944 matches
-
fi pusă sub semnul următoarelor versuri din „Stanță la vin”: „Amici, e ora/ Cînd vinul/ Ne-a făcut suspecți”. Iat-o, adnotată, prelucrată ușor și prescurtată pe ici-colo: „în casa familiei Neculai și Maria Pr. Cernat, în ziua aniversării zilei onomastice (adică de Sfînta Marie - n. m.), s-a dat o masă festivă, la care au fost invitați, alături de mine, poetul George Bacovia, N. Anghel, avocatul N. P. Roșu, magistrații Aurel Teodorescu, ajuns în 1945 președintele Curții de Casație București și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și titlul narațiunii, exprimând anumite trăsături ale protagoniștilor. În mentalitatea arhaică tradițională, se considera că omul care poartă numele unui sfânt devine și protejatul acestuia; de aici, dorința părinților ca nașterea copilului să se petreacă în apropierea sărbătorilor. Pentru conservarea onomastică a spiței de neam patern, se obișnuia să i se dea copilului numele tatălui dacă primul copil era fată, i se da numele mamei, în speranța că va fi și ultima, adică se va termina cu ea rândul fetelor. "De
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
încarnare, în lumea profană a multiplicității și a absenței predeterminării. Chiar dacă entitatea sau imaginea avatarică online cunoaște unele aspecte ale spiritualității (unele avataruri aspiră la condiția ominscienței și a omnipotenței, a nemuririiă, secularizarea avatarului în domeniul iconicității este marca creativității onomastice și identitare. Un avatar poate să împrumute identitatea unui vampir, al unei zeități africane sau al unui animal ori să hibridizeze trăsături ale acestora în crearea unei ființe imaginare. Dacă imaginea cyborgului poate fi înscrisă în regimul iconic al monstruosului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu de puține ori o conștiință tranzacțională și o natură umană care este așa cum se manifestă (respectiv conformistă) chiar dacă rămîn și sublime excepții resimțite ca atare atît de contemporani cît și de urmași. NOMEN EST OMEN! O permanentă fascinație a onomasticii străbate atît viața cît și opera lui Ion Luca și a lui Mateiu, ambii situîndu-se într-o perpetuă postură adamică care le poruncește să ia în stăpînire lumea prin denumirea elementelor ei constitutive nimic neputînd exista fără o nominalizare ce
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care să samene deodată cu personajul [...]; personajul trebuie să se nască o dată cu numele care convine naturii sale fizice și morale..." La rîndul său, I. L. Caragiale mărturisea că "nu pot să văd o figură pînă nu-i știu numele", geniul său onomastic îndreptățind aprecierea superlativă a lui Paul Zarfopol: "Rară știință avea Caragiale în derivarea artistică a numelor"; din această perspectivă s-ar putea aprecia că în opera celor doi Caragiale, nomen devine cognomen, supranume aflat într-o indestructibilă relație cu purtătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Memoranda semna Mathieu J. Caragiale iar în corespondența cu Boicescu, Comte Mathieu Jean Caragiale, Matteo, principe Caragioli sau chiar Comte de Karabey ca semn că se considera din semeața seminție, printre ultimii mari, ultimii bași boieri ai Valachiei! Inepuizabila fantezie onomastică a lui I. L. Caragiale s-a manifestat mai întîi asupra persoanelor în corespondență sau convorbiri amicale din dorința de a stabili un raport și de a indica un sentiment. Într-un moment de indispoziție și iritare, omul politic Tache Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de la percepție (lat. candidatus, prin metateză) ilustrează o procedură specifică epocii aplicată în promovarea funcționarilor după un stagiu neretribuit dar și tipul clasic al naivului (Candide al lui Voltaire strămutat în mahalaua Micului Paris). În comedia Soacra mea Fifina, fantezia onomastică a lui Caragiale secătuiește iar despre personajele piesei proiectate dar nerealizate am referit anterior (Titircă, Chiriac Sotirescu, Spiridon Ionescu...). Mult mai numeroasă decît lumea comediilor este la Caragiale cea a prozei scurte aproape imposibil de sistematizat. Dacă marele scriitor a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de Coloniale, Delicatese, Comestibile et Colori și mare Depou de Vinuri et Băuturi Indigene et Streine cu firma "La trei struguri tricolori"; e de amintit și faptul că una din berăriile deschise de Caragiale se numea Academia "Bene bibendi". În privința onomasticii propuse de Caragiale poate fi vorba și de o expresivitate involuntară existentă în dioptriile lectorului modern, distanțat în timp de lumea evocată; e greu de presupus că numele proprii feminine din poezia de tinerețe a lui Bolintineanu ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
numește Bob Schmeker (Statistică), pe fiica unui Mitică o cheamă Sisilica, o doamnă poartă numele Cuțopolu (O blană rară) iar un doftor pe cel de Limbric ( Dintr-un catastif vechi). În lipsă de inspirație mai înaltă, uneori este imitat simplismul onomastic al lui Alecsandri: un Sonet e dedicat unui cavaler de industrie pe nume Coțcar Coțcarovici iar în Mofturi îl găsim pe Micul Spanacovici numit în formulă completă Mititelul Spănăcel Spanacovici; în Gogoși-le din Claponul anului 1877 ne întîmpină un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone...) iar Paul Zarifopol (al cărui fiu fusese rebotezat de același Caragiale Pipifax) remarca în celebrul repertoriu de nume proprii ciudățenii scatologice precum Bravul Cufurenko și Măcufurescu. Se află în acest celebru repertoriu un inventar onomastic impresionant pe care autorul a avut intuiția să-l păstreze în rezervă și care ar putea demonstra că, chiar în cazul unui autor genial, o calitate exagerată peste măsură produce în chip necesar și rebuturi; iată cîteva: Bălăbănescu, Broscovski, Bojoc
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Cicerone Mazăre, Horațiu Fleașcă, Vică Poponaciu, Tănase Teleleu Atanasiu, Găinață, Haihuiu, Lulete Măcufurescu, Miștoc, Paparudi, Tulumbache, Flecărescu, Palavrescu, Hapurian, Baionetescu, Vaporian, Torpilorian, Mezelicescu, Comestibilian, Dulcețeanu, Prăjiturescu, Versulian, Scrisorescu, Plicurian, Reformian, Clistirescu, Rețetescu, Triluriano, Curcuduș, Mozolescu, Terciulescu, Trînjovici, Sulea... Nedisciplinată, fantezia onomastică devine o mașinărie care produce la nesfîrșit, după principiile locuitorilor celebrei insule Laputa și cu metodele hahamului din Beligrad care ne spune tot Caragiale era nașul Clapon-ului! Este în aceste propuneri onomastice și o supunere benevolă a autorului la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Curcuduș, Mozolescu, Terciulescu, Trînjovici, Sulea... Nedisciplinată, fantezia onomastică devine o mașinărie care produce la nesfîrșit, după principiile locuitorilor celebrei insule Laputa și cu metodele hahamului din Beligrad care ne spune tot Caragiale era nașul Clapon-ului! Este în aceste propuneri onomastice și o supunere benevolă a autorului la orizontul de așteptare caracteristic publicului vremii și de care profitau multe publicații de duzină, dar în marea majoritate a propunerilor sale onomastice, maestrul află soluții de mare intuiție și rafinament, așa cum demonstrează și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
spune tot Caragiale era nașul Clapon-ului! Este în aceste propuneri onomastice și o supunere benevolă a autorului la orizontul de așteptare caracteristic publicului vremii și de care profitau multe publicații de duzină, dar în marea majoritate a propunerilor sale onomastice, maestrul află soluții de mare intuiție și rafinament, așa cum demonstrează și ultimele exemple pe care le selectez din opera sa: suceala lui Cănuță (Cănuță, om sucit) constă și în raportul oximoronic dintre soarta omului și sugestia numelui; oricît ar părea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pe urmașii lor, printre lăcuitorii satului. De altfel, tendința unor etnici străini de a-și lua nume românești este evidentă. Pe lângă cei menționați deja, unul din negustorii armeni originari din Georgia se numea Luca, văcar, dar se întâlnesc și combinații onomastice interesante la evreii Leiba Luchian, negustor de vite în 1838, în Belcești 87, Zuilic Dascălu, crâșmar, în 1844, la Poleni 88 și Ițâc Cojocariu, de asemenea, crâșmar, în anul 1851 la Belcești 89. Credem, totuși, că cel de-al doilea
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
adăugiri și nuanțări, corectând și câteva erori punctuale. Le mulțumesc tuturor. După apariția textului în două numere succesive din revista 22 (34 și 35, august-septembrie 2001), mai mulți prieteni mi-au făcut observații utile. Matei Călinescu a remarcat două erori onomastice, corectate de mine tacit. Andrei Corbea-Hoișie, cu care am avut pe această temă o substanțială corespondență, a observat judicios că folosesc sintagma „industria Holocaustului”, la care trimit în secțiunea „«Radu Grielescu» și Mircea Eliade: ficțiune și istorie”, în câmpuri referențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
timp să-și schimbe mai radical identitatea (Adevărul, Tinerama). Altele își adaugă epitetul "liber", în frunte cu Televiziunea Română, proclamată Liberă (nu însă România liberă, probabil singurul cotidian care și-a păstrat numele anterior), dar exemplul TVRL dă repede naștere unei onomastici incongrue, ca în cazul cooperativei de frizeri "Higiena liberă". Rapizi în a sezisa umorul unor situații, românii decid că și Securitatea se numește acum "Securitatea română liberă". Nici în plan internațional, soarta românilor nu era mai clar definită. Aproape instinctiv
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cenzurii (Ghibu, 1915, p. 108). O altă cale pe care se manifesta maghiarizarea era dimensiunea festivă a serbărilor naționale. În trei ocazii anuale (Ziua Sfântului Ștefan celebrată pe 20 august, Ziua adoptării legilor pașoptiste aniversată pe 11 martie, respectiv ziua onomastică a regelui) școlile primare (inclusiv cele românești) trebuiau să își manifeste ritualic loialitatea față de simbolurile statalității maghiare, arborând steagul unguresc pe care figura emblema națională pe toate fațadele unităților școlare (ibidem, p. 111). Sub raport cantitativ, în anul 1914, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Singura lor ocupație pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003, p. 351. 153 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 23. 63 nu doar un ideal al lui Giovanni Boccaccio, ci și o influență antică (poezia pastorală a lui Teocrit sau a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
puritate, spre o inocență pierdută. Călugărița din suita stareței este o persoană instruită, oferă ascultătorilor o poveste despre o donna angelicata, sfânta Cecilia, al cărei nume, mai exact etimologia și simbolistica, încearcă să-l explice, oferindu-ne un mic tratat onomastic. Sfera lecturilor unei monahii era strâns legată de spațiul bisericesc în care trăia și ni se pare firesc ca ea să relateze pelerinilor chaucerieni, petrecăreți și dezinvolți, viața unei sfinte, urmărind, cu siguranță, o finalitate moralizatoare. În afara povestirii spuse, cea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
6. Idem, Francesco Petrarca, Editura Tineretului, București, 1968. 7. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, antologie, selecție de texte și traducere Adriana Babeți și Delia șepețean-Vasiliu, prefață de A. Babeți, postfață D. șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987. 8. Bălan, Aurelia Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003. 9. Berence, Fred, Renașterea italiană, vol. I II, traducere de Maria Carpov, cuvânt către cititor de Ion Pascadi, Editura Meridiane, București, 1969. 10. Bergin, Thomas G., An Introduction to Boccaccio, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nici un moment sub semnul îndoielii; se îndoiseră, totuși, de acest diagnostic (cel puțin, metodic!) două consilii medicale, la Botoșani și Iași și medicii din Germania, iar în 1883, în Austria, la Oberdobling, Eminescu tot nu fusese tratat cu otrăvitorul reflex onomastic al zeului drumurilor și comerțului... Vom mai insista asupra câtorva concordanțe și neconcordanțe la doctorul Vineș. Mai întâi, este interesant de văzut cum a fost internat poetul. Dr. Vineș spune că „toate aceste acte au determinat pe prietenii săi să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mărinimoasei familii Emilian. Doctorul Ion Nica redă, în facsimil, în cartea sa „Eminescu vis animi”, Ed. Eminescu, 1999, una dintre ele care nu se află în colecția lui I. E. Torouțiu (răspunsul poetului la felicitarea profesorului Ștefan Emilian de ziua sa onomastică, deci scrisoarea nedatată este din jurul lui 8 noiembrie 1887) ceea ce înseamnă că a avut acces la această arhivă particulară. Cu totul întâmplător mai găsim o scrisoare din afara acestui lor publicat, și anume cea a Hanrietei Eminescu din 20 aprilie/2
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
patologice (ticuri), care trebuie gestionate. Accepțiunea socială accentuează faptul că gesturile au un rol important în interacțiunile umane, fiind codificate și decodificate social. Pentru a surprinde spectacularitatea gestualității, cele mai indicate împrejurări sunt acelea care reunesc actorii sociali, de la aniversări onomastice, sărbători cu datini și tradiții, până la aglomerațiile din magazine, piețe, mijloace de transport în comun și alte locuri publice. În aceste interacțiuni dintre oameni, corpul devine simbolul relațiilor sociale, controlul gesturilor fiind mai mult sau mai puțin cenzurat, în funcție de tipul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
colțișor de rai”, cum spunea Pr. Paisie de la Mănăstirea Sihla. Astfel, moartea este înțeleasă ca așteptare a învierii cu părinții și cu strămoșii. Un prilej de bucurie spirituală, revărsată din rugăciuni de mulțumire adresate Mântuitorului Iisus Hristos, îl constituie zilele onomastice, care adună pe credincioși în comuniune pentru a aduce slavă și recunoștință Sfinților a căror nume îl poartă. Misiunea Bisericii este aceea de a fi prezentă în toate momentele de bucurie și de tristețe în viața credincioșilor, prin rugăciuni stăruitoare
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
locuri. Unele reguli trebuie respectate cu o și mai mare strictețe, așa cum e cazul localităților care și-au schimbat de mai multe ori denumirea, datorită faptului că domeniul toponimiei a fost mai puternic influențat de imperativele politice, decât cel al onomasticii, de exemplu. Puțini tineri mai știu astăzi că orașul Brașov s-a numit cândva Stalin, că Onești a purtat numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sau că Ștei a fost multe decenii cunoscut drept orașul Dr. Petru Groza. Satele I.L. Caragiale, G.
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]