2,454 matches
-
zadarnic, noapte de noapte. Cum se putea ca Velunda să nu mai vină la el, dacă amuleta era tot limpede? Nu era oare transparența simbolul unirii lor, o legătură care urma să se rupă doar când piatra avea să devină opacă? Privi din nou amuleta. Ce anume o putea face să se întunece, dacă nici măcar moartea nu reușise asta? Confuz, strânse amuleta la piept, vrând parcă să și-o întipărească în carne. „Plec“, își spuse iar. Nu știa încotro. Îi dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Te iubesc, Vultur-în-Zbor. Locul meu este lângă tine. El închise ochii și își înăspri vocea cât de mult se simți în stare s-o facă. — Te-am iubit, îi spuse el. Ochii ei se transformară în pietre, în mărgele verzi, opace. — M-ai iubit. Nu era o întrebare. Era o afirmație sumbră. — Totul s-a schimbat, spuse el amărât. Trebuie să plec. — O curvă, îi aruncă ea. Asta crezi că sunt: o curvă. Nu vorbesc cu curvele. Tu și cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care era făcută după tiparul unui vechi club de gentlemeni, toaletele erau după ultima modă: chiuvete gri din granit, cu podea din ardezie și becuri de jur-împrejurul oglinzii ca o masă de toaletă Bauhaus. Ușile de la toaletă erau din sticlă gri opacă - cel puțin speram eu să fie opace - și chiar și toaletele arătau ca și cum numai o persoană extrem de vulgară ar îndrăzni să facă ceva în ele. În fața uneia dintre oglinzi, o fată își refăcea rujul de pe buze. Executa mișcările cu linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
club de gentlemeni, toaletele erau după ultima modă: chiuvete gri din granit, cu podea din ardezie și becuri de jur-împrejurul oglinzii ca o masă de toaletă Bauhaus. Ușile de la toaletă erau din sticlă gri opacă - cel puțin speram eu să fie opace - și chiar și toaletele arătau ca și cum numai o persoană extrem de vulgară ar îndrăzni să facă ceva în ele. În fața uneia dintre oglinzi, o fată își refăcea rujul de pe buze. Executa mișcările cu linii dibace, ca și când ar fi fost un ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
crezuse același lucru. Zgomotul s-a oprit la fel de brusc pe cât se produsese. Eu și Suki ne-am uitat una la alta speriate. Fusese ceva deloc uman și cu siguranță nu anunța nimic bun. Cu ezitare, Suki se apropie de ușa opacă, bătând ușor. Eu am rămas la distanță. Ultima oară când am cercetat ce se ascunde în spatele unei uși închise de toaletă am găsit un cadavru și mi-am zis că experiența îmi va fi de ajuns pentru mult timp. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sentiment confuz, nedeterminat și totuși sigur. Această evidență inundă pe neașteptate afectul și poate fi comparată cu o senzație de “greață” (greață trăită la nivelul conștiinței) care îl face pe individ să vadă lumea dintr-o dată ca fiind străină și opacă. Starea pe care o resimte omul în prima clipă este definită ca o “oboseală uimită” datorată contactului brusc cu o realitate ce i-a devenit străină. Revelația absurdului se produce în momentul în care “toate decorurile se prăbușesc” și poate
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
În sine arăta ca o copie perfectă a Skybarului din LA, elegant, șic și dungat, cu paturi joase de club, lămpi cu căldură și candelabre de diverse forme geometrice, care Îmbrăcau totul Într-o lumină discretă. Un bar din sticlă opacă se Înălța din spatele unui fel de stufăriș intimidant, iar Într-un alt colț fusese instalată o cabină pentru DJ, aproape invizibilă, ca să nu stea În calea incredibilei priveliști a orașului care se Întindea sub noi. Totuși, nimeni nu părea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să poarte cu toții costume și căști discrete, ca să bată cât mai puțin posibil la ochi. După ce intra În cortul de afară, fiecare invitat era primit Într-un hol Îmbrăcat În negru, care se termina cu o scară Împodobită cu draperii opace negre. După ce urcau scările și treceau dincolo de draperii, ajungeau pe un fel de scenă Înaltă, o platformă unde toată lumea Îi privea În timp ce coborau În sala principală. Un bar lung de douăzeci și cinci de metri ocupa partea stângă a Încăperii, unde treizeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
liziera pădurii, unde se opriră. - Arcași... spuse Oană. Voievodul trece la lupta de hărțuială fără cavalerie... Încep ceasurile nopții. 3 iulie 1476, ora 3 dimineața, Ștefănești, Moldova Noaptea fusese senină, dar cu aproape un ceas În urmă devenise grea și opacă. Lumina stelelor pălise treptat și apoi se stinsese de tot. Luna dispăruse și ea, parcă s-ar fi grăbit să-și Încheie drumul ca să lase loc acelei tăceri care aducea cu ea presimțirea negurii. Pe măsură ce se apropiau de lunca Siretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
timp în spațiu crea miracolul unei reînnoiri perpetui și pe acel, mai mare încă, al asemănărei atmosferice perfecte. Căci Mini, firește, nu îngăduia acei oameni care cred că toate zilele sunt la un fel, decât așa cum îngăduia orice alte forme opace ale vieței. Mai avea Mini și plăcuta destoinicie să se știe bucura de darurile veacului în care trăia. Prețuia acea trecere de ani înapoia existenței ei și munca cugetului omenesc care îi procurau putința să trăiască acum, când atâtea progrese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
E un lucru pe care trebuia neapărat să-1 amintească ucenicului Rim, ca să țină seama când scalpează fibrele de gruparea lor, și să poată deosebi pe cele care dau funcții generale de cele care arată ,,particularități". Dar cum să convingă pe opacul Rim că acesta 64 65 e scopul adevărat al migălelilor lui anatomice! El era numai un instrument orb si surd de preciziune. 1: ... Și, deoarece Mini era blândă, constată că acel vestigiu de cruzime, care făcea să se slujească de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
priceput. Dar ambiția nu-i putea îngădui să nu ia catedra de anatomie din capitală, care i se cuvenea. Buna Lina era convinsă de meritele deosebite ale savantului Rim și cunoștințele lui artistice îi impuneau mare respect, ea fiind desăvârșit opacă pentru muzică și pictură. Cum tăcerea se prelungea, Mini, ca să spună ceva, întrebă: - E inteligentă doamna Hallipa? - O femeie frumoasă e totdeauna inteligentă . Lina sosise și intră grămadă. Sărută pe Mini. Era congestionată ca de obicei. Mini spunea adesea cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
găsindu-l, în cele din urmă, exclamă: „Aha!“ . Scoate un pieptene cu care-și trage câteva șuvițe blonde peste chelie, bate cu degetele în pupitru și începe. Obiceiurile sociale ale poporului Fotse, explică el, sunt atât complexe pe cât sunt de opace. Își păstoresc caprele în regiunea muntoasă uscată și pentru că pământurile lor sunt departe de drumurile comerciale tradiționale, au fost izolați de toată lumea. Ei rămân, afirmă profesorul cu un aer satisfăcut, aproape primitivi. Poporul Fotse trăiește separat în așezări, sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că Domnia Sa și suita aveau să sosească în curând. Când terminară să-i dea raportul lui Nene, se alăturară în capătul șirului de oameni și toți cei prezenți tăcură. Pe când stătea în umbra bărbaților care așteptau, ochii lui Nene deveniră opaci, în mod straniu. Nu peste mult, sosi un grup de oameni și cai, iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu freamătul tuturor acelora care ieșiseră să-și întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
între anumite limite. La început luase lucrurile așa cum erau deoarece i se spusese că așa e bine și că așa și trebuie să fie. Când vezi lucruri și fapte de la distanță - percepute ca niște imagini atrofiate sau ca niște idei opace - de propriile-ți simțuri sau de rațiunea neinteresată, nu le acorzi nici cea mai mică importanță. Vin, trec iar apoi sunt uitate cu repeziciune, sau în cel mai bun caz, înmagazinate într-un colț inaccesibil al memoriei. Dar mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș ca să privim curcubeul ce se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o existență opacă, oarba își ducea singurătatea pe umeri cu mare demnitate. Nu supăra pe nimeni și ajuta pe fiecare. Vara și-o petrecea pe prispa aceea răcoroasă, la umbra copacilor fructiferi care aveau niște roade așa de bune cum nu avea nici un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
slavă Domnului, și sufletul, zău așa... Hazardul se zăvorâse de-a binelea. Amâna, se juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Da, mă gândesc foarte des la el. Urmează un alt moment lung de tăcere. În depărtare, aud un grup de oameni care pleacă de la Antonio’s, vorbind tare În italiană. — Are rude ? zic precaută și fața lui Jack devine brusc opacă. — Câteva, spune. Îi mai vezi ? — Uneori. Expiră adânc, după care se Întoarce spre mine și-mi zâmbește. Vezi că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întâlnește privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îi sugerez aici ? S-o facem În spatele unui tufiș ? Sinceră să fiu, da. Oriunde se poate. N-am fost În viața mea atât de Înnebunită după atingerea unui bărbat. — Nu vreau nici eu să plec. Privirea lui Întunecată e aproape opacă. Dar trebuie. Îmi ia mâna, iar eu mă agăț de a lui, Încercând să prelungesc contactul cât de mult timp pot. — Păi atunci... mai vorbim. Abia sunt În stare să articulez cuvintele. — Abia aștept. — Și eu la fel. — Jack. Ridicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dar nu Îl interesa deloc copilul. Nici măcar n-a spus nimănui că e tată. — Nici ție ? Îl fixez uluită. Nici tu nu știai că are un copil ? — Am aflat abia după moartea lui. Chipul Îi devine, pentru un scurt moment, opac. Am ținut mult la Pete. Dar asta am făcut mari eforturi să i-o iert. La câteva luni după moartea lui, m-am trezit cu Marie și copilul. Jack trage aer În piept adânc. Ei, bine. Îți Închipui cum ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Necăsătoriții roman unu - Trageți perdelele, vă rog, nu pot să dorm. Mă uit mirat, trag totuși perdelele peste geamul devenit opac după căderea nopții. Perdelele cărămizii, difuzânduși reflexele în compartiment, parcă l-au mai încălzit puțin, dar parcă au luat și din aerul distribuit cu zgârcenie. Fata de la geam adoarme aproape instantaneu, cu picioarele în pantofi număr mic, treiș’ șase sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gălbui din camera bună a lui S., nu se lega un gând. Să stai atunci pe o scândură tare, bună pentru spate, cu ochii în tavanul care se depărtează - de la o vreme, ochii trebuie să stea doar semideschiși, pentru ca suprafața opacă spre care privești să cadă pe o suprafață cât mai mică, abia atunci densitatea aduce oboseala, somnul, câte o jumătate de oră fără vise, neproductiv, în miezul zilei, în timp ce afară zgomotele naturii se înăbușă; dacă simți nevoia să dormi, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să mă Întorc mai repede la mine acasă, nu vreau și nici nu pot să-mi pierd vremea, Încercând să Înțeleg ceea ce nu e de Înțeles, atunci de ce ai mai venit, străine, aici, pe ceață și pe Întuneric? Privirea lui - opacă, absentă -, Întoarsă spre amintirile din interiorul lui, a rămas pironită pe afișul colorat de pe frigider. A uitat chiar și de privirea Christei: ocrotitoare, ironică, sigură că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege singur. * —...Întoarcerea a fost, Într-adevăr, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul amenințător al unor nori prevestitori de furtună ce se apropiau dinspre apus, și urmă o explozie de forme și lumini cum nu și-ar fi putut imagina vreodată; și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
salvă Tabrizul de soarta cruntă care-l amenința. Prezența activă a străinilor constitui, pentru anumiți clerici ai orașului, un argument Împotriva apărătorilor Constituției, „o adunătură - citez - de europeni, de armeni, de babi, de necredincioși de toate soiurile”. Populația rămânea, totuși, opacă la această propagandă, ne Înconjura cu o afecțiune plină de recunoștință, fiecare bărbat ne era ca un frate, fiecare femeie ca, o soră sau ca o mamă. Să mai fie oare nevoie să precizez că persanii Înșiși sunt aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]