1,311 matches
-
La noi era cald, Înfloriseră zarzării, bâzâiau albinele, azi-mâine cânta cucul - dar pe-aici... Uite ce iarnă, pe-aici... E drept: ninge. Fiindcă munții sunt mai aproape de nouri, de asta. La noi, la Mana eram mai depărtișor de nourii de omăt. Sibiu. Ninge. Și când te gândești că suntem În martie! - și ninge. Sibiu. Toată lumea refugiată coboară. În iarnă. Cât să fi călătorit de la Chișinău la Sibiu: o săptămână? Două? Sau nici n-am mers cu trenul, ne-am mutat, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Două fiice ale bătrânului an Bătrânul an dă sens vieții fiecărui muritor într-un anume fel. Eu ca un sol al acestuia venerez două dintre fiicele lui. Iarna cu o caleașcă de omăt într-o rochie cu diamante, cu pantofiori de cleștar, ne aduce Nașterea Domnului, sărbătorile, distracția și multă lumină. Și ce mai case! Dorm alene sub plapuma de nea. Pădurile suferă crivațul inedit de gheață al iernii, toată natura își permite
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
cu diamante, cu pantofiori de cleștar, ne aduce Nașterea Domnului, sărbătorile, distracția și multă lumină. Și ce mai case! Dorm alene sub plapuma de nea. Pădurile suferă crivațul inedit de gheață al iernii, toată natura își permite haine grele de omăt... totul pare învăluit în magie. Când toate aceste minuni vor evada, casele se vor freca la ochi după atâta somn, copiii vor continua joaca în iarbă, iar poveștile încărcate de minuni vor capăta o aură aparte. Atunci primăvara cea verde
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și atât de curată, de neprihănită, încât ar fi umbrit, cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte și mai inaccesibile cu putință. La gât, acesta purta o amuletă ujdat, în mâna dreaptă, el ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare încălțase sandale romane, de la asediul Massadei, ceea ce conferea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
celelalte părți ale porcului, cu multă băgare de samă, până când nu mai rămâne nici un fir de păr. Dacă din greș eală a plesnit pielea în vreun loc, acolo se udă îndată cu apa rece, ori mai adesea se freacă cu omăt, ca să nu se ardă și mai tare. Se zice că dacă atunci când pârlești porcul iese un fum negru carnea nu este bună. Oamenii ung porcul cu tămâie pentru alungarea Diavolului, acesta își vâră coada peste tot și va încerca să
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
putut privi nici în ochii băieților. Mi se părea probabil, inconștient, că asta ar putea trăda niște sentimente ascunse, sau l-ar putea face pe celălalt să le bănuiască la mine . Din acea perioadă îmi amintesc niște ierni grele, cu omătul ajungând până la ferestrele școlii, cu amurguri coborând în valuri roșii-cenușii peste castanii din curte și peste depozitul nostalgic, de cărămidă, de lângă școală. Aerul devenea cafeniu și, în zloata de la ieșirea din școală, băieții care așteptau cu bulgări în mâini și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l ia pe răcanul matol. O socoteală de om beat. Pentru că e evident că pierde drumul, iar ninsoarea Îi acoperă urmele aproape instantaneu. Efortul dă drumul la alcool În sînge și În curînd e beat tun și el, Înoată În omătul dușmănos, vîntul bate și spulberă zăpada care Îi intră pe sub guler, la gît, se Încleștează de bidon cînd cade, urcînd În gol panta abruptă, luptîndu-se pentru propria lui viață. E la cîțiva metri de gardul unității. Pe răcanul speriat Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au început să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle. Tocmai stropea omătul de la picioarele mele. Și ce credeți că mi-a trecut prin cap într-o clipită? Ce-ar fi să-l „invităm” la o plimbare? Tot n-am aflat noi mare lucru despre trupele lor și unde mai pui că trebuie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
învolburați, acoperind tot cerul cu semne că din clipă în clipă va porni să toarne... „Dacă plouă, n-am unde mă adăposti” - își spunea continuând să se târască. De o parte și de alta se înșirau ogoarele abia ieșite de sub omătul iernii. Undeva nu departe de drum a descoperit o glugă de porumb rămasă acolo cine știe prin ce minune. „Dacă ajung la ea până n-o început să curgă ploaia, mi-o pus Dumnezeu mâna-n cap. De nu...” Odată cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Marandă... Da’ dacă stau bine și mă gândesc, nu toți au ieșit în calea glonțului, așa cum am făcut-o eu... Unii nici n-au ieșit măcar din casă. Au stat la căldurică. Au stat ei nopți și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
te duci? Vezi, Toadere? Vezi? Rachiul ista se cam ține de tine Parcă eu nu mă țin de el? Mă țin, dar așa cam de la distanță - ca pe front... Treceau zile și nopți când, ascunși în vreo văgăună - uneori cu omătul până la gât - pândeam mișcările inamicului... Și acum vine rusul - că el era inamicul - și vrea să-mi ia calul steaua mamei lui! Bine că am scăpat, Toadere. Cine știe dacă am scăpat? Cine? Că te poate vedea unul căruia i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ales primarul! Așa se purta de la alegerile din urmă cu vreo trei ani... Într-una din zile, se aude strigat la poartă: Bade Toadere! Ieși oleacă afară, că am o vorbă cu matale. Toaibă tocmea acoperișul cotețului, fiindcă peste iarnă omătul îl cam hrentuise. Marandă, ia vezi cine mă strigă și de ce? Maranda a privit pe geam doar. Îi goarza de la primărie, Toadere! Da’ ce vrea de la mine? Făncialul l-am plătit și alte dări n-am - bodogănea Toaibă, pornind spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nici nu poate fi vorba. Prea mi-au călcat în suflet cu ciubotele și m-au făcut neom! Grijania mamii lor!... În sâmbăta ceea, chiar din zori a pornit o ploaie rece care încet-încet s-a înfrățit cu fulgii de omăt. Vântul sufla în rafale de te îndoia. Se făcuse o vreme, să nu dai un câine afară, cum se spune. Toaibă însă, învățat cu tot felul de întoarceri ale vremii, a pornit spre crâșmă... Bine te-am găsit, bade Prispă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi de omăt învălmășite de rafalele vântului. Târziu, când crâșmarul se pregătea să închidă, Toaibă s-a ridicat de la masa lui și a pornit către ieșire, cu cele două sticle sub braț. Răăămâi sănătooos, badeee... că îmi iau geamantaaanul șiii plec... Eu nuuu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a pornit mai departe, încercând - ca niciodată - să îngaime un cântec: „Ș-am să beau hătu-i amaru’, pân-oi bea boii și carul... Grijania mamei lor de blăstămați!” Mergea cu bărbia în piept, pentru a se feri de ploaia și omătul ce îi băteau în ochi fără milă. Călca greu prin mocirla drumului. Piciorul rănit îl durea, mai ales că în ziua aceea și-a lăsat bastonul acasă. „Uite cum un amărât de băț face mult când ai un picior beteag
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nici un răspuns. În cele din urmă, a smuls poarta din țâțâni și a intrat în curte. Dochițăăă! Dochițăăă! Ardeee! Până să iasă Dochița din casă, a găsit un măturoi prin apropiere, a alergat la căpiță și a început să adune omătul moale din jur, aruncându-l peste foc. Între timp, smulgându-și părul din cap și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ieșire. Toadere! N-ai uitat nimic? - l a întrebat crâșmarul. Știu eu la ce te gândești, bade Prispă. Numai că astăzi nu am nevoie. Poate data viitoare... Cum vrei, Toadere - i-a răspuns crâșmarul nedumerit. Era o zi cu moină. Omătul se înmuiase de-a binelea și mersul era dificil, mai ales pentru Toaibă. Pe la poarta Dochiței se simțea vlăguit deja. S-a oprit. De ce? Nu-i era clar. De oboseală sau... Tocmai își adusese aminte că Dochița i-a spus
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-o încurajez? Pe mine, însă... Pe mine cine mă va încuraja? Am amânat treaba pentru a doua zi, cu gând că voi avea timp berechet să-i scriu. Am adormit cu greu. Frânturi de vise treceau ca fulgii de omăt mânați de vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pozitiv, vă rog să ni spuneți și nouă cât și despre vo nouă combinație de care s-ar fi vorbind. Pompiliu ș-a pregătit geamantanele și vrea să fugă la Magyar orszag. Panu se primblă cu neliniște prin Copou, deși omătul e pîn'la brâu. Lambrior șede tăcut în cafenea la Max și pe câți intră în cafenea îi întreabă ce s-aude. Al d-voastre M. Eminescu {EminescuOpXVI 159} 135 [ALEXANDRU ORĂSCU] Iași, în 17 april 876 ROMÎNIA INSPETORATUL ȘCOLAR
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Vor urma,însă, și alții, la desprimăvărare,în prezent acoperindu-i zăpada. Zăpada, care, parcă nu se mai sfârșește, din cămara ei, cerească, de unde curge, la infinit,în același timp cu vântul, cu furtunile și cu gerul năpraznic. Stratul de omăt variază între cinci-zece centrimetri, și doi, doi metri și jumătate. Depinde de areal. Depinde de închiderea ori deschiderea porțiunilor de teren întâlnit în cale. Oamenii apți de muncă se mai luptă cu intemperiile. Cei mai slabi,înfundă ascunzișurile de prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Oare peste tot să fie așa? Peste. Hai să vezi, să vedem. Și, tuturor celor de față: fiți cu grijă și nu vă temeți. Facem un ocol, cu mic cerc, să vadă, bolnava, și partea opusă ei, a oceanului de omăt, și-apoi, ne vom duce direct la București. Una din moașe dă un scurt chicot. O fi de groază? O fi de bucurie? Oare, de ce-o fi, acel chicot? A, da, iată de ce e. Gata,își completează, ea, chicotul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cheamă iară. Atâtea plante suie pante, apropiindu-se de soare; muntele-n sine un gigant e și cine-l urcă nu mai moare. 2013 Tinerețe Minunată este viața când o urci fără de scară! Soarele topește gheața, primăvara iese-afară. De sub caldele omături ghioceii-n fruntea ei dau zăpezile în lături și scot fetele pe-alei. Mă întreb, nu-i frumos oare din Alecsandri să știi: „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!” Sau să-nveți, cum ne cuvântă alt poet și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pin mrejile de frunze glasuri trec ca o furtună, Căci o strună-i orce creangă și o limbă-i orce frunză. (255) Luna doar, trecând pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, Împle noaptea-i arămie cu mari dunge de omăt Pe sub cari răscolite, fulger apele încet. Și de-odată-n codrul mândru el aude de departe Răsunând un glas de fată, ce venea din lunci deșarte (260) Și urechia i-o desmeardă; el ascultă sub un trunchi Și cântarea durearoasă îl pătrunde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Trece codri de aramă, de departe vede - albind Și aude glasul mândru al pădurilor de-argint. Noaptea-n rouă e scăldată, lucioli pe lacuri sboară, Lumea umbrei, umbra lumei se amestec, se - nfășoară, (330) În pădurea argintoasă iarba pare de omăt, Flori albastre tremur ude în văsduhul tămîet, Pare că și trunchii mândri poartă suflete sub coajă, Ce suspină pintre ramuri cu a glasului lor vrajă, Crengile sunt ca vioare pintre care vântul trece, (335) Frunze sun ca clopoțeii, trezind ceasul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]