2,025 matches
-
materia poetică se strânge într-un nucleu de masă minimă și densitate maximă. În fond, S. este un (neo)modernist vizionar al „esențelor”, în descendență simbolistă, o structură lirică tensionată, atrasă când de expresionism, când de un imagism de tip oniric, cu metafora cel mai adesea oximoronică. Construcția poemului, în ansamblu, urmează „logica” notației disparate, vizând reconstituirea, din părți dezmembrate, a unei emoții, a unei stări, atmosfere, în ceea ce au acestea esențial. Principiul ordonator pare a fi simplitatea - vizionară, realistă ori
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
cu ceai amar/ așteptând căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de moarte în mici „spectacole”, liniștite sau terifiante, realiste sau onirice: „Respirația cicatrizată/ printre sceptre și oase colorate,/ abandonează pieptul despuiat/ asemeni unui ciocan uitat în ploaie - / râul negru ni se refugiază în obraji/ și sub stern - / dintr-un clopot uriaș,/ fără limbă,/ cad pisici roșietice - / prin mine trece tata fluierând
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
o versiune românească din Ovidiu (Elegia VII) și o tălmăcire fluentă după Sofocle (Antigona). A mai transpus, în „Liberalul”, o idilă, Milo și Haïdhée de Ghusé Skiro, poet albanez. În proză S. se dovedește a fi un imaginativ, cu predispoziții onirice, și un descriptiv cu o certă vocație a fantasticului. El poate fi considerat un precursor al poemului în proză la noi. SCRIERI: Poezii, București, 1901; Poezii, pref. N. Davidescu, cu un portret de Ștefan Dimitrescu, [București, 1926]; Scrieri, îngr. Ion
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
o narațiune dificilă la lectură, care urmează, ca într-o mișcare filmică, mozaicul unui univers sui-generis prin aglutinarea unor percepții prezente, fantezii și frânturi de memorie, alunecând toate într-o metamorfoză lentă, marcată de absurdul generator de straniu, în notă onirică. Prin urmare, diversele relatări se pot comunica unei sensibilități „ca realitate complexă, integrală, nerezumabilă”, însă „ele nu se pot comprima într-un aspect logic: nu se pot povesti. Scriitorul vizează construirea sau amintirea acelor stări de grație, excepționale, în care
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
film simultan acaparează complet conștiința, anihilând uzura logicului noțional. Ele se declanșează în apropierea morții sau durerii, sunt frecvente în copilărie sau în demență, survin după crizele psihice acute” (Magdalena Popescu). Părăsind logica obișnuită, discursul ia forma delirului propice atmosferei onirice, simbolului și metaforei, astfel încât, deși investit cu semnificație eliberatoare, el se prezintă armonizat și chiar ordonat în virtutea exigenței literare. În același timp, lectura captivează prin amestecul de încărcătură existențială, insolit și poematic, îndeosebi în finalul textelor. Ideea de joc, susținută
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
Călinescu (Idolatrie, Inviolata aeternitas). Scriind despre Ion Barbu, E. Lovinescu afirmă acum cu claritate: „Poet personal în tot ce a făcut până acum, lapidar, deși frenetic și retoric la început, pitoresc și evocativ apoi, și, în sfârșit, concentrat, ermetic, abstract, «oniric» - formă, sperăm, tranzitorie - diferențiat, creator de formă, d. Ion Barbu pășește în fruntea generației tinere ca unul dintre deschizătorii de drumuri” (7/1927). Cât privește proza, S. este de la bun început dominat de personalitatea Hortensiei Papadat-Bengescu, căreia i se publică
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
în manieră realistă, o cronică fragmentară a cazurilor bizare, alegând ca pretext epic motivul războiului, însă, aproape invariabil, povestirile se frâng într-un ton moralizator. Interesantă este Micul lustragiu, unde în viața banală a unui băiețel se deschide o breșă onirică: o halucinație al cărei personaj este tatăl său mort. În Vadul negru se asistă la o încercare ratată de sinucidere, trăită în transă de protagonist, tematica fiind complicată cu motivul pseudofolcloric al locului rău. Captivantă ar fi putut să fie
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
indiferentă la modul prin care sunt puse în valoare, un portret credibil și plin de culoare al unui scriitor vizionar, preocupat de încărcătura metafizică, de percepția poetică a universului, de intruziunea irealului în real, prezente în opera sa, unde dimensiunea onirică sau fantastică își află firesc locul. Cu Timp și spațiu în literatura franceză din secolul al XIX-lea S. schimbă, într-un fel, centrul de greutate al demersului. Renunță la comentariul aplicat, destinat să valorizeze trăsăturile fiecărui autor, pentru a
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează îndeosebi personajul feminin, în care s-a descifrat o „figură feminină a Poeziei”, ce convertește fiorul tanatic în dorința de a genera text, astfel încât miza supremă a trăirii poetice ajunge să fie textualizarea, adică exorcizarea morții, cu
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
geneză, sub „cețuri”. De fapt, el visează la perfecțiunea cuplului și la un nou reper pentru altarul dragostei, imaginând o scurtă istorie adamică, uzând de versuri ceremoniale despre lecții de zbor angelic, dialog epistolar cu iubita idealizată, de toposul marin, oniric, de grădini și fluturi, toate mixate dintr-o perspectivă s-ar zice optzecistă, cu rime imprevizibile și neologisme. Poema reprezentativă, și cea mai amplă, e 4 zile de dragoste, despre Euridice și mitul orfic. T. se impune - crede Marian Popa
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
privit de departe, din punctul de vedere al formelor ideale, poemul arată foarte curios: o suită de notații care nu mai țin de nici o regulă, ca o respirație astmatică. Un exemplu ar fi Prinderea cunoștinței prin cunoaștere, un lung poem oniric în care o tipică temă romantică - comunicarea dintre universurile ireductibile - este tratată într-o fabulă fără grandoare și fără simboluri solemne. Fiul care stă de vorbă cu tatăl coborât de „dincolo”, un tată tânăr și suav, „șchiopătând din pricina marii lui
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și „consumator” avizat de cultură de bună calitate, spirit activ și scormonitor, om de o mare civilitate, scriitorul a rămas în memoria contemporanilor ca o figură admirabilă a vieții culturale. La un moment dat, a fost foarte apropiat de „grupul oniric”, animat de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag, fără a fi considerat totuși unul dintre „oniricii propriu-ziși”. Debutează la „Tânărul scriitor”, în 1957, cu schița Drumul, iar editorial în 1963, când îi apare volumul de schițe Copacul. E prezent cu proză
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
mare civilitate, scriitorul a rămas în memoria contemporanilor ca o figură admirabilă a vieții culturale. La un moment dat, a fost foarte apropiat de „grupul oniric”, animat de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag, fără a fi considerat totuși unul dintre „oniricii propriu-ziși”. Debutează la „Tânărul scriitor”, în 1957, cu schița Drumul, iar editorial în 1963, când îi apare volumul de schițe Copacul. E prezent cu proză, eseuri, recenzii, articole, cronică de film etc. în „Orizont”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Dejunul pe iarbă apare foarte puțin înrudit cu Robbe-Grillet; cuprinde, în schimb, un concentrat al tuturor temelor pe care Sorin Titel avea să le dezvolte mai târziu”, iar despre Lunga călătorie a prizonierului, carte marcată de apropierea scriitorului de „grupul oniric”, afirma că implică mai degrabă afinități kafkiene decât influențe propriu-zise ale Noului Roman, observând, de asemenea, că T., „dinspre Noul Roman, trecând prin Kafka, a ajuns la Melville. În realitate, [...] el n-a făcut decât ca prin mijlocirea acestui catalizator
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
20 și ’30 din secolul trecut, o poezie asimilabilă unei anumite zone a avangardei interbelice românești. Cel mai „avangardist” text al său e, probabil, Madrigal icoană, mai ales prin punerea în pagină. Prin versul propriu-zis, deloc suprarealist, deloc absurd, deloc oniric, deloc hermetic, amintește, ca și prin tonul modern, declamator, de Blaise Cendrars din Du Monde entier sau de Zone de Apollinaire. În Întâlnire cu pasărea Phoenix se înmulțesc accentele unui umanism patetic, propriu atmosferei primilor ani postbelici (chemări la reconstrucție
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
Freud, ci punându-l în legătură cu un text ales la întâmplare, prin înfigerea unui cuțit într-un manual de patologie erotică. Militând pentru ieșirea din granițele destul de fluide ale literaturii, câteva texte ale lui T. revin acolo datorită expresivității unor peisaje onirice. Lucrări ca Vision dans le cristal, Le Profil navigable au valoarea unor căutări și explorări pasionante ale spațiului oniric al existenței prin mijloace experimentale. Ceea ce frapează este materialitatea imaginilor descrise ca strictă operație narativă. În Le Même du même se
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
erotică. Militând pentru ieșirea din granițele destul de fluide ale literaturii, câteva texte ale lui T. revin acolo datorită expresivității unor peisaje onirice. Lucrări ca Vision dans le cristal, Le Profil navigable au valoarea unor căutări și explorări pasionante ale spațiului oniric al existenței prin mijloace experimentale. Ceea ce frapează este materialitatea imaginilor descrise ca strictă operație narativă. În Le Même du même se analizează aspectul autoreferențial al visului într-un mod profitabil pentru poezie. MARIN MINCU SCRIERI: Diamantul conduce mâinile (în colaborare
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
stăpân”, simțind că „a firii jale infinită/ se contopise-n trupul” lui, poetul T. plânge „adânc pân-la fiori”, cu o viziune sumbră, fără aderență la prezent, cu disponibilitate pentru reverii paseiste, ca în prima parte a volumului Comornic. Din călătoria onirică în trecut alege câteva imagini disparate, pictând tablouri cu evidente virtuți plastice, stranii și întunecate, ce par, totuși, să vorbească despre o mare tristețe, despre „ceva gingaș, sfielnic, ca un suflet, ca un fum”. Temele, peisajele se schimbă, dar stările
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
al lui Gheorghe Turcea. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești (1957-1963) și este absolvent al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București (1968). Debutează cu versuri în 1966 la „Amfiteatru”, iar editorial în 1970, cu Entropia. Face parte din grupul oniric, alături de Leonid Dimov, D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a., participând la faimoasa masă rotundă găzduită de revista „Amfiteatru” în 1968. Moare de o boală incurabilă la un an după publicarea celui de-al doilea volum, Epifania (1978), lăsând în manuscris un
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
acesta// trupul tău înflorind/ deasupra morții/ nufăr alb peste apele morții// Tu, iubire,/ înțelepciune fără sfârșit” (Iubire, înțelepciune fără sfârșit). T. reprezintă un fenomen unic în literatura română prin transformarea radicală a profilului său liric și uman. Saltul de la poezia onirică, baroc-geometrizantă la poezia intens spiritualizată, ortodoxă fără ostentație, din ultimii ani (Epifania și ciclul Poeme de dragoste) dezvăluie nu doar o experiență inedită în literatura noastră, dar și o experiență umană, o aventură interioară incandescentă, impresionantă prin autenticitatea ei. Versurile
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
vocabule, fascinat de legăturile misterioase dintre ele, un spirit alexandrin cu un curios (și autentic) simț al tragicului. Jocul merge spre ritmurile muzicale, savante ale lui Ion Barbu [...], cu absurdități calculate și moliciuni de poet fantezist obsedat de lumea formelor onirice și îmbătat de marile abstracțiuni. EUGEN SIMION SCRIERI: Entropia, București, 1970; Epifania, București, 1978; Epifania, postfață Artur Silvestri, București, 1982; Iubire, înțelepciune fără sfârșit, pref. Valeriu Cristea, București, 1991. Repere bibliografice: Virgil Mazilescu, Eterna reîntoarcere a poetului, RL, 1970, 47
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
proze scurte, Exerciții, îi apare în 1966. Pentru scurtă vreme redactor la „România literară” (1969), ulterior e lector la Editura Cartea Românească (1970-1971). Publică mai multe traduceri din limba franceză (două romane de Alain Robbe-Grillet, între altele). Se constituie „grupul oniric”, în care lui Dimov și lui Ț. li se alătură, treptat, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Florin Gabrea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Virgil Tănase, Sorin Titel. Ț. proclamă, explică și susține, prin scurte, dar pregnante articole teoretice, estetica noului
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
noului curent literar, „onirismul estetic” sau „structural”, care, prin sensul antirealist, irită autoritățile și factorii de îndrumare a culturii. Simpla idee a existenței unui grup care funcționa în afara cadrelor instituționalizate era inacceptabilă pentru optica dirijistă a forurilor culturale oficiale. Grupul oniric - încurajat la un moment dat de Miron Radu Paraschivescu - avea să își mențină coerența până prin 1971, destrămându-se lent. În ianuarie-martie 1968 Ț. se afla la Paris (recomandat de Zaharia Stancu pentru o bursă sau un stagiu de documentare). După
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
contestare, de ruptură. E vorba de o modalitate prozastică nouă, asemănătoare și convergentă (fără să reprezinte o imitație servilă) cu orientări ale extremei modernități înregistrate pe plan mondial. Animator, alături de Leonid Dimov, al onirismului estetic sau structural, lider al grupului oniric, Ț. i-a conturat teoretic, cu limpezime, în intervalul 1966-1970, estetica într-o serie de articole intitulate În căutarea unei definiții și apărute în „Luceafărul”, în alte comentarii sau mici eseuri în reviste culturale, la masa rotundă publicată de „Amfiteatru
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
eseuri în reviste culturale, la masa rotundă publicată de „Amfiteatru” în noiembrie 1968, unde dialoghează cu Leonid Dimov, Daniel Turcea și Laurențiu Ulici. Onirismul estetic, explica el, recurge la vis altfel decât au făcut-o romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]