins picioarele timpului ! De asta timpul nu mai trece pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ci un mesager trimis zeilor să-i regenereze. Războinicul care-l lua în captivitate plângea cu el și-l numea "fiul meu". Și înainte de a fi sacrificați, prizonierii, ținuți în cuști de lemn, erau îngrijiți, li se vindecau rănile, ca ofranda să fie bine primită. Se povestesc chiar lucruri aproape neverosimile. Cu un an înainte de data sacrificării, dintre prizonieri era ales, se zice, cel mai bine făcut și cel mai nobil. Timp de un an, opt preoți îl învățau arta de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Soarele și Luna. Un zeu mai important, îmbrăcat în veșminte strălucitoare, și altul umil și disprețuit, îmbrăcat în scoarță de copac, se oferă să îndeplinească această misiune. Au aprins un foc și au făcut pregătiri. Teccuciztecatl, zeul scoicilor marine, aduce ofrande prețioase, aur, pene de quetzal, ace de mărgean roșu. Al doilea, Nanahuatzin, nu oferă decât lucruri umile, trandafiri verzi, legați câte trei, și spini de agave pătați de propriul său sânge. Dar în fața focului care arde de patru zile Teccuciztecatl
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de la care nu lipsesc petardele. Sunt locuri unde, după ce li se aduc florile pe care le preferau în viață, morților li se cântă cu ajutorul tranzistoarelor și casetofoanelor ultimele melodii la modă. După veghea obișnuită în cimitir, în zori, când mănâncă ofrandele pe care le-au adus, mulți se culcă acolo să-și facă digestia. Am avut în mână o fotografie stranie din insula Janitzio, unde, la miezul nopții, toate femeile, îmbrăcate în negru, s-au strâns pe un platou gol. Nici o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
după un relief în stuc reprezentîndu-i pe zeul morții), "Templul Jaguarului" (oficial "Templul Leului", nume rămas de la contele de Waldeck care nu se sinchisea de diferența dintre lei și jaguari), "Templul Soarelui" (pe fiecare latură e sculptat un preot aducând ofrande soarelui, care e susținut de două lănci încrucișate), "Templul Contelui", "Templul Inscripțiilor", "palatul"... Multe basoreliefuri... Pasărea sacră quetzal, un fir de porumb plantat într-un vas de jad (simbolul apei), o mască, semne astronomice, un personaj sașiu (defect foarte apreciat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
luat lecții de plonjare și a scormonit metodic în noroiul și mâlul din fântână, îmbrăcat în costum de scafandru, căutând printre copaci putreziți, printre șerpi, șopârle și oseminte, figurine de jad sau de obsidian, pumnale, vase și bijuterii de aur, ofrande votive, până ce plonjările i-au spart în cele din urmă timpanele. Ne îmbarcăm și plecăm. În autobuz, senzația că am văzut toate piramidele posibile revine. Mereu aceleași pietre fierbinți, mereu aceleași explicații... Fost chirurg, acum pensionar, dr. Huerta, însoțitorul nostru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
între munte și mare... Beți! Beți cu toții, o înghițitură! aude Poetul și își apropie și el buzele de clătinarea domoală a lichidului mirific care umple Cupa, simțind cum se contopește, trup și spirit, cu speranța și cu durerea liniștită a ofrandei, peste legănarea amețitoare a noianului poveștilor magice și cumplite, de demult. Vin roșu de cel mai bun, de colea, de la popa, din sacristie! plescăie Vierme. Abluțiunea și Euharistia. Botezul și Împărtășania... Păi, de-acum, suntem ca și împărtășiți! îi pică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
multe sentimentalisme, Îi promit că-i scriu Într-o săptămînă. Dacă se poate, o să-l sun să-i spun cum m-am adaptat - dacă nu-i scriu, Înseamnă că nu m-am adaptat. Sosesc și alte mașini care Își depun ofranda zeului Marte și, după un scurt popas plin de efuziuni zgomotoase, dispar la vale, În ceață. În poartă ne Întîmpină un locotenent Însoțit de un caporal. Ceva mai Încolo, atîrnați de un gard stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre locul de întâlnire mama sa îl oprește și-i așază la gât lanțul cu mătănii, fără de care nici un vânător nu ar avea noroc la vânătoare. Vânătoarea este un ritual în sine și presupune dansul împreună al vânătorii, dar și ofrande aduse zeului vânătorii. Locul unde se întâlnesc bărbații din sat arată ca un spațiu mai larg în marginea pădurii, bătătorit de cei care s-au întâlnit aici de-a lungul timpului. Personajul nostru a întârziat puțin. Preotul satului începuse ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
gândim la legătura specială a omului cu aurul și ne vom da seama că suntem purtați de un bagaj genetic aparte care ne duce pe un drum propriu. De ce am ales aurul din natură și l-am oferit zeilor drept ofrandă? De ce doar aurul a stat și încă mai stă la gâtul nostru? De ce aurul este încă, după mii și mii de ani, semnul stabil al valorii? De ce aurul este metalul căruia i-a crescut în permanență prețul? De ce fugim mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
că până la creștinism oamenii nu erau uniți între ei prin solidaritate și dragoste și că zeii se ,,purtau" diferit cu oamenii în funcția de bogăția și statutul lor social. De aceea cel care era mai bogat putea aduce mai multe ofrande zeilor, le putea construi mai multe temple sau așezăminte și în consecință le putea cere mai mult, mai multă bunăvoință pentru ei și pentru familiile lor. Relația cu zeii putea fi una privilegiată, punând omul în situația unei recunoașteri a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
tensiunile existenței și ale conștiinței, (ale condiției umane, așadar), romanul întâlnește dincolo de ele o imagine mitică a lumii și a destinului omului..."155 Analiza, dintr-o perspectivă euristică tradițională, evocă un reper mitic binecunoscut: jertfa (impusă de creație). Jertfa și ofranda sunt ritualuri sacrificiale care asigură comunicarea simbolică a oamenilor cu divinitatea. Este un fapt de cultură universal, extrem de vechi: "Jertfele omenești și jertfele animale nu sunt decât evocări solemne ale asasinatului primordial."156 Religiozitatea primitivă îmblânzește actul violent mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
avut nevoie de prea multe modificări, abia ici-colo de-am simțit obligația unor deslușiri, a câtorva întăriri de imagini, de corijat unele lipsuri..."165. În mitemul jertfei, un loc bine definit îl are și Ladima; condiția de om sacrificat (de ofrandă) nu o acceptăm. Dăm atenție altui fapt: construcția capitolului se sprijină pe o existență dispărută. Ladima se redefinește ca o axă actanțială ce străbate întregul episod din camera Emiliei, care este, în fond, miezul romanului: Acum îl vedeam în fotografia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unor deslușiri, a câtorva deslușiri de imagini, mai ales am schimbat câteva nume și date, complicând puțin lucrurile nude, pe care bănuiesc că el însuși le mai complicase de asemeni, ca să evit indiscrețiile."370 Trecerea sub tăcere a simțămintelor, reala "ofrandă" adusă actului creator prin îndepărtarea de persoana iubită pot fi reținute ca semnificative pentru dimensiunea sacrificială a demersului creatorului. Interesul sporit pentru construirea întregului roman pe "existențe dispărute" transcende aceleași limite și intensifică sistemul conotativ. Solicitarea de a scrie formulată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
grație, dintr-o perspectivă parcă marcată de fatalitate, care le statuează ca totalitate, ca entitate le fondează pentru universalitate. Momentul "fertil", în cazul lui Camil Petrescu, este desemnarea doamnei T. ca acel element superior, demn de a fi jertfă și ofrandă în actul creației. Din acea clipă, Opera depășește lumea obiectelor și începe să vorbească datorită contactului dintre obiect și apariția "celei sortite" a sta la temelia creației. Procesul imanent al Operei se exteriorizează ca o lucrare de sine stătătoare, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]