1,798 matches
-
în siriacă încă din timpul vieții sale (din 528, la Edesa, de către Pavel din Calinice); acest lucru a permis păstrarea multora dintre lucrările sale după ordinul de distrugere promulgat de Iustinian în 536, în timp ce în greacă au rămas doar o omilie (nr. 77, transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa) și fragmente în catenarii sau florilegii. Tratatele teologice ale lui Sever sînt toate polemice. Către 507-508, înainte de călătoria la Constantinopol, a scris două Discursuri către Nefalie (din primul au rămas doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
astăzi larg acceptată. Cît despre scrierile lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriacă, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decît fragmente. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriacă întîi de Pavel din Calinice, către 530, și apoi de Iacob din Edesa, prin 700; cea mai mare parte din aceste două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a ajuns pînă la noi. Conform clasificării din studiile lui A. Baumstark, predicile sînt repartizate de obicei în patru grupuri: cele pentru sărbătorile principale ale anului liturgic; cele pentru sărbătorile sfinților; explicațiile lecturilor duminicale; discursurile ocazionale și doctrinale în general. Omilia 2 a fost găsită abia în 1976. Numai omilia 77 s-a păstrat în greacă, pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa și Hesychius de Ierusalim, însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui A. Baumstark, predicile sînt repartizate de obicei în patru grupuri: cele pentru sărbătorile principale ale anului liturgic; cele pentru sărbătorile sfinților; explicațiile lecturilor duminicale; discursurile ocazionale și doctrinale în general. Omilia 2 a fost găsită abia în 1976. Numai omilia 77 s-a păstrat în greacă, pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa și Hesychius de Ierusalim, însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile și catenariile exegetice. Două omilii s-au păstrat și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
abia în 1976. Numai omilia 77 s-a păstrat în greacă, pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa și Hesychius de Ierusalim, însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile și catenariile exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriacă alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată înălțării la Cer a lui Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
transmis prin florilegiile și catenariile exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriacă alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată înălțării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sînt importante pentru istoria liturghiei, deoarece întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică, fapt ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată înălțării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sînt importante pentru istoria liturghiei, deoarece întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică, fapt ce permite reconstituirea parțială a anului liturgic al Bisericii antiohiene la începutul secolului al VI-lea; în plus, predicile conțin uneori și mențiuni privind lăcașele de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu specific doctrinar; ele propovăduiesc monofizismul și îi combat pe iudei, pe manihei și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfîntă, destinate celor ce urmau să fie botezați de Paști: este cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514), 70 (15 aprilie 515), 90 (30 martie 516), 109 (22 martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever a întreținut o vastă corespondență, care a fost adunată în 23 de cărți cu un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Taumaturgul, Atanasie, Vasile cel Mare...), unor patriarhi, episcopi și împărați, precum și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure) sau conțin învățături (împotriva mîniei, împotriva teatrului și dansului, aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriile comunității (clerici, călugări, fecioare, văduve) și altele. în general, imnurile au ca punct de pornire o frază luată din Scripturi. în sfîrșit, sub numele lui Sever
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nelegiuit: J. Lebon, CSCO 93-94; 101-102, 111-112, 19522. Scrieri polemice contra lui Iulian de Halicarnassus: R. Hespel, CSCO 244-245 (1964); 295-296 (1968); 301-302 (1969). Apologia tratatului Philalethes: R. Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sînt și textul siriac și traducerea). Omilii: versiunea lui Iacob din Edesa este editată în mai multe fascicule din PO între 1906 și 1977; pentru detalii cf. CPG III, nr. 7035; pentru edițiile celorlalte omilii ibidem, nr. 7036-7038. Scrisori: E.W. Brooks, The Sixth Book of the
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sînt și textul siriac și traducerea). Omilii: versiunea lui Iacob din Edesa este editată în mai multe fascicule din PO între 1906 și 1977; pentru detalii cf. CPG III, nr. 7035; pentru edițiile celorlalte omilii ibidem, nr. 7036-7038. Scrisori: E.W. Brooks, The Sixth Book of the Select Letters of Severus Patriarch of Antioch in the Syriac Version of Athanasius of Nisibis, 2 vol., London, 1902-1904, retip. 1969; pentru celelalte scrisori Idem, în PO XII
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atribuite lui Ioan 17 Capitole contra acefalilor și o scriere Contra aftartodocetiștilor, precum și două scurte extrase referitoare la Ioan 8,44 și 10,18, transmise într-un manuscris catenar exegetic despre Evanghelia lui Ioan, ce făceau probabil parte dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor; toate aceste texte poartă în manuscrise numele lui Ioan Gramaticul. într-un manuscris de la muntele Athos s-au păstrat două omilii ale lui Ioan contra maniheilor, unele extrase din acestea fiind reperabile în texte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
manuscris catenar exegetic despre Evanghelia lui Ioan, ce făceau probabil parte dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor; toate aceste texte poartă în manuscrise numele lui Ioan Gramaticul. într-un manuscris de la muntele Athos s-au păstrat două omilii ale lui Ioan contra maniheilor, unele extrase din acestea fiind reperabile în texte antimaniheiste ulterioare. Același manuscris conține și un Dialog al unui ortodox cu un maniheu, transmis și printre operele lui Ioan Damaschinul sub titlul Dialog al lui Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestea fiind reperabile în texte antimaniheiste ulterioare. Același manuscris conține și un Dialog al unui ortodox cu un maniheu, transmis și printre operele lui Ioan Damaschinul sub titlul Dialog al lui Ioan ortodoxul cu un maniheu; pe baza confruntării cu omiliile, M. Richard a propus ca dialogul să-i fie atribuit lui Ioan din Cezareea, lucru ce pare să fie confirmat de studiile recente. Efortul de a împăca doctrina lui Chiril al Alexandriei cu formula de la Calcedon dovedește că Ioan este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Efrem, care susținea aici necesitatea de a accepta ambele formule - „unire ipostatică în două naturi” și „o singură natură a Logosului întrupată” -, din respect pentru hotărîrile de la Calcedon. în codex, scrisorile erau urmate de șapte panegirice sub formă de omilie, însă Fotie ne informează doar despre ocazia cu care au fost rostite, nu și despre conținutul lor. Al doilea codex conținea patru tratate. Primul combătea interpretarea pe care adepții lui Sever o dădeau unui pasaj din a doua epistolă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă în celelalte fragmente referitoare la aceeași carte avem interpretări istorico-literare. în sfîrșit, catena lui Niceta din Heracleea despre Luca conține cinci fragmente din opera lui Ipatie, însă e greu de stabilit dacă ele provin dintr-un comentariu, sau din omilii (așa cum au propus unii), ori din Chestiunile diverse: așa ar putea sta lucrurile cu fragmentul 4, care încearcă să explice că e posibil ca ruga lui Isus pentru iertarea ucigașilor săi (Luca 23,24) să se fi împlinit și, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
manuscriselor, opera „lui Leonțiu scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaînțelept filozof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu și că scrierea e redactată după 560. în ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie, prezbiter de Constantinopol”, și publicate în PG împreună cu operele lui Leonțiu din Bizanț, acestea trebuie trecute în seama altui autor (cf. pp. 000-000). Merită însă amintită și opinia celor ce continuă să atribuie unui singur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Univ. Press, Leuven, 1977, nr. 59); A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne II/2, trad. fr. Cerf, Paris, 1993, pp. 365-416. 27. Leonțiu din Constantinopol Sub numele lui Leonțiu, preot din Constantinopol, au ajuns pînă la noi unsprezece omilii: 1. Despre nașterea lui Ioan Botezătorul (incompletă); 2. Pentru duminica Floriilor; 3. Pentru duminica Floriilor (existentă în două redactări); 4. Despre Iov; 5. Despre Iov; 6. Despre soția lui Iov și trădarea lui Iuda; 7. Pentru Sfînta Paraschiva (= Vinerea Sfîntă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Iov; 5. Despre Iov; 6. Despre soția lui Iov și trădarea lui Iuda; 7. Pentru Sfînta Paraschiva (= Vinerea Sfîntă); 8. Pentru Sfintele Paști; 9. Pentru învierea Domnului; 10. Pentru a douăzeci și cincea zi după Paști; 11. Pentru Cincizecime. Unele dintre aceste omilii (cele două versiuni ale nr. 3, a 9-a și a 10-a) s-au transmis și sub numele lui Ioan Hrisostomul. Cînd a publicat în 1972 cele două omilii pascale, M. Aubineau a arătat că autorul lor nu trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
douăzeci și cincea zi după Paști; 11. Pentru Cincizecime. Unele dintre aceste omilii (cele două versiuni ale nr. 3, a 9-a și a 10-a) s-au transmis și sub numele lui Ioan Hrisostomul. Cînd a publicat în 1972 cele două omilii pascale, M. Aubineau a arătat că autorul lor nu trebuie confundat nici cu Leonțiu din Bizanț (sub al cărui nume sînt editate două dintre predici în PG 86/2) și nici cu Leonțiu din Ierusalim. în 1977, M. Sachot a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nici cu Leonțiu din Bizanț (sub al cărui nume sînt editate două dintre predici în PG 86/2) și nici cu Leonțiu din Ierusalim. în 1977, M. Sachot a propus, pe baza unor argumente lexicale și stilistice, ca alte 14 omilii, transmise în manuscrise sub diferite nume (Amfilohiu de Iconium, Atanasie de Alexandria, Ioan Hrisostomul, Timotei din Ierusalim sau din Antiohia), să-i fie atribuite aceluiași autor. Ar fi vorba de un scriitor necunoscut, care ar fi folosit aceste nume, ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a încerca să asigure o cît mai lungă supraviețuire măcar a unei părți din omiletica sa. Autorii recentei ediții critice a acestui corpus, C. Datema și P. Allen, au respins însă această ipoteză și nu au acceptat decît alte trei omilii, atribuite în manuscrise lui Ioan Hrisostomul: 12. Pentru nașterea lui Hristos; 13. Pentru Cincizecime; 14. Pentru Schimbarea la față. Ultimii editori redimensionează și opinia cercetătorilor mai vechi, potrivit cărora Leonțiu e în mare măsură un plagiator; ei sînt de părere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Hrisostomul: 12. Pentru nașterea lui Hristos; 13. Pentru Cincizecime; 14. Pentru Schimbarea la față. Ultimii editori redimensionează și opinia cercetătorilor mai vechi, potrivit cărora Leonțiu e în mare măsură un plagiator; ei sînt de părere că raporturile de dependență față de omiliile pseudohrisostomice ce fuseseră semnalate în anumite cazuri (omiliile 1 și 8) merg mai degrabă în sens invers. Admit totuși că Leonțiu s-a inspirat din alți autori și că în special în omilia 3 depinde de o predică a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cincizecime; 14. Pentru Schimbarea la față. Ultimii editori redimensionează și opinia cercetătorilor mai vechi, potrivit cărora Leonțiu e în mare măsură un plagiator; ei sînt de părere că raporturile de dependență față de omiliile pseudohrisostomice ce fuseseră semnalate în anumite cazuri (omiliile 1 și 8) merg mai degrabă în sens invers. Admit totuși că Leonțiu s-a inspirat din alți autori și că în special în omilia 3 depinde de o predică a lui Proclus din Constantinopol (mort în 446). Acest fapt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de părere că raporturile de dependență față de omiliile pseudohrisostomice ce fuseseră semnalate în anumite cazuri (omiliile 1 și 8) merg mai degrabă în sens invers. Admit totuși că Leonțiu s-a inspirat din alți autori și că în special în omilia 3 depinde de o predică a lui Proclus din Constantinopol (mort în 446). Acest fapt stabilește un termen post quem pentru autorul nostru. O indicație mai precisă pare să provină din faptul că recentul cutremur de la Constantinopol menționat în prima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]