2,453 matches
-
de definitivat la vârsta asta? Ba chiar să-l promovezi? l-a provocat Florea Vasilescu din nou pe Șerban, de ai fi zis că are pică pe el. -A fost lucru dracu’, să știi! Doamne iartă-mă, că suntem în ograda Domnului. Cum spuneți voi aci, dacă era din ce învățasem în școală, aș putea să mă prezint în fiecare an și să-l trec, dar ce e acum! ferească Dumnezeu! -Zi mai pe șleau! au devenit și alții interesați. -Matematica
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
Plec să mă duc pe costișă, după ciuperci, dimineață. În câteva cuvinte, ies din sat. Fiindcă aici, în Zimbru, toate casele sunt la marginea satului. Trec pe lângă ograda lui moș Fluture. Zăvozii bătrânului se dau la mine și-mi zâmbesc subtil printre șipcile gardului. Se dumiresc repede că nu-s bun de mâncat și mă lasă în plata domnului, căci domnul este bogat și se ține de cuvânt
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
drum. Bătrânul coborâ cu grijă sprijinându-se cu o mână în coada furcii. Două porți masive susținute în tărași de salcâm se urniră zgomotos din loc invitând surul în arie. Puiu, fără a mai aștepta îndemnul hățului, se strecură grăbit în ogradă. Un trârâit prelung, poruncitor îl impiedică să-nainteze. Stăpânul se apropie de coșar ridică cu o proptea sârma de rufe ce-atârna de-a curmezișul drumului, apucă de căpăstru calul conducându-l cu grijă printre meri și vișini, în grădină
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
zise ea schimbând vorba. - După ce terminați zbenguitul să duceți o găleată de apă și la cal! Dacă mai aveți de unde! ...o atenționă bătrânul. Bătrâna-l aprobă și dispăru în curte. Dintr-o dată țipetele încetară. Roțile unui tărăbuț zdrăngăneau săltăreț prin ogradă. Câteva voci ascunse puneau ceva la cale. Ca din senin peste scârțâitul prelung al porții se așternu ușor liniștea amiezii. Autor: Florin Munteanu
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
este mâna lui Dumnezeu!” Caut un clopotar mai în vârstă, mai cu experiență, mai des trecut printre sunete de bronz și sunete de lemn. Îl aflu în continuă mișcare, trebăluind prin biserică și prin curtea bisericii, prin casa și prin ograda casei sale...sau printre “Divina Zidire” (“Biblia” în versuri, a lui Vasile Militaru) și “Cinci imnuri către Arunânchala” (scrieri ale lui Ramana Maharshi)...și nu are nimic împotriva intenției mele de a scrie despre clopote și clopotari. Destul de meticulos, dar
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
un colț de masă o bătrână așternea, cu greu, pe-o coală galbenă ca ceara, câteva rânduri. „Dragii mei. Am rămas singură cu toate treburile pe cap. Vițelul nu mă ascultă. Stela nu mai merge la câmp de-o săptămână. Ograda nu mai are stăpân. V-aștept acasă cu drag” Pe polița hornului o lumânarea zăcea ofilită în cana cu mălai. Cu mișcări calculate o coborâ pe masă dându-i viață. Atinse cu grijă colțul drept al foii de hârtie de
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
și le împarte la toți. Ne adunăm în jurul lui nea Ion și-l ascultăm. El stă pe prispa din lut și-și aduce aminte. Cât timp a “stat” el în Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi, ca un argument că ființa nu poate fi distrusă niciodată, se văd foarte multe buruieni, printre care și paie de grâu în diferite faze ale creșterii, coacerii, căderii, uitării și
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
petreceam verile în Odaia Bursucani la sora mai mare a tatălui meu, Maria Șolcă. Soțul ei, Teodor Șolcă, avea o gospodărie frumoasă, cu livada lângă casă, vie și ogor “la câmp”, cai, vaci, porci și o droaie de orătănii în ogradă. Neavând copii, familia Șolcă era bucuroasă să găzduiască și îngrijească în vacanța de vară nepoții de la cei doi frați - unul era inginerul CFR Teodor Balaban cu un băiat, celălalt profesorul de liceu Alexandru Balaban cu cei doi veri ai mei
Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban () [Corola-blog/BlogPost/339959_a_341288]
-
vede ce văd eu, ce vezi tu...! Uite, puștiul își șterge o lacrimă de pe obrazul hașurat de zoi și singurătate, și mă roagă să-i dau lui păpușa și câinele, s-o ducă și să-l ducă la el, în ogradă...” că tata are groapă și unelte de reparat câini și păpuși, că tata nu are bani să-mi cumpere câine și păpușă, că tata mă are numai pe mine, că mama a murit, anul trecut, de sărăcie și de supărare
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
mine, că mama a murit, anul trecut, de sărăcie și de supărare...!”... Uite, puștiul zoios se apropie de câine, ăsta nu zice nici un ham, ia păpușa și se îndepărtează tustrei înspre imensitatea necunoscutului de lângă noi! Uite, puștiul se apropie de ograda uitării și îmi face semn cu mâna, și cu câinele, și cu păpușa!... Sigur că da: a venit toamna...și văd cum se usucă și cad ultimele clipe ale poeziei pe pământ!... Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
vine să-l bei gol, nu jucărie! Sar scântei din foc. Bunica se uită la ele și zice că s-ar putea să apară niscaiva musafiri, că tare de mult nu i-a mai trecut cineva peste prag!... Intrăm în ogradă. Întunericul e aproape gata și din ce în ce mai des. Te împiedici de el, nu glumă! Mătușa cea mare scoate boii din jug. Ăștia o privesc în șoaptă și în semn de mulțumire, apoi se așează și încep să închidă ochii, puțin câte
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
pleacă spre casă. După activitățile de seară, Mitică se întinde în tindă, pe un pat tare și odihnitor. Nu se culcă în odaia de culcat, la coasta femeii. Vrea să fie cât mai aproape de bătătură, nu cumva să-i “calce” ograda vreun profesionist în “subtilizat” găini, scule și alte bunuri materiale și spirituale din inventarul coanei conului vigilent. Știe de multă vreme că noaptea-i sfetnic bun. Așadar, se pune pe gândit, poate găsește o soluție împotriva lăcomiei cestui animal. Fiindcă
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
o seară de priveghi) stă la căpătâiul lui nea Ion și bocește clar, corespunzător nevoilor gospodăriei, conform perspectivelor, încât răscolește toată mahalaua: “Ioaniii! scoalî-ti, Ioani, c-o rămas popușoii niprășâț! râdicî-ti, Ioani, c-o rămas vacă nimulsî! uitî-ti, Ioani, cî-i ograda nimăturatî! scoalî-ti, Ioani, nu mai sade întins! oari di și nu ți râdiși, Ioaniii? hai, Ioani, s-aduși oleacî di buruianî la porși! di și nu prișechi, Ioani, ci doar toatî viața m-ai înțăles și m-ai auzât...!”... Oamenii
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
dar o voi abandona, și ea va citi, și va plânge, și va muri de atâta frumusețe, și se va sui la cer, cu tot cu scris!... Odată, fiind contemporanul vacilor și jocurilor copilăriei, am scris pe o țărână uitată într-o ogradă cu volbură și gherghine, lângă un șotron singur și bătut de vânt. Am scris cam așa (citez din memoria ogrăzii): “ce bună-i vremea când e vreme rea!/... (când plouă, fără milă, și când ninge).../ mă duc la tine să
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele () [Corola-blog/BlogPost/340012_a_341341]
-
sui la cer, cu tot cu scris!... Odată, fiind contemporanul vacilor și jocurilor copilăriei, am scris pe o țărână uitată într-o ogradă cu volbură și gherghine, lângă un șotron singur și bătut de vânt. Am scris cam așa (citez din memoria ogrăzii): “ce bună-i vremea când e vreme rea!/... (când plouă, fără milă, și când ninge).../ mă duc la tine să uităm de tot/ și să vedem cum liniștea învinge!”... A doua zi, în ograda părinților mei, lângă un șotron singur
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele () [Corola-blog/BlogPost/340012_a_341341]
-
scris cam așa (citez din memoria ogrăzii): “ce bună-i vremea când e vreme rea!/... (când plouă, fără milă, și când ninge).../ mă duc la tine să uităm de tot/ și să vedem cum liniștea învinge!”... A doua zi, în ograda părinților mei, lângă un șotron singur și bătut de vânt, am găsit câteva cuvinte triste, desenate încet, cu grijă și răbdare (citez din ograda memoriei): “în(cerc) să mă vindec de tine... și fug/ despletită (nici eu nu știu unde)/... mă doare
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele () [Corola-blog/BlogPost/340012_a_341341]
-
la tine să uităm de tot/ și să vedem cum liniștea învinge!”... A doua zi, în ograda părinților mei, lângă un șotron singur și bătut de vânt, am găsit câteva cuvinte triste, desenate încet, cu grijă și răbdare (citez din ograda memoriei): “în(cerc) să mă vindec de tine... și fug/ despletită (nici eu nu știu unde)/... mă doare, e greu, dar sublim acest jug.../ jugul vorbelor tale fecunde!”... ! și le-am frământat! și am făcut o turtă minunată, cum numai mama știa
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele () [Corola-blog/BlogPost/340012_a_341341]
-
și zvârlită într-o prăpastie, aproape de Berești, să creadă jandarmeria că a căzut din neatenție și și-a rupt gâtul!...și cum, în seară de Anul Nou, Iancu al lui Cutare a fost înjunghiat într-o casă și aruncat în ograda altei case, și și-a dat sufletul în căruță, până la spital!...și cum alde Zărzărică au furat animale cornute din tot jurul și împrejurul, mai abitir decât cele animale carnivore din junglă și din savană!...Sigur că da!...Stai să
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
și a ajuns un muncitor ca toți ceilalți și a avut opusc să vină acasă, la Moldova. Cînd a ajuns acasă era noaptea. El n-a mai avut răbdare să se facă ziuă ca să vină și cînd să intre în ogradă, poarta deschisă. Înăuntru era o mașină și pe mama lui cu trei frați mai mici taman atunci îi ridicau. N-a dovedit nici în casă să intre. L-au pus și pe el în mașină, laolaltă cu ceilalți și l-
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
o jignire ci o dovadă de sinceritate și de prietenie. Îi spun prietenește lui Eugen Simion că este bine să recunoască superioritatea... A uitat că a coordonat un manual în care s-au furat peste 40 de pagini, chiar din ograda lui Liiceanu. Să-i amintim academicianului Simion textul lui Liiceanu, intitulat Un jaf cultural: „Am aflat de transplantul celor 40 de pagini din cartea dnei conferențiar Maria Catanescu, apărută la Editură Humanitas, în manualul de limbă română publicat de Editură
Maladiile lui Eugen Simion. Constantin Barbu sare în apărarea lui Eminescu () [Corola-blog/BlogPost/340048_a_341377]
-
Un regat pentru-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!... Dar de unde? Scârțâie de vânt fereasta, În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă. Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod - cu-a mele coate eu cerc
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
de Cecilia, nume de sfântă, păpușii mele din cârpe, ba i-a și cusut cu mâinile ei palide ochi și gură cu ibrișin vopsit în coji de ceapă uscată. Avea nu știu ce mătușa asta, care atrăgea toți copiii la ea în ogradă, tot țânci unu și unu pe care sigur și i-ar fi dorit să-i fi avut prin rodul pântecelui ei de femeie și nu doar din milă creștină Văzusem iepele cum fată, cum ies puii din găoace și mi
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
Când zilnic pe rutele din București către Iași, Cluj sau Timișoara, pasagerii consumă coliva TAROM confortabil instalați pe 9.99 EUR la bordul aeronavelor low-cost. După ce un an de zile managementul TAROM a simțit mirosul prafului de pușcă în propria ogradă a hotărât în cele din urmă să facă și el ceva. Să retragă lung-curierul. Ultimul. Era prea scump, prea vechi, prea neperformant, dar fără să anunțe nimic concret în loc. Retragerea asta vine după ce compania cu 20 de aeronave a avut
sfârșitul e aici? Lacrimile unei stewardese () [Corola-blog/BlogPost/339066_a_340395]
-
Japonia, la health cluburi nu se trage de fiare, dar se practică alte lucruri care sunt sănătate curată Ăsta avea să fie cam ultimul referendum, că dacă toți își făceau treaba, nu mai rămânea nimănui vreme să se uite în ograda altuia sau să se scarpine în cur până-și face o bubă, ca maimuța. Să nu înțelegeți că partidele ar fi fost scoase în afara legii. Vorbim de profesioniști, nu era nimeni prost să facă asta. Se trecuse, simplu ca bună ziua
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
și zburdă, M-am aburit și eu oleacă, De grija banilor să-mi treacă. Era și frig, ploua cu ciudă Și tremuram, singur, pe stradă; Și, fleșcăit ca o agudă, M-am rezemat de-o balustradă, Râzând ca prostul prin ogradă. Eu beau mai rar, că beau de pleașcă, Pe la pomeni, de crapă unul, Că s-a dus vremea când, în gașcă, Arareori lipsind vreunul, Goleam butoiul cu furtunul. Eram frumoși, că eram tineri; Cântam pe șapte voci, romanțe Și o
ŞI ASTĂZI, ÎNCĂ, MI-E RUŞINE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340755_a_342084]