1,499 matches
-
cale de mijloc. Fericit, crede Platon, nu poate fi decât cel care este în posesia Binelui și a Dreptății, iar "a face o nedreptate este în toate împrejurimile, de o mie de ori mai rău, decât a suferi o nedreptate". Ontologia lui Platon apare din nevoia asigurării ontologice a valorilor și se întemeiază pe modul în care concepe ideile pure și arhetipale, care alcătuiesc lumea ideilor și care ar trebui să ghideze atât cunoașterea, cât și comportamentul oamenilor. Pentru Platon, ideile
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Editura Humanitas, 1994. Blackburn, Simon, The Oxford Dictionary of Philosophy, Oxford, Oxford University Press, 1996. Bloch, David, Aristotle on memory and recollection: text, translation, interpretation, and reception in Western scholasticism, Leiden, Brill, 2007. Boboc, Alexandru, Filosofi contemporani. Fenomenologie, hermeneutică și ontologie (de la Brentano și Nietzsche la Heidegger și Sartre), Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2006. Boboc, Alexandru, Postfață, în Edmund Husserl, Filosofia ca știință riguroasă, București, Editura Paideia, 1994. Boia, Lucian, Explorarea imaginară a spațiului, București, Editura Humanitas, 2012. Boia, Lucian, Pentru o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Alexandru Boboc, Postfață, în Edmund Husserl, Filosofia ca știință riguroasă, București, Editura Paideia, 1994, pp. 97-98). 94 Emmanuel Lévinas, En découvrant l'existence avec Husserl et Heidegger, Paris, Vrin, 1967, p. 67. 95 Alexandru Boboc, Filosofi contemporani. Fenomenologie, hermeneutică și ontologie (de la Brentano și Nietzsche la Heidegger și Sartre), Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2006, p. 97. 96 Într-un volum dedicat comemorării lui Edmund Husserl, Nicolas de Warren analizează problema imaginii în opera husserliană, evidențiind importanța pe care filosoful o acordă procesului
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a-mi răspunde la întrebare. Cărțile se găseau foarte greu atunci. Înduioșat de faptul că nu citise nimic din Constantin Noica, deși, credeam, își dorea, m-am oferit să-i aduc de acasă câteva cărți ale filosofului. Încă nu apăruse Ontologia. Cu multă bucurie, i-am dus Maladiile, Rostirea românească, Despărțirea de Goethe și încă o carte, patru. Mi-a mulțumit, sobru, și mi-a spus că-mi va transmite opinia după lectură. Am așteptat în zadar. Mi le-a înapoiat
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cunună maritală. Amănuntul intră în discuție doar ca pitoresc. Se pot găsi multe exemple de acest fel. Mioritismul, adică moartea ca realitate în sine, este o problemă a ființei încercată de destin și trece din sfera etnograficului în aceea a ontologiei. Tema a fost abordată în acești termeni de Ștefania Mincu, într-o lucrare comentată de mine tot la această rubrică. Am impresia că Ion Filipciuc are tendința de a depăși faza comparatismului strict folcloric, tip Caraman, în favoarea comparatismului mitologic. Prevăd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trebui cercetate prin metodele specifice cibersociologiei. Într-adevăr, principalul element definitoriu al relațiilor comunicațional-sociale din prisma ciberspațiului este reprezentat de sfera internetului. Așa cum o arată însăși denumirea acestui subdomeniu pe care o folosesc aici, este vorba de elemente relevante ale ontologiei sociale umane în epoca dezvoltării cibernetice. Una dintre dimensiunile cibersociologiei se plasează la nivelul comunicării lingvistice prin internet; însă unele elemente ale comunicării prin internet sunt subsumabile unor transformări structurale fundamentale, mai vaste, ale comunicării globale începute încă o dată cu "a
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
e o coincidență, desigur. Această dezintegrare într-o succesiune vizuală și plată este doar intensificată atunci cînd Marcel încearcă să o pareze "fixînd-o" pe Albertina printr-o "lumină" răsfrîntă, pe ea și pe hîrtie. Astfel, ea sfîrșește prin a deveni (ontologie) acea pagină pe care imaginile (epistemologie) de gelozie urmează să fie fixate: Pentru că păstram în amintire doar o serie de Albertine, separate una de alta, incomplete, o colecție de profiluri și cadre, și gelozia mea se limita la o manifestare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
deopotrivă vorbind, o vezi gesticulând - aceste manifestări ale voinței și voință de-a-ntregul. Filozofia și arta sunt o sală regală izolată în care, din când în când, doar cîte-o umbră sublimă, cu formele ei întunecate, sfințește palizii pereți de marmoră. ONTOLOGIE ["UNIVERSUL ÎNTREG ESTE ÎN ETERNĂ MIȘCARE"] 2258 Domnilor! Azvârliți pe suprafața vremei asemenea spumelor cari plutesc pe ocean, suntem însă un fel de spume cu ochi și privim îndărătul nostru la acel trecut stabil, împietrit, neschimbat, care pare cu toate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cum a subliniat Josè Ortega y Gasset, «individualismul a îmbogățit lumea și, tocmai această bogăție, a multiplicat fundamental omenirea». Un învățat părinte franciscan, Orlando Todisco, într-un volum publicat în anul 1989, cu titlul Duns Scotus și William Ockham. De la ontologie la filosofia limbajului, scotea în evidență cum lupta lui Ockham împotriva colectivismului și în favoarea individualismului a fost o luptă «pentru recuperarea libertății oamenilor, apărarea spiritului de inițiativă și susținerea autonomiei lor». Individualismul, ca formă de apărare a persoanei umane de
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și este folosit pentru setarea „ceasului”. Natura specifică a „ceasului” rămâne neschimbată, dar nu există nici o Îndoială, că aici acționează mecanismul fiziologic care poate implica ambele componente endocrine și neuronale (nervoase). Majoritatea ritmurilor sunt formate În timpul procesului de dezvoltare individual (ontologia sau ontogeneza). Astfel, fluctuațiile de zi cu zi ale activității diferitelor funcții ale copilului sunt respectate Înainte de naștere, se pot Înscrie În a doua jumătate a sarcinii. Ritmurile biologice sunt puse În aplicare În strânsă interacțiune cu mediul și reflectă
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
o observație imediată atestă faptul că, sub influența revoluției tehnologice a ultimelor trei decenii ale secolului al XX-lea, definiția comunicării de masă se îmbogățește cu noi conținuturi, nestatuate încă teoretic. O transformare profundă este în plină desfășurare, amenințând însăși ontologia pe care se bazează paradigmă comunicării. I. 1. 2. Caracteristicile comunicării de masă În rândul teoreticienilor comunicării de masă, pare să existe o unanimitate în a accepta că trăsătură distinctiva a acestui tip de comunicare, în raport cu celelalte tipuri, e constituită
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
al mincinosului. Urmînd exemplul lui Kant, Bok (1978:6-13) trage o linie de separare între adevăr și veridicitate, pe de o parte, și între falsitate și înșelătorie pe de alta. Diferența între adevăr și fals se leagă de probleme ale ontologiei și epistemologiei, de corespondență, sau de o relație asemănătoare între ceea ce este și ceea ce se spune că este. Veridicitatea și înșelătoria, în schimb, țin de caracterul moral al intenției. Dacă manifestăm intenția de a păcăli, atitudinea noastră este neveridică; dacă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acelei lumi sunt inutile. Criticile privind scopul investigației din perspectiva neorealistă au avut consecințe imense pentru aria investigației menționată anterior. O consecință a fost să se acorde un loc mai central chestiunilor ontologice în cadrul disciplinei. După cum susține Cox (1992b: 132), "ontologia stă la baza oricărei investigații. Nu putem defini o problemă în politica globală fără a presupune o anumită structură compusă din tipurile relevante de entități implicate și din forma relațiilor relevante dintre ele". El adaugă că "presupozițiile ontologice [sunt] inerente
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
divizată politic. În particular, după cum notează Kimberly Hutchings (1999: 125), ele au determinat teoria critică internațională să "pună la îndoială statul-națiune ca model normativ dezirabil de organizare politică". În acord cu alți teoreticieni critici internaționali, Hutchings (1999: 122, 135) problematizează "ontologiile rigide idealizate" ale națiunii și ale statului ca subiecți ai autodeterminării. Hutchings merge mai departe decât Linklater, problematizând de asemenea "sinele" individualizat al liberalismului. Intenția ei este de a examina statutul tuturor pretențiilor normative de auto-determinare, expresie în care "auto
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au totuși efecte reale, concrete (1992b: 133). Structurile produc efecte concrete deoarece oamenii acționează ca și cum ele ar fi reale (Cox 1986: 242). Această viziune ontologică subîntinde încercările lui Cox și ale teoriei critice internaționale de a înțelege ordinea existentă. În contrast cu ontologiile individualiste care percep statele ca atomistice, raționale și posesive și ca și cum identitățile acestora au existat înainte de, sau independent de, interacțiunea socială (Reus-Smit 1996: 100), teoria critică internațională este mai interesată de a explica modul în care atât actorii individuali, cât
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
desfășoară lucrurile să fie legitimate? O contribuție importantă a postmodernismului, cu axarea lui pe relația putere-cunoaștere și cu abordarea lui genealogică, este de a demonstra că multe dintre problemele studiate în Relațiile Internaționale nu sunt doar chestiuni de epistemologie și ontologie, ci de putere și autoritate; ele sunt lupte pentru impunerea unor interpretări autoritare ale relațiilor internaționale. După cum Derrida (2003: 105) însuși spune într-un interviu acordat după 11 Septembrie: "Trebuie să recunoaștem aici strategiile și relațiile de putere. Puterea dominantă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
bazează argumentele etice tradiționale. Ea avansează o noțiune de etică ce nu se sprijină pe o limitare rigidă și fixă între interior și exterior. Cealaltă idee se centrează pe relația dintre bazele ontologice și argumentele etice. Ea se întreabă dacă ontologia trebuie să preceadă etica. Prima abordare este înaintată cel mai complet de Ashley și Walker (1990) și Connolly (1995). Fundamentală cercetării lor este o critică a credinței învestite în frontiere. Din nou, ținta principală a postmodernismului este faptul că scopul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o critică a suveranității statului ca bază pentru desfășurarea, organizarea și limitarea vieții politice. Cealaltă idee etică este avansată de Campbell. El îi urmează pe Derrida și Levinas prin punerea sub semnul întrebării a abordărilor tradiționale ce deduc etica din ontologie, în special o ontologie sau o metafizică a prezenței (Campbell 1998a: 171-92; Levinas 1969: Secțiunea 1A). Nu se începe printr-o relatare empirică asupra lumii ca o introducere necesară considerațiilor etice. Mai degrabă, eticii i se dă prioritate în sensul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
statului ca bază pentru desfășurarea, organizarea și limitarea vieții politice. Cealaltă idee etică este avansată de Campbell. El îi urmează pe Derrida și Levinas prin punerea sub semnul întrebării a abordărilor tradiționale ce deduc etica din ontologie, în special o ontologie sau o metafizică a prezenței (Campbell 1998a: 171-92; Levinas 1969: Secțiunea 1A). Nu se începe printr-o relatare empirică asupra lumii ca o introducere necesară considerațiilor etice. Mai degrabă, eticii i se dă prioritate în sensul de "prima filosofie". Teoreticianul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
decât de filosofia greacă. Într-adevăr, diferențele dintre cele două stiluri de gândire sunt mereu prezente și analizate în raționamentul lui Levinas ca diferență între o filosofie a alterității și o filosofie a identității sau totalității. Levinas inversează ierarhia dintre ontologie și etică, dând prioritate eticii, văzută ca punct de pornire. Etica pare să funcționeze ca o condiție ce face posibilă lumea ființelor. Levinas oferă o nouă descriere a ontologiei astfel încât ea este inevitabil legată de, și îndatorată, eticii, și este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și o filosofie a identității sau totalității. Levinas inversează ierarhia dintre ontologie și etică, dând prioritate eticii, văzută ca punct de pornire. Etica pare să funcționeze ca o condiție ce face posibilă lumea ființelor. Levinas oferă o nouă descriere a ontologiei astfel încât ea este inevitabil legată de, și îndatorată, eticii, și este liberă de impulsuri totalizatoare. Gândirea lui este în opoziție cu toate formele de imperialism ontologic și politic sau de totalitarism (Levinas 1969: 44; Campbell 1998a: 192). În schema lui
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în termeni de distincție între "antifundaționism" și "fundaționism minimalist" (1991: 169-85). În ciuda acestor diferențe importante, primul val al teoriei critice a avut un puternic caracter metateoretic sau aproape filozofic. Teoreticienii critici internaționali au avut preocupări generale legate de epistemologie, axiologie, ontologie și metodologie, și energiile lor s-au concentrat în direcția dărâmării fundațiilor filozofice ale proiectului raționalist. Teoreticienii critici au publicat, cu siguranță, și studii empirice notabile despre politica globală, dar direcția generală a scrierilor critice era mai mult teoretică în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
descrierea raționalistă a ființei umane ca fiind egoistă și atomistă și societatea ca fiind un domeniu strategic răspândind o imagine alternativă a oamenilor ca înrădăcinați social, constituiți prin acțiune comunicativă și deținători ai puterii prin cultură constructiviștii au folosit această ontologie alternativă pentru a explica și a interpreta aspecte ale politicii mondiale care erau anormale pentru neorealism și neoliberalism. Și acolo unde teoreticienii anteriori au condamnat metodologia neopozitivistă a acestor perspective, cerând modele de analiză mai interpretative, discursive și istorice, constructiviștii
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
curentul principal. Totuși, odată cu succesul a venit și normalizarea, și aceasta a dus la uitarea angajamentelor teoretice care erau puncte centrale ale constructivismului în primii ani. Dispar însă, în disciplina americană, ideile întemeietoare potrivit cărora constructivismul se bazează pe o ontologie socială radical diferită de cea a raționalismului, că studiul normelor, ca fapte sociale, necesită o metodologie interpretativă, și că din importante puncte de vedere constructivismul era legat de proiectul emancipator al teoriei critice. Faptul că aceste angajamente continuă să fie
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sferei private cu emoția, subiectivitatea, reproducerea, corpul, feminitatea și femeile. Nici teoriile din curentul principal, nici cele critice nu iau în considerare această sferă privată, pentru că ea este legată de politica internă și de formele statale (Walker 1992, Sylvester 1994a). Ontologia teoriilor din curentul principal al Relațiilor Internaționale concepe sfera privată, ca și pe cea internațională, drept domenii naturale ale dezordinii. Ființa inferioară, reprezentată de femei, de corp și de sistemul anarhic, trebuie să fie subordonată celei superioare, reprezentată de bărbați
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]