1,074 matches
-
După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură brodate în fir de aur cu același falnic "vultur bicefal"... Da... uitase, îngână Țamblac sfârșit. Păcat. L-au batjocorit, pentru... pentru niște încălțări... Să fi încălțat și el, acolo, niște opinci, niște obiele, ceva... Și... și mai departe? Ajunge!! Gata!! strigă Țamblac violent. Nu-ți ajunge?! Nu mai vreau!! I-au tăiat capul, oftează cu durere Ștefan. Și... și mult s-a mai întristat "Slăvitul Comediant" în fața tăvii cu capul însângerat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta... Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în țoale țărănești, în opinci; numai sabia amintește de mândrul căpitan de viteji al Măriei sale. A... a căzut... Mangopul, bolborosește el. Mangopul? bâiguie Ștefan și se lasă moale într-un jilț. Și Alexandru?! întreabă Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite, povestește: Galioanele turcești au venit... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
va sfârteca inimile domnițelor, ale jupânițelor... spune el, dar brusc, cu brutalitate și scârbă, aruncă pânza cât colo și-și șterge palmele, murdărite parcă. Cârpa aiasta, tăiată bucăți-bucăți, să fie dată celor mai viteji oșteni ai mei, drept obiele pentru opinci! poruncește cu un zâmbet batjocoritor. Cam puțin pentru cât am dat noi, continuă el cu amar și obidă. O, Apus-Apus, trezește-te! Ați trâmbițat o "Mare Cruciadă"! Totul s-a oprit la trâmbiță! Voi, acești crai, regi, principi, ce-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
palmă, pe tine, mare boier, te târăște la pârcălăbie, cot la cot cu mojicii, să dai socoteală de "drepturile de om"! răbufnește Alexa. Nu mai e rușine, nu mai e frică de Dumnezău!... Înainte vreme, țăranu' nu rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de brăcinar și-ți râde în nas, fluturând hrisovu' cu pecete domnească! fornăie Isaia ca un taur întărâtat. Niciunde, nicicând, nu s-a pomenit să dai puterea în mâna prostimii! "Oastea boierească a Moldovei", a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan cu îngăduință, încruntat însă. Oameni buni! Ce vânt rău v-a culcat la pământ? Au nu v-a învățat Domnul vostru să nu vă plecați fără doar la sfintele icoane? Ridicați-vă! Vă ascult! Tăcere... Stau cu ochii pe opincă, nu mișcă, nu îndrăznește nimeni să ia cuvânt, numai frământă căciulile mormăind... Ștefan se încruntă, asprește glasul, repetă: Vă ascult!! Slo... slo... slobozește-ne Doamne... bolborosește un tânăr cu ochii albaștri. Ceee?!?! sare Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viața și moartea... Eu... voi... noi suntem trecători... Moldova e veșnică! Voi... voi sunteți ultima mea nădejde... De plecați și voi... Se lasă o tăcere grea. Toader, descumpănit, se foiește când pe un picior, când pe altul, cu ochii pe opincă, se cioșmolește, se scarpină în cap... Și-și ia inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mai bine singur!... Singur împotriva unei Împărății!... Zidirea să dăinuiască, spune visător și privește undeva, departe. Să dăinuim... "De nu te lași și nu te lași până la moarte... nu poți fi înfrânt!"... Numai de-aș găsi o cămeșă... Și niscai opinci... mai ales opincile... "Miluiește-mă Iisuse, după mare mila ta!!"... Daniil intră. Ștefan se ridică repede... Cu lupii m-am înțeles, spune Sihastrul, scuturându-și sutana udă și râde. Au plecat. Ce lupi "bine crescuți"... Mai greu cu căluțu'. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Singur împotriva unei Împărății!... Zidirea să dăinuiască, spune visător și privește undeva, departe. Să dăinuim... "De nu te lași și nu te lași până la moarte... nu poți fi înfrânt!"... Numai de-aș găsi o cămeșă... Și niscai opinci... mai ales opincile... "Miluiește-mă Iisuse, după mare mila ta!!"... Daniil intră. Ștefan se ridică repede... Cu lupii m-am înțeles, spune Sihastrul, scuturându-și sutana udă și râde. Au plecat. Ce lupi "bine crescuți"... Mai greu cu căluțu'. M-a fugărit pădurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan molcom împăcat cu sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie întuneric"... Ce vrei să faci? Ștefan își șterge fața cu o cârpă albă pregătită pentru oblojeală: Nu cumva ai vreo pereche de opinci? Cu cât mai ponosite, cu atât mai bine. Nu înțeleg, la ce ai trebuință de opinci? întreabă Daniil intrigat. Ce vrei să faci? întreabă din nou, dar Ștefan tace. Să nu faci vreo nebunie, se frământă Daniil îngrijorat. Nebunie?! hâhâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu fie întuneric"... Ce vrei să faci? Ștefan își șterge fața cu o cârpă albă pregătită pentru oblojeală: Nu cumva ai vreo pereche de opinci? Cu cât mai ponosite, cu atât mai bine. Nu înțeleg, la ce ai trebuință de opinci? întreabă Daniil intrigat. Ce vrei să faci? întreabă din nou, dar Ștefan tace. Să nu faci vreo nebunie, se frământă Daniil îngrijorat. Nebunie?! hâhâie Ștefan. Am făcut destule la viața mea, una în plus nu mai contează. Orice gând nebun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină... N-ai teamă, Sihastre... Nu mă las eu cu una, cu două! Te întrebam de niște opinci... Ce veste-poveste vorba aiasta cu opincile? Ha! Ha! Tu cel plin de har... Prorocește-o și pe aiasta! Daniil tace. Ștefan îl bate pe umăr: N-ai teamă. Ți-am făgăduit doar: Voronețul... O să mă străduiesc să-mi țin cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină... N-ai teamă, Sihastre... Nu mă las eu cu una, cu două! Te întrebam de niște opinci... Ce veste-poveste vorba aiasta cu opincile? Ha! Ha! Tu cel plin de har... Prorocește-o și pe aiasta! Daniil tace. Ștefan îl bate pe umăr: N-ai teamă. Ți-am făgăduit doar: Voronețul... O să mă străduiesc să-mi țin cuvântul... Fii pe pace! Ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca un harag, în fir subțire de ață și apoi în pânză pentru lenjerie de corp. Cam la aceiași metamorfoză era supusă și lâna tunsă de pe oi. Iarna, femeile țeseau și covoare cu modele naționale, pe care le numeau scoarțe. Opincile erau încălțămintea și a bărbaților, și a femeilor, dar și a copiilor. Erau în sat, gospodari care se perfecționau în confecționarea opincilor din piele de bou. Era în sat și un cismar șchiop, (fără un picior), dar bun meseriaș, cum
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și lâna tunsă de pe oi. Iarna, femeile țeseau și covoare cu modele naționale, pe care le numeau scoarțe. Opincile erau încălțămintea și a bărbaților, și a femeilor, dar și a copiilor. Erau în sat, gospodari care se perfecționau în confecționarea opincilor din piele de bou. Era în sat și un cismar șchiop, (fără un picior), dar bun meseriaș, cum îl aprecia tata. Era și un croitor, care cânta la biserică în loc de dascăl. În Domnița era și un fierar care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
adică pe horn, dar nici unul dintre nepoți n-am îndrăznit să-l întrebăm pe bunicul care ar fi adevărul. CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. Încălțămintea era opinca. În loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul de la magazia de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tata a găzduit cam două săptămâni, doi nemți fugari, îngroziți de amenințarea cu moartea. Când a apărut pericolul ca tata să fie „luat” de ruși pentru adăpostirea inamicului, tata i-a îmbrăcat cu haine de ale lui, le-a făcut opinci din piele de porc neargăsită, le-a dat mâncare pentru drum, dar i-a poftit, cu lacrimi în ochi, să plece. Au lăsat nemții o scrisoare de mulțumire, care însă, de frica securității comuniste, a fost arsă fără a fi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
M-au lăsat în urma lor și m-au speriat că vine lupul să mă mănânce. Am fost adus acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să mă mănânce. Am fost adus acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă din cofă și turna în fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă din cofă și turna în fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până se scoroja, și apoi o aducea lângă casă, unde era cofa cu apă și turna iar apă în opinci ca să se înmoaie în timp ce cosea încălțat cu opincile din prima tură. Opincile erau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a se înmuia pielea, cu o cană lua apă din cofă și turna în fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până se scoroja, și apoi o aducea lângă casă, unde era cofa cu apă și turna iar apă în opinci ca să se înmoaie în timp ce cosea încălțat cu opincile din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare, mi-am zis că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cofă și turna în fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până se scoroja, și apoi o aducea lângă casă, unde era cofa cu apă și turna iar apă în opinci ca să se înmoaie în timp ce cosea încălțat cu opincile din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare, mi-am zis că prea se obosește tata turnând apă în opinci ca să se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până se scoroja, și apoi o aducea lângă casă, unde era cofa cu apă și turna iar apă în opinci ca să se înmoaie în timp ce cosea încălțat cu opincile din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare, mi-am zis că prea se obosește tata turnând apă în opinci ca să se moaie, mi-am zis
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]